Sezonul expoziţional de toamnă al Muzeului Naţional de Artă al României (MNAR) s-a deschis pentru public cu o expoziţie retrospectivă dedicată unui mare artist al secolului XX, sculptorul Romulus Ladea. Evenimentul cultural, amenajat la parterul Galeriei Naţionale a MNAR până la 31 decembrie a.c., reprezintă prima ocazie pentru publicul bucureștean de a se apropia de creaţia și personalitatea acestui artist, la peste cinci decenii de la retrospectiva anterioară.

Având ca punct de plecare lucrările din patrimoniul MNAR, curatoarea Judit Balint a întregit parcursul artistic și zonele de interes tematic ale sculptorului cu opere reprezentative. Acestea provin de la Muzeul de Artă Cluj-Napoca, Muzeul Naţional de Artă Timișoara, Complexul Muzeal Arad, Muzeul de Artă Brașov, Muzeul Naţional Brukenthal, Muzeul Naţional al Banatului, Muzeul Ţării Crișurilor Oradea, precum și din colecţii particulare.

Format pe lângă nume răsunătoare din sculptura românească (Dimitrie Paciurea, Constantin Brâncuși) și din cea franceză (Antoine Bourdelle, Auguste Rodin), Romulus Ladea (1901-1970) a știut să împletească în creaţia sa atât viziunea modernă descoperită alături de maeștrii săi, cât și spiritul tradiţiei populare a satului românesc, unde își avea originile. Atras de lemn și de lut, asemenea meșterilor de la sat, a avut totodată realizări deosebite și în marmură sau bronz, în special în cazul lucrărilor de mari dimensiuni, destinate a fi monumente de for public.

Universul spiritual al unui artist complex

Spaţiul expoziţional, organizat în zone tematice, dar și cronologice, ne dezvăluie o personalitate puternică, conștientă de mesajul artistic pe care îl are de transmis. În același timp, vedem cum elemente ale biografiei sale se răsfrâng, conștient sau nu, asupra modului de reprezentare a subiectelor alese. O notă de melancolie răzbate din multe lucrări, sentiment justificat în cazul unui băiat care și-a pierdut tatăl la vârsta de 7 ani și fratele mai mare la 15 ani. Portretul tatălui pare a fi cel al unui sfânt.

Pe de altă parte, unul dintre autoportrete, subintitulat „Fratele meu Toma”, în care sculptorul s-a înfăţișat cu mâinile lângă chip, ca într-o îmbrăţișare mută, reușește să surprindă întreaga durere dată de absenţa fratelui, pe care nu a mai putut să-l facă părtaș la reușitele și problemele vieţii sale. Celelalte autoportrete ale sale stau mărturie asupra modului în care trecerea timpului a mai domolit avântul și încrederea tinereţii, transformându-le în meditaţie și melancolie în anii senectuţii.

Lucrările dedicate omagierii unor personalităţi ale istoriei și culturii naţionale reprezintă o altă parte importantă a expoziţiei. Acolo îi putem vedea pe Horea și Cloșca, dar și pe A.D. Xenopol, Simion Bărnuţiu, Ion Creangă ori Lucian Blaga. Acesta din urmă, într-o ţinută ce ne duce cu gândul la un împărat roman. Nu în ultimul rând, lucrările cu tematică religioasă („Pieta” - poza principală, „Crucifix”) sau cele dedicate maternităţii completează universul spiritual al unui artist complex, care ne va emoţiona la fiecare nouă întâlnire.