Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  REUNIUNI  »  Congrese

Asistenţa medicală primară, educaţia interprofesională şi colaborarea în practică

Viața Medicală
Dr. Cătălina PANAITESCU vineri, 10 iulie 2009
„Fiecare în parte suntem insule de excelenţă,
împreună reprezentăm o puternică
forţă de schimbare“

(Dr. Manuel Dayrit, director al Departamentului de
Resurse Umane pentru Sănătate al OMS)
 
    Din 1978, anul Declaraţiei de la Alma-Ata, principiile fundamentale ale asistenţei medicale primare enunţate în acest document nu au contenit să-şi dovedească valabilitatea, indiferent de evoluţia cerinţelor şi priorităţilor din sănătate. Raportul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii pentru anul 2008 punctează această recunoaştere, fiind intitulat: Asistenţa medicală primară – Acum mai mult ca niciodată. De ce? Pentru că sistemele de sănătate actuale, diferite de la o ţară la alta, au o problemă comună: incapacitatea de a răspunde optim cerinţelor şi nevoilor specifice, atat la nivel individual, cat şi populaţional. Or, valorile asistenţei medicale primare sunt singurele care creează premisele schimbărilor dorite: egalitate, accesibilitate şi continuitate, abordare holistică.
    La nivel mondial există mai multă informaţie, mai multă experienţă, mai multe fonduri. Cu toate acestea, inegalităţile în exercitarea dreptului fundamental la sănătate continuă să existe şi ele. In plan politic, acest lucru nu mai poate fi ignorat, aceasta fiind una din urmările faste ale procesului de globalizare. Ca urmare, în documentul menţionat, OMS sugerează factorilor decidenţi din fiecare ţară o schimbare de paradigmă în ceea ce priveşte repoziţionarea asistenţei medicale primare în cadrul sistemelor de sănătate şi, la fel de important, referitor la percepţia acesteia. De exemplu: asistenţa primară e bine să aibă rolul de coordonare a asistenţei medicale la toate nivelurile, a o considera simplă antiteză a asistenţei secundare fiind o eroare asistenţa primară nu înseamnă investiţii minime, ci considerabile, dar este cea care oferă cel mai bun raport cost/eficienţă.
    Patru sunt domeniile menţionate în raportul OMS, ca fiind prioritare:  asigurările de sănătate, astfel încat să crească accesibilitatea populaţiei la serviciile de sănătate serviciile de sănătate, care trebuie dezvoltate într-un sistem medical centrat pe pacient formarea de lideri, cu implicarea societăţii civile şi a sectorului privat politica comunităţilor (programe de sănătate prioritare).  
    La 21 mai a.c., OMS a adoptat o nouă rezoluţie cu privire la asistenţa medicală primară (WHA62.12), în care se reiterează necesitatea realizării obiectivelor menţionate şi, în plus, pentru prima dată în istoria organizaţiei, sunt recunoscute rolul şi contribuţia Medicinii de familie. Poziţionarea acesteia într-un context multidisciplinar reprezintă una din ideile novatoare ale specialiştilor OMS, bazată, la randul ei, pe ani de studiu şi cercetare. In acest sens, semnalăm desfăşurarea, între 25 şi 26 iunie a.c., la Geneva, a unei întalniri internaţionale intitulată „Consfătuire globală cu privire la contribuţia profesiilor din sănătate la asistenţa medicală primară şi agenda mondială a sănătăţii“. Sub egida OMS, s-au întalnit astfel reprezentanţi ai organizaţiilor de sănătate din toată lumea, scopul declarat al reuniunii fiind facilitarea unui cadru adecvat cunoaşterii interdisciplinare şi interprofesionale şi crearea premiselor unor colaborări ulterioare pe baza principiilor asistenţei medicale primare, astfel încat prin acţiuni sinergice, să se contribuie mai eficient la găsirea unor soluţii practice. Pe agenda de lucru au figurat: trecerea în revistă a progreselor şi problemelor de sănătate în lume stabilirea unor direcţii prioritare pentru implemen¬tarea eficientă a principiilor asistenţei medicale primare prezentarea unor tematici care se pretează abordării interprofesionale: sănătatea femeilor şi copiilor, problema HIV/SIDA, siguranţa pacientului, influenţa schimbărilor de climat asupra sănătăţii discuţii în jurul proiectului de creare a unui cadru de acţiune pentru sprijinirea colaborării multidisciplinare şi interprofesionale, dincolo de barierele convenţionale, în scopul creării unor servicii de sănătate echitabile, accesibile, eficiente, centrate pe pacient şi comunitate.
