Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  PROIECTE  »  CAMPANII

#DinRecunostinta A fugit Galenus de epidemie?

Viața Medicală
Dr. Cristian Sever OANĂ vineri, 10 aprilie 2020

În anul 166, Galenus pleacă brusc din Roma cu puţin înainte ca armatele romane să se întoarcă din Est după războiul cu parţii.

Se zvonea că în tot estul imperiului era epidemie, iar armatele, după cum anticipau doctorii, o aduceau acasă în Italia. Galenus nu numai că nu și-a avertizat cunoștinţele de intenţia lui de a pleca la Pergam, dar a lăsat vorbă ca vestea să fie răspândită după plecarea sa. În plus, nu a apucat drumul consacrat spre Grecia, ci un drum ocolit prin insula Corcyra, Corint, Atena, de unde a traversat Marea Egee.

În scrierile sale, Galenus susţine că dorea de mult timp să-și viziteze rudele și prietenii din orașul tinereţii și formării lui medicale, Pergam. Din păcate, tulburările politice și sociale din oraș îl împiedicaseră să o facă până atunci.

Detractorii lui susţin că pur și simplu Galenus a anticipat epidemia și a fugit din Roma ca să nu fie mobilizat pentru combaterea ei. Ulterior, el a susţinut că a plecat la Pergam ca să-și ajute prietenii și familia în lupta cu boala, deși epidemia se pare că nu a lovit Pergamul. Dar, nu-i așa, pe vremea aceea nu puteai ști unde și când va lovi
epidemia!

În a doua jumătate a anului 168, Galenus primește mesajul de care se temuse atât: o scrisoare imperială prin care era convocat în Italia. Cei doi co-împăraţi, Marcus și Lucius, pregăteau o campanie militară împotriva triburilor germanice din Nord (în zona Boemiei actuale) și concentrau trupele la Aquileia (lângă actualul Trieste).

Fiecare legiune avea atașaţi cel puţin un medicus care avea rang de centurion și alte ajutoare de rang mai mic. Galenus avea o mare faimă la Roma pentru că promova medicina bazată pe fapte și dovezi, și de aceea e puţin probabil că fusese convocat pentru vreo legiune.

Ajuns la Aquileia, Galenus nimerește în plină epidemie: „Când am ajuns la Aquileia, epidemia lovise cum n-o făcuse niciodată înainte; așa că împăraţii au plecat în grabă la Roma, însoţiţi doar de câţiva soldaţi, în timp ce majoritatea dintre noi luptam să rămânem în viaţă, iar mulţi au murit și nu numai din cauza epidemiei, ci și din cauza faptului că epidemia era în toiul iernii” (Libr. Propr. 2, 19.18K). De altfel co-împăratul mai tânăr, Lucius Verus, a murit în drum spre Roma.

În anul 169, împăratul Marcus Aurelius se întoarce la Aquileia să reia pregătirea campaniei militare. Cu această ocazie îl primește pe Galenus, care-l convinge să-l lase să rămână în Italia, unde ar fi fost mult mai de folos.

Printre alte sarcini se pare că împăratul l-a desemnat să supravegheze sănătatea moștenitorului tronului, Commodus. După unele estimări moderne se pare că epidemia a omorât până la 25% din locuitorii Imperiului Roman. Nu știm ce microorganism a provocat-o.

Ce relevanţă are această istorie cu multe necunoscute pentru starea noastră actuală? În afară de plăcerea celor pasionaţi de istorie, ne pune în lumină situaţii, comportamente și atitudini care nu s-au schimbat fundamental în cei aproape 2.000 de ani care ne despart.

Sunt medicii și personalul medical datori să se sacrifice în caz de epidemie? Anunţul unor medici că demisionează din cauza epidemiei a încins reţelele de socializare de pe internet. Furia și dezamăgirea comentatorilor de ocazie sunt preponderente și ele arată nu doar teama de epidemie, ci și egoismul și dispreţul faţă de cadrele medicale. Ideea generală ar fi „să moară ei în locul nostru pentru că de aia îi plătim și, în plus, au mai și jurat!”.

Încep prin a menţiona că, de fapt, foarte puţine ameninţări cu demisia au și fost puse în practică. Ameninţarea cu demisia nu a vrut decât să atragă atenţia asupra situaţiei proaste a echipamentelor de protecţie, a testelor de laborator și aparatelor de respiraţie asistată.

În plus, medicii își practică meseria pe baza unor contracte civile în care nu e prevăzut să-ţi sacrifici sănătatea sau chiar viaţa în absenţa echipamentelor necesare practicării meseriei. E foarte la îndemână ca de la adăpostul confortabil al apartamentului în care stai izolat să condamni breasla medicală.

În ciuda apelurilor insistente, nu am prea văzut voluntari să stea la coadă pentru a-și oferi ajutorul. Singurele ajutoare reale au venit de la întreprinzătorii din mediul privat. Blogerii, indignaţi și influencerii de ocazie au rămas la căldurică în pijamale.

Eroismul este fără îndoială o opţiune privată, dar se pare că nu pentru toată lumea. Personalul medical trebuie să fie obligat să se poarte eroic! Și, apropo, Jurământul Hipocratic nu ne cere să ne sacrificăm viaţa în procesul de îngrijire a bolnavului, ne cere în schimb să le comunicăm responsabililor cetăţii dacă bolnavul suferă de o boală periculoasă pentru comunitate!

Observatori mai atenţi au remarcat cu subtilitate că medicii nu prea s-au remarcat în a dezvălui corupţia din sistemul sanitar. Pentru un cititor neatent asta ar putea să însemne că de fapt sunt complici. Nici vorbă de așa ceva; medicii sunt primii care semnalează neajunsurile, doar că o fac instituţionalizat, către forurile tutelare.

Ei urmăresc rezolvarea situaţiei și nu gloria de 15 minute a unui scandal de presă. Că lucrurile nu se rezolvă satisfăcător ţine nu atât de corupţie, cât de incompetenţa managerială.

Iar suprema incompetenţă managerială este să nu aloci fonduri suficiente îngrijirii sănătăţii sau să crezi că poţi cumpăra totul, oricând, de pe piaţa liberă. În situaţii de criză ca aceasta pieţele se închid.

Supravieţuiește numai cine își produce în ţară medicamentele și echipamentele. Dar producţia necesită planificare și investiţii pe termen lung care nu aduc venituri atât de rapide și de grase ca un contract comercial cu dedicaţie.

Deci, ca să răspund la întrebarea din titlu, nu știm dacă Galenus a fugit sau nu de epidemie, dar știm că și-a făcut datoria, și în cursul unei cariere îndelungate a salvat multe vieţi, a ușurat multă suferinţă și a instruit temeinic o mulţime de medici tineri.

Morala poveștii este că dacă ai un ceas elveţian, nu baţi cuie cu el, ci îl folosești pentru reglarea celorlalte ceasuri.

Etichete: #dinrecunostinta Galenus epidemie covid-19 demisie medici blogeri voluntari jurământului lui Hipocrate incompetenta ceas elvetian

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC