Nevoile psihosociale ale pacienţilor cu cancer pulmonar sunt adeseori ignorate, aspect cu atât mai delicat cu cât acești bolnavi suferă de cel mai mare distres oncologic dintre toate persoanele cu neoplazii.
În plus, asocierea bolii cu fumatul, deci cu un factor de risc asumat, duce la stigmatizare și autostigmatizare, cu efecte asupra accesului la tratament și la grupurile de sprijin.
Bolnavii cu cancer pulmonar sunt o categorie neglijată în ceea ce privește recunoașterea nevoilor psihosociale și a îngrijirii psihosociale de care au nevoie, comparativ cu pacienţii care suferă de alte tipuri de cancer, cu atât mai mult cu cât această categorie este printre cel mai greu împovărate de stigmatizare, fiind foarte susceptibilă să prezinte un nivel ridicat de distres tumoral (1-7).
Ca problematică, stigmatul cancerului pulmonar, creat printr-o reprezentare socială autoindusă a acestei boli, cu consecinţe adesea fatale, provocată de fumat, conduce la creșterea stresului psihosocial și la intensificarea simptomatologiei depresive. În acest fel, influenţează negativ calitatea vieţii, dincolo de efectele atribuibile variabilelor demografice, clinice și psihosociale semnificative (4,8,9).
Implicaţiile psihosociale și comportamentale negative ale stigmatului legat de starea de sănătate la bolnavii cu cancer pulmonar sunt de mai mare anvergură pentru fumători, comparativ cu nefumătorii (1,10) – cifrele indică faptul că aproximativ 15% dintre persoanele cu cancer pulmonar nu au fumat niciodată (11).
Multe studii au arătat că stigmatizarea și preocupările specifice fumatului au o mare importanţă, fiind corelate cu acceptarea cu întârziere a tratamentului sau chiar cu refuzul acestuia, cu reticenţa de a dezvălui diagnosticul oncologic sau cu dificultăţi în participarea la grupuri de sprijin (2,3).
Pacienţii cu cancer pulmonar prezintă un nivel ridicat de distres înainte, în timpul și după tratament. Rata generală de prevalenţă a distresului s-a dovedit a fi de 43,4% în cazul cancerului pulmonar (12), iar 51,4% dintre bolnavii din această categorie sunt interesaţi de unul sau mai multe servicii psihologice (13).
Studiile arată că incidenţa depresiei este chiar mai mare, de aproximativ 50%, la persoanele nou diagnosticate cu cancer, și că aproximativ unul din trei pacienţi cu cancer pulmonar metastatic este depresiv (14,15). Depresia pacienţilor cu cancer pulmonar în stadii avansate este mai mare în cazul celor care au convingerea că propriile familii îi învinovăţesc de apariţia cancerului (16).
În plus, o investigaţie recentă dedicată prevalenţei și factorilor de risc ai distresului înalt în rândul pacienţilor monitorizaţi pentru depistarea cancerului pulmonar a constatat că o treime dintre subiecţi au raportat niveluri semnificative clinic de stres postscreening, chiar și după ce pacienţii erau informaţi că rezultatul investigaţiei fusese negativ (17). Mai mult, s-a constatat că oncologii nu au reușit să identifice cu precizie stresul în cazul a 68% dintre pacienţii cu cancer pulmonar (18).
Nedezvăluirea diagnosticului de cancer pulmonar ar putea fi corelată cu severitatea distresului în acest context, dat fiind faptul că aflarea diagnosticului este asociată cu un nivel mai mic de depresie decât necunoașterea acestuia (19). De exemplu, în România, nedezvăluirea diagnosticului a înregistrat cea mai mare rată tocmai în cazul pacienţilor diagnosticaţi cu cancer pulmonar: 24,3% în 2007 și 17,5% în 2014 (19,20).
Unele studii au furnizat dovezi că factorii psihosociali ar putea juca un rol în mortalitatea și rata de supravieţuire în cazul cancerului pulmonar. După verificarea indicilor prognostici demografici, biomedicali și terapeutici, s-a constatat că tulburările emoţionale și anxietatea sau coping-ul cu depresia sunt asociate cu o rată redusă a supravieţuirii, respectiv cu creșterea mortalităţii specifice cancerului pulmonar (6,21).
Deși mai mult de jumătate dintre pacienţii cu cancer pulmonar raportează niveluri ridicate ale nevoilor psihosociale și necesită îngrijiri psihosociale, până în prezent doar aproximativ 1% dintre cercetări au vizat înţelegerea și îmbunătăţirea problemelor de asistenţă psihosocială și de calitate a vieţii la pacienţii cu cancer pulmonar (3).
Distresul cauzat de cancer este întotdeauna o experienţă multifactorială (22). Nevoile pacienţilor cu cancer pulmonar privind stresul și calitatea vieţii trebuie să fie abordate, monitorizate și tratate prompt, conform indicaţiilor clinice, pe tot parcursul bolii, în special la consultaţia iniţială și în perioada în care se observă modificări în starea/evoluţia bolii (23,24).
Aceste recomandări au fost formulate, în baza unor studii clinice, de ghidul american National Comprehensive Cancer Network (NCCN) privind detecţia de rutină și gestionarea stresului (25-27), precum și de Raportul Institutului de Medicină a Universităţii Tribhuvan (Kathmandu, Nepal) privind calitatea asistenţei acordate bolnavilor de cancer.
Validat empiric, termometrul de distres este un instrument util pentru depistarea rapidă a stresului în context oncologic (28), folosit inclusiv în programe de screening psihosocial și de asistenţă acordată bolnavilor cu cancer pulmonar (17). Acest instrument deschide comunicarea privind nevoile psihosociale și reduce semnificativ timpul scurs până la consultarea unui specialist (29,30).
Eșecul de a detecta distresul provocat de cancer ar putea constitui o barieră în calea unui tratament adecvat, contribuind la scăderea calităţii vieţii și la creșterea costurilor de îngrijire a sănătăţii, cu un impact negativ asupra eforturilor de renunţare la fumat, puncte focale în cercetarea și practica specifice cancerului pulmonar (12,30,31).
Din aceste motive, screeningul și monitorizarea distresului ar trebui luate în considerare și în programele de screening psihosocial în cancerul pulmonar (17).
Ca recunoaștere a potenţialului impact al stigmatizării și al nevoilor nesatisfăcute, pacienţii cu cancer pulmonar ar trebui să beneficieze de intervenţii psihosociale și educaţionale precoce, conturate în baza unor cercetări riguroase și amplu mediatizate.
Acestea ar trebui oferite în toate etapele bolii, în timpul tratamentului și posterapeutic, și adaptate grupurilor cu risc înalt sau pacienţilor provenind din medii socioeconomice defavorizate (de exemplu, monitorizarea distresului și trimiterea la consult a pacienţilor recent diagnosticaţi cu cancer pulmonar provenind din zone rurale) (30). Principalele sale obiective sunt îmbunătăţirea stării de bine și a calităţii vieţii psihosociale (4,25-27,32,33).
Una dintre cele mai ample treceri sistematice în revistă și metaanalize a intervenţiilor psihosociale în oncologie (cum ar fi psihoeducaţia, metodele de relaxare, psihoterapiile individuale și/sau de grup) a obţinut date semnificative privind distresul, starea de bine emoţională, anxietatea, depresia și calitatea vieţii (21).
Un alt studiu de referinţă a demonstrat că asistenţa psihosocială (supportive care) ar putea influenţa supravieţuirea la pacienţii cu cancer pulmonar (34). Întrucât continuarea fumatului și eșecul tentativelor de renunţare la acest viciu sunt asociate cu un nivel crescut al stresului cauzat de cancer, intervenţiile psiho-oncologice ar putea influenţa supravieţuirea în cancerul pulmonar (6).
Potrivit unui review publicat de Cochrane (36), deși screeningul, monitorizarea și îngrijirea psihosocială sunt din ce în ce mai bine implementate în îngrijirea bolnavilor cu cancer pulmonar (35), stigmatul legat de starea de sănătate nu a fost abordat adecvat în contextul asistenţei psihosociale în cancerul pulmonar. Aceste rezultate sugerează că ar trebui să se acorde prioritate promovării acelor intervenţii psihosociale în îngrijirea pulmonară care pot îmbunătăţi abilităţile de rezistenţă la stigmatizare (37).
Cercetări recente au validat o intervenţie cognitiv-comportamentală axată pe modificarea gândurilor și a sentimentelor asociate cu stigmatul perceput al cancerului pulmonar, incluzând o abordare bazată pe asistenţă telefonică (8).
Bibliografie:
1. Bell K., Salmon A., Bowers M., Bell J., McCullough L. (2010). Smoking, stigma and tobacco ‘denormalization’: Further reflections on the use of stigma as a public health tool. A commentary on Social Science & Medicine’s Stigma, Prejudice, Discrimination and Health Special Issue (67: 3). Social Science & Medicine, 70(6), 795-799. doi: https://doi.org/10.1016/j.socscimed.2009.09.060
2. Chambers S.K., Dunn J., Occhipinti S., Hughes S., Baade P., Sinclair S., O’Connell D.L. (2012). A systematic review of the impact of stigma and nihilism on lung cancer outcomes. BMC Cancer, 12, 184-84. doi: 10.1186/1471-2407-12-184
3. Henningfield M.F., Adjei A.A. (2017). Lung Cancer Awareness Month - A Lot of Progress, But More Work Needs to Be Done. Journal of Thoracic Oncology, 12(11), 1603-05. doi: 10.1016/j.jtho.2017.09.091
4. Lehto R.H. (2017). Psychosocial challenges for patients with advanced lung cancer: interventions to improve well-being. Lung Cancer: Targets and Therapy, 8, 79-90. doi: 10.2147/LCTT.S120215
5. Li J., Girgis A. (2006). Supportive care needs: are patients with lung cancer a neglected population? Psycho-Oncology, 15(6), 509-16. doi: doi:10.1002/pon.983
6. Vodermaier A., Lucas S., Linden W., Olson R. (2017). Anxiety after diagnosis predicts lung cancer-specific and overall survival in patients with stage III nonsmall cell lung cancer: a population-based cohort study. Journal of Pain and Symptom Management, 53(6), 1057-65. doi: 10.1016/j.jpainsymman.2016.12.33
7. Walker M.S., Zona D.M., Fisher E.B. (2006). Depressive symptoms after lung cancer surgery: their relation to coping style and social support. Psycho-Oncology, 15(8), 684-93. doi: doi:10.1002/pon.997
8. Chambers S.K., Morris B.A., Clutton S., Foley E., Giles L., Schofield, P., Dunn J. (2015). Psychological wellness and health-related stigma: a pilot study of an acceptance-focused cognitive behavioural intervention for people with lung cancer. European Journal of Cancer Care, 24(1), 60-70. doi: 10.1111/ecc.1222
9. Gonzalez B.D., Jacobsen P.B. (2012). Depression in lung cancer patients: the role of perceived stigma. Psycho-Oncology, 21(3), 239-46. doi: doi:10.1002/ pon.1882
10. LoConte N.K., Else-Quest N.M., Eickhoff J., Hyde J., Schiller J.H. (2008). Assessment of Guilt and Shame in Patients with Non–Small-Cell Lung Cancer Compared with Patients with Breast and Prostate Cancer. Clinical Lung Cancer, 9(3), 171-78. doi: 10.3816/CLC.2008.n.026
11. Thun M.J., Hannan L.M., Adams-Campbell L.L., Boffetta P., Buring J.E., Feskanich D., Samet J.M. (2008). Lung Cancer Occurrence in Never-Smokers: An Analysis of 13 Cohorts and 22 Cancer Registry Studies. PLoS Medicine, 5(9), e185. doi: 10.1371/journal.pmed.0050185
12. Zabora J., Brintzenhofeszoc K., Curbow B., Hooker C., Piantadosi S. (2001). The prevalence of psychological distress by cancer site. Psycho-Oncology, 10(1), 19-28. doi: doi:10.1002/1099-1611
13. Sanders S.L., Bantum E.O., Owen J.E., Thornton A.A., Stanton A.L. (2010). Supportive care needs in patients with lung cancer. Psycho-Oncology, 19(5), 480-89. doi: doi:10.1002/pon.1577
14. Lo C., Zimmermann C., Rydall A., Walsh A., Jones J.M., Moore M.J., Rodin G. (2010). Longitudinal Study of Depressive Symptoms in Patients With Metastatic Gastrointestinal and Lung Cancer. Journal of Clinical Oncology, 28(18), 3084-89. doi: 10.1200/jco.2009.26.9712
15. Steinberg T., Roseman M., Kasymjanova G., Dobson S., Lajeunesse L., Dajczman E., Small D. (2009). Prevalence of emotional distress in newly diagnosed lung cancer patients. [journal article]. Supportive Care in Cancer, 17(12), 1493. doi: 10.1007/s00520-009-0614-6
16. Siminoff L.A., Wilson-Genderson M., Baker S. (2010). Depressive symptoms in lung cancer Patients and their family caregivers and the influence of family environment. Psycho-Oncology, 19(12), 1285-93. doi: 10.1002/pon.1696. Brown Johnson C.G., Brodsky J.L., Cataldo J.K. (2014). Lung Cancer Stigma, Anxiety, Depression, and Quality of Life. Journal of Psychosocial Oncology, 32(1), 59-73. doi: 10.1080/07347332.2013.855963
17. Plank A., Goldgraben S., Nemesure B. (2015). Prevalence and Risk Factors of Elevated Distress Among Patients Undergoing Screening for Lung Cancer. CHEST, 148(4), 566A. doi: 10.1378/chest.2244559
18. Söllner W., DeVries A., Steixner E., Lukas P., Sprinzl G., Rumpold G., Maislinger S. (2001). How successful are oncologists in identifying patient distress, perceived social support, and need for psychosocial counselling? British Journal of Cancer, 84(2), 179-85. doi: 10.1054/bjoc.2000.1545
19. Kállay É., Pintea S., Dégi C.L. (2016). Does knowledge of diagnosis really affect rates of depression in cancer patients? Psycho-Oncology, 25(12), 1418-23. doi: doi:10.1002/pon.4073
20. Dégi C.L. (2009). Non-disclosure of cancer diagnosis: an examination of personal, medical, and psychosocial factors. [journal article]. Supportive Care in Cancer, 17(8), 1101-07. doi: 10.1007/s00520-008-0568-0
21. Faller H., Bülzebruck H., Drings P., Lang H. (1999). Coping, distress, and survival among patients with lung cancer. Archives of General Psychiatry, 56(8), 756-62. doi: 10.1001/archpsyc.56.8.756
22. Graves K.D., Arnold S.M., Love C.L., Kirsh K.L., Moore P.G., Passik S.D. (2007). Distress Screening in a Multidisciplinary Lung Cancer Clinic: Prevalence and Predictors of Clinically-Significant Distress. Lung cancer (Amsterdam, Netherlands), 55(2), 215-24. doi: 10.1016/j.lungcan.2006.10.001
23. Hewitt M., Greenfield S., Stovall E. (2006). From cancer patient to cancer survivor: lost in transition. Committee on cancer survivorship: improving care and quality of life, institute of medicine and national research council: Washington, DC: The National Academies Press.
24. Page A.E., Adler N.E. (2008). Cancer care for the whole patient: Meeting psychosocial health needs: National Academies Press
25. Holland J.C., Bultz B.D. (2007). The NCCN guideline for distress management: a case for making distress the sixth vital sign. Journal of the National Comprehensive Cancer Network, 5(1), 3-7
26. Jacobsen P., Ransom S. (2007). Implementation of NCCN distress management guidelines by member institutions. Journal of the National Comprehensive Cancer Network, 5(1), 99-103
27. Kim H.L., Puymon M.R., Qin M., Guru K., Mohler J.L. (2013). NCCN clinical practice guidelines in oncology™
28. Mitchell A.J., Coyne J.C. (2007). Do ultra-short screening instruments accurately detect depression in primary care?: A pooled analysis and meta-analysis of 22 studies. The British Journal of General Practice, 57(535), 144-51
29. Lynch J., Goodhart F., Saunders Y., O’Connor S.J. (2011). Screening for psychological distress in patients with lung cancer: results of a clinical audit evaluating the use of the patient Distress Thermometer. Supportive Care in Cancer, 19(2), 193-202. doi: 10.1007/s00520-009-0799-8
30. Thewes B., Butow P., Harris R.S. (2009). Does routine psychological screening of newly diagnosed rural cancer patients lead to better patient outcomes? Results of a pilot study. Australian Journal of Rural Health, 17(6), 298-304. doi: doi:10.1111/j.1440-1584.2009.01087.
31. Molassiotis A., Uyterlinde W., Hollen P.J., Sarna L., Palmer P., Krishnasamy M. (2015). Supportive Care in Lung Cancer: Milestones Over the Past 40 Years. Journal of Thoracic Oncology, 10(1), 10-18. doi: 10.1097/JTO.0000000000000407
32. Cigarral Garcia C., Casas C.A. (2012). Psychosocial Distress Among Patients With Lung Cancer: An Approach to Assessment and Intervention. International Journal of Radiation Oncology • Biology • Physics, 84(3), S648. doi: 10.1016/j.ijrobp.2012.07.1730
33. Faller H., Schuler M., Richard M., Heckl U., Weis J., Küffner R. (2013). Effects of Psycho-Oncologic Interventions on Emotional Distress and Quality of Life in Adult Patients With Cancer: Systematic Review and Meta-Analysis. Journal of Clinical Oncology, 31(6), 782-93. doi: 10.1200/jco.2011.40.8922
34. Temel J.S., Greer J.A., Muzikansky A., Gallagher E.R., Admane S., Jackson V.A., Lynch T.J. (2010). Early Palliative Care for Patients with Metastatic Non-Small-Cell Lung Cancer. New England Journal of Medicine, 363(8), 733-42. doi: 10.1056/NEJMoa1000678
35. Geerse O.P., Hoekstra-Weebers J.E.H.M., Stokroos M.H., Burgerhof J.G.M., Groen H.J.M., Kerstjens H.A.M., Hiltermann T.J.N. (2017). Structural distress screening and supportive care for patients with lung cancer on systemic therapy: A randomised controlled trial. European Journal of Cancer, 72, 37-45. doi: https://doi.org/10.1016/j.ejca.2016.11.006
36. Rueda J.R., Sola I., Pascual A., Subirana Casacuberta M. (2011). Non-invasive interventions for improving well-being and quality of life in patients with lung cancer. Cochrane Database of Systematic Reviews(9). doi: 10.1002/14651858.CD004282.pub3
37. Brown Johnson C.G., Brodsky J.L., Cataldo J.K. (2014). Lung Cancer Stigma, Anxiety, Depression, and Quality of Life. Journal of Psychosocial Oncology, 32(1), 59-73. doi: 10.1080/07347332.2013.855963
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
