Lucrarea Tratat de îngrijiri paliative la domiciliu,
apărută sub redacția dr. Marinela Olăroiu, la Editura Edna, în 2015, este
de un real folos profesioniștilor din sănătate, în contextul în care practica
acestui tip de îngrijire a fost recunoscută în România doar de câțiva ani.
Importanța temei abordate rezidă din faptul că ea vine în întâmpinarea unor
probleme de care ne lovim frecvent în îngrijirea persoanelor aflate în fază
terminală, la care problema medicală este de multe ori depășită de problemele
psiho-sociale întâmpinate la aflarea unui diagnostic implacabil, respectiv la
acceptarea situației și la complianța la tratament.
Probleme precum „Ce pot face membrii familiei pentru un pacient
care necesită acest tip de îngrijire“, ne reamintesc – dacă mai era cazul – că
în agitația vieții noastre de profesioniști în domeniul medical, extrem de
importantă este comunicarea adecvată cu cei pe care îi avem în grijă, dar și cu
cei apropiați lor.
Modul în care sunt dezbătute subiectele în secțiunea despre
managementul simptomelor și sindroamelor, respectiv „semnificație și incidență,
cauze, diagnostic, abordarea pacientului, planul terapeutic, tratament și
complicații“ este concis și bine planificat, ușor de urmărit și fără încărcări
excesive.
Totodată, tratatul vine cu noutăți în materie de medicație și
tratament local al plăgilor cronice, fapt îmbucurător dacă ne gândim că lipsa
resurselor materiale din sistemul de sănătate din ultimii ani ne-a condus de
multe ori la abordarea clasică și uneori ineficientă a escarelor de decubit.
Materialele hidrocoloide, alginații, pansamentele compozite sunt foarte
eficiente și conduc la reducerea timpilor de vindecare, dar sunt scumpe și
foarte puțin cunoscute, iar aducerea lor la cunoștința cititorilor mi se pare
binevenită și foarte utilă.
Foarte utilă, de asemenea, e partea de final a tratatului, din
care aș menționa mai ales „Elemente de protecție socială la pacienții aflați în
tratament paliativ“, semnată de dr. Ioana Soare, care răspunde unei mari
întrebări în îngrijirea la domiciliu: „Cine umblă cu actele“. Este o problemă
extrem de dificilă într-un sistem birocratizat, care generează frecvent drumuri
inutile la autorități, nervi și resentimente din partea aparținătorilor acestor
pacienți, deseori aducătoare de beneficii unor persoane/firme pe care nu
bunăstarea fizică și psihică a persoanelor aflate în suferință le interesează.