    La o primă privire, ideea colaborării, indiferent la ce nivel se desfăşoară ea, pare să ţină de bunul-simţ şi ideea cheltuirii de resurse pentru susţinerea şi normarea ei este aparent o risipă. Specialiştii OMS atrag însă atenţia: „colaborarea interprofesională nu înseamnă înţelegere şi comunicare, ci creaţie şi sinergie“. Si documentul continuă: „Colaborare înseamnă atunci cand doi sau mai mulţi indivizi provenind din medii diferite, cu deprinderi complementare, interacţionează, dand naştere şi împărtăşind un anumit nivel de înţelegere pe care nici unul dintre ei nu l-a avut şi nici nu l-ar fi putut avea pe cont propriu. Cand lucrătorii din sănătate colaborează, acolo se găseşte ceva ce nu era înainte“. Definiţie cam abstractă pentru pragmatismul modern, cu parfum de Star Trek, lucru recunoscut şi de autorii proiectului, care au menţionat în cadrul prezentării că ceea ce speră în urma întalnirii este, pentru moment, „plantarea sămanţei“ şi obţinerea unor sugestii despre cum s-ar putea transpune în practică un asemenea deziderat. Dialogurile care au urmat pentru propunerea de text au dovedit, cu prisosinţă, dificultatea demersului, deoarece, în ciuda faptului că participanţii se străduiau să înoate cu toţii în aceeaşi direcţie, s-au izbit de confuziile născute din înţelegerea diferită, de la o profesie la alta, a unor concepte şi definiţii. De exemplu, asistenţa medicală, pentru un medic sau o asistentă, înseamnă şi prevenţie, în timp ce pentru alte profesii se referă numai la îngrijirea omului bolnav; aceasta ca să nu menţionăm că pană şi cuvantul pacient a fost respins de unii, propunandu-se înlocuirea lui cu cel de client.  
    Concluzia participanţilor s-a suprapus peste cea a autorilor proiectului de document: premisa colaborării, în accepţiunea pe care OMS o dă noţiunii, este reprezentată de educaţia interprofesională, adică acel proces de învăţămant în care „studenţi din două sau mai multe profesii diferite învaţă despre, de la şi împreună cu ceilalţi, astfel încat  colaborarea efectivă să fie posibilă şi rezultatele din sănătate să se îmbunătăţească“. Vorbim însă aici de o adevărată reformă universitară şi, în ciuda faptului că sunt deja, pe glob, cateva centre de învăţămant unde această formulă există în forma incipientă, perspectivele sunt foarte îndepărtate, depăşind probabil mai multe generaţii.
    Mai apropiat este însă proiectul creării unei reţele virtuale mondiale a specialiştilor din sănătate (Global Health Profession Network – GHPN), un loc unde liderii acestora „pot discuta problemele, identifica sinergiile şi defini rolurile din activităţile lor viitoare“: http://www.hpgn.org. Si, pentru o imagine de ansamblu, iată o enumerare a catorva din organizaţiile prezente: European Forum for Primary Care, Global Health Council, International Association for Interprofessional Education & Collaborative Practice, International Alliance of Patient’s Organizations, International Pharmaceutical Federation, International Pediatric Association, International Primary Care Respiratory Group, Scottish Government, The University of British Columbia, World Association for Medical Law, World Federation of Public Health Associations, World Organization of Family Doctors ş.a.

 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 180 de lei
• Digital – 115 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC