Dintre definiţiile din DEX, cea potrivită în acest caz este: „Sentiment puternic și violent care îl copleșește pe om, întunecându-i adesea dreapta judecată”. Ce s-a întâmplat în decembrie 1989 - ianuarie 1990, ce s-a petrecut în perioada 1945-1989 și ce a urmat? Sunt întrebări la care răspunsul este complex și adeseori peste puterea de a înţelege.

Unul dintre anunţurile sportive cumplite ale anului 2022 a fost făcut în octombrie. M-am gândit dacă preanunţul nu era cunoscut înainte de meciul cu D. Snigur, influenţând evoluţia și scorul. Însă, de atunci s-au scris sute de articole și pseudoarticole, s-au emis păreri și pseudopăreri, au existat comentarii dintre care multe, prea multe, au scos la iveală răutatea devenită o patimă. atima de a vorbi fără să ai habar, de a lovi fără să ai argument (de parcă ar putea exista argumente pentru a lovi), de a împroșca fără justificare, „pentru că poţi”.

Orice persoană, dar și mulţi absolvenţi ai facultăţii de medicină s-au trezit vorbind fără să știe despre ce vorbesc. Nenumăraţi „formatori de opinie” au pus diagnostice, s-au antepronunţat, au rostit cuvinte pe care nu le-au înţeles niciodată și nici nu le vor înţelege (sau, pur și simplu, și-au manifestat străfundul răutăcios „pentru că pot”).

Cazul ITIA

Am înţeles relativ târziu (cam prin clasa a cincea) importanţa sportului; dar după ce am reușit, cred că am devenit un promotor al acestuia. Dacă în școala generală sportivul remarcat de mine a fost Mircea Lucescu, pe măsură ce ochii s-au mai deschis am făcut și alte „descoperiri”. Apoi am înţeles că personalităţile sportive au însemnătatea lor. Pot face ca generaţii de copii să fie atrase de sport, pentru performanţă sau cel puţin pentru sănătatea proprie (și a societăţii).

În 8 septembrie 2023 am scris „Peste un an și zece zile”, iar rândurile de atunci au fost validate după foarte mult timp: „Îi putem oare bănui de bună-credinţă pe cei care judecă de peste un an cazul Simona Halep? Nu, în niciun caz! Efectul se va răsfrânge nu numai asupra campioanei noastre, ci și asupra sportului în general”.

Am fost blând atunci când nu am spus-o și mai clar: a fost și este vorba de rea-credinţă! A rezultat un coșmar de nedescris și un rău general în care mulţi s-au implicat. Sute, mii și zeci de mii de comentarii pline de răutate au împânzit www. Oameni sau nume (există și „troli”), cu legătură sau fără legătură cu fondul problemei, oameni care nu pot pricepe că „marele roxadustat” în acea cantitate infimă nu poate crește capacitatea de efort și nu avea cum să aibă legături cu vreo performanţă sportivă.

Indivizi debordând de răutate, o răutate gratuită și fără justificare, în scris sau pe micile ecrane, au împroșcat cu tot ce au putut și cât au putut. „A picat testul”, „dopată”, „cazul Halep”... Care „cazul Halep”? Dacă vrem neapărat un „caz”, atunci este „cazul ITIA” (Agenţia Internaţională pentru Integritate în Tenis), care și-a demonstrat tot ce era de demonstrat.

O instituţie mare consumatoare de fonduri a încercat în toate felurile să distrugă viaţa sportivă a unuia dintre marii sportivi, un model pentru generaţii. Un om care, așa cum am remarcat de fiecare dată, la fiecare final de meci câștigat arăta că știe de unde îi vine puterea, făcând cruce și privind către Cel de Sus. Oare și această Credinţă a fost un motiv pentru răutatea cu care a fost tratată de cei (prea) mulţi?

Sănătate și putere, Simona Halep, greul abia (re)începe!