Profesor Petruța Petre din Constanța ne-a trimis recent o poezie pentru rubrica „Doza de ficțiune”.
Doza de ficțiune: „Pata oarbă”, poezie de Așer Negoi
Doza de ficțiune: „Amnezia”, poezie de Așer Negoi
I.
Am fost la medic și i-am spus
Scoate din mine tot ce-i în plus!
Nu am odihnă, nu mănânc și nu dorm
Lumea asta nebună eu încerc s-o transform
Văd dincolo de nori, văd prin suflete
Simt durerea, aud bocete!
Scoate, scoate din mine tot
Nu vreau să mai simt, fă-mă robot!
Vezi! în aripa dreaptă am un spin
Lasă-l acolo să-mi amintesc... viaţa-i un chin
De ce te uiţi? Ești doctor, fă ce-ţi spun
Că n-am venit degeaba. Îţi propun
Ca din ce mai găsești în funcţiune
Să faci un curcubeu, un fel de minune.
II.
Doctore, m-am îmbolnăvit subit
(Sub anestezic continuu am vorbit)
Simt în mine un mecanism hodorogit
Care bate, trosnește,
Ca-ntr-un perete lovește
Parcă-i un clopot într-o biserică veche
Am tot luat leacuri după ureche,
Dar uite că nu s-a vindecat,
Ba chiar mai tare-mi pare stricat.
Huruie, scârţâie, se prăbușește
Nici nu mai știu la ce-mi folosește
Am pus mâna s-ascult de ce s-a oprit
Pentru o clipă am înlemnit.
Așa se termină toate fără să știm
Și nu apucăm nici să trăim.
Dragostea ni se pare un film fantastic
Doctore, suntem oameni din plastic?
III.
Operaţia a durat vreo trei zile ca-n basme
Dar în mintea mea erau numai fantasme
Mi-au răsturnat sufletul și l-au scuturat
Era prăfuit de-atâta căutat
Când m-am trezit, medicul zâmbea mulţumit
Semn bun, mă gândeam, visul mi l-a-mplinit.
Confuză, i-am spus printre alte cuvinte:
Ce-ai făcut? Lumea e tot ca-nainte!
Văd bine, nimic n-ai schimbat
De ce râzi, nebun de legat?
Mai mult de-atât nu pot să-ţi mai fac
Inima ta nu suportă grefă sau ac
E așa cum ai spus: bolnavă,
Dar te asigur, sănătatea-i otravă...
Pentru sufletul tău... am făcut ce-am știut mai bine și eu
Așa cum ai cerut: ţi-am pictat curcubeu.
IV.
Ce pot cere mai mult? El mi-a dat
Un suflet vărgat: roșu, verde, frumos colorat
Acum lumea-mi pare o prigorie
O scenă deschisă, iluzorie
Un loc unde actorii cântă, dansează
Un loc unde poeţii visează
E o lume nebună, cum a fost înainte
O joacă pentru fachirii-n roșii veșminte
Arde în suflete dorinţa de viaţă
Ce iese cu greu din carcasa de gheaţă.
Puteam cere mai mult, n-am știut
De necunoscut, recunosc, m-am temut
Am trăit tot mereu într-o lume nebună
Mi-am hrănit ani la rând inima cu minciună.
V.
Întrebări fără rost ce în mine se-adună
Un poet visător, într-o lume nebună.
Doza de ficțiune: „Precauții oratorice”, poezie de dr. Anda Maria Neagoe
Doza de ficțiune: „Spontan”, poezie de dr. Anda Maria Neagoe
Pentru a participa la selecţie, puteţi trimite microficţiuni la adresa florentina@revistadepovestiri.ro.
Autorul, prin trimiterea materialului, își dă acordul tacit pentru publicarea în Viața Medicală și pe site-ul www.viata-medicala.ro.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe