Starea de bine este un aspect esenţial al vieţii umane, căutat în permanenţă în toate etapele acesteia. Îngrijirea de sine și menţinerea unei perspective pozitive pot influenţa în mod semnificativ calitatea vieţii și sănătatea mintală.

Importanţa stării de bine în diferite etape ale vieţii devine o decizie asumată individual și dezvoltată în studii ale cercetătorilor din biogerontologie și nu numai. Cei care analizează modul prin care fiecare individ poate căuta și cultiva bucuria și echilibrul.

Variabila stării de bine

Vârsta este o măsură a timpului scurs de la momentul nașterii și are mai multe chei de înţelegere și perspective. Astfel, discutăm despre vârsta cronologică (sau demografică) adică modul cel mai obișnuit de a defini vârsta: calculul numărului de ani care au trecut de la data nașterii.

Vârsta biologică se referă la starea de dezvoltare și de îmbătrânire a organismului uman și este evaluată pe baza factorilor fiziologici, cum ar fi sănătatea organelor, nivelul de activitate fizică și factorii genetici. Așa se face că două persoane pot avea aceeași vârstă calendaristică, dar trăiesc cu diferenţe semnificative în ceea ce privește sănătatea și funcţionarea organismului.

Vârsta psihologică se referă la dezvoltarea mintală și emoţională a unei persoane în comparaţie cu vârsta sa calendaristică. Uneori, o persoană poate prezenta trăsături sau maturitate psihologică mai avansată sau mai puţin dezvoltată decât sugerează vârsta sa calendaristică.

Profesorul Gabriel Prada, doctor în medicină și geriatru, explică: „Vârsta psihologică este grevată de o notă importantă de subiectivism, precum şi de efectele diverselor afecţiuni cronice (sechele de accident vascular cerebral, insuficienţă cardiacă, tulburare neurocognitivă, tulburări ale dispoziţiei etc.), care pot afecta, uneori sever, capacitatea funcţională a unei persoane. În această categorie a «vârstei psihologice» s-ar putea încadra aşa-numita «stare de bine». De fapt, este modul în care se percepe fiecare persoană pe sine. Desigur, se înţelege că ea conţine o notă importantă de subiectivism”.

Vârsta socială este conceptul ce se referă la statutul unei persoane în cadrul societăţii în funcţie de anumite standarde culturale sau sociale. De exemplu, la împlinirea unor anumite vârste, pot exista anumite așteptări sociale sau evenimente semnificative, cum ar fi dreptul de vot, dreptul de a conduce automobilul sau pensionarea. 

Vârsta este un concept ce poate fi determinat din mai multe perspective, iar definiţia sa poate varia în funcţie de contextul în care este utilizat.

Percepţia vârstei în raport cu starea de bine a făcut obiectul unui studiu al Institutului Brookings, publicat în 2015, care a concluzionat că „starea de bine” percepută de fiecare persoană, indiferent din ce zonă a lumii provine, urmează o traiectorie în forma literei U determinată de vârstă. La vârste tinere, „starea de bine” este la nivel maxim, apoi coboară pe măsură ce persoana înaintează în vârstă (latura descendentă a literei U). Ulterior ajunge la un nivel minim, după care începe să crească din nou (latura ascendentă a literei U), astfel încât la vârste înaintate „starea de bine” poate atinge niveluri ridicate.

Zona de nivel minim după care începe ascensiunea se află la vârste diferite. În ţări dezvoltate economic poate fi la aproximativ 44 de ani, în timp ce în ţări în curs de dezvoltare poate fi între 61 şi 75 de ani. Aceste diferenţe accentuează faptul că dictonul „avem vârsta stării noastre de bine” rămâne un reper subiectiv. Profesorul Gabriel Prada completează: „Ţinând cont de evoluţia în forma literei «U» a stării de bine, cred că, dacă mai am puţină răbdare, trecerea timpului mă va încadra pe panta ascendentă şi această stare va avea o componentă pozitivă foarte importantă. În plus, se poate înţelege că este extrem de dificil, dacă nu chiar imposibil, să corelăm «starea de bine», un concept subiectiv, cu vârsta cronologică, trecerea timpului fiind obiectivă”.

Cât bine face puţin rău? Conceptul de hormesis

 În domeniul asistenţei medicale devine din ce în ce mai popular conceptul de hormesis, adică expunerea la doze mici sau moderate de factori de stres. Acest proces poate declanșa răspunsuri adaptive ale organismului, ce vin cu beneficii pentru sănătate și promovează rezistenţa împotriva bolilor. Cu alte cuvinte, exerciţiul fizic extenuant, restricţiile alimentare, stimuli externi legaţi de căldură, de frig sau de radiaţie, molecule bioactive din surse naturale (de pildă, curcumina) sau expunerea la antigene din mediu și imunizarea sunt tot atâtea tehnici ce ţin de conceptul de hormesis.

Conferenţiar  dr. Anca Pop, profesor asociat la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, alături de conferenţiar. dr. Bogdana Năsui, care au studiat îndeaproape conceptul de hormesis în zona asistenţei medicale și terapiei, explică: „Sentimentul subiectiv al vârstei, cât de tânăr sau cât de bătrân se simte un individ, este strâns corelat cu starea sa de bine. Studiile au descoperit că persoanele care se simt mai tinere decât vârsta lor cronologică tind să aibă o sănătate fizică și mintală mai bună, niveluri mai scăzute de inflamaţie, un fundal nutriţional metabolic sănătos, un fond favorabil psiho-socio-emoţional și un risc mai scăzut de mortalitate.[…] Biogerontologii au propus ca expunerea celulelor și organismelor la stres ușor ar trebui să ducă la un răspuns adaptiv sau hormetic cu diverse beneficii biologice mediate prin diferite mecanisme moleculare și celulare care necesită cercetări aprofundate pe viitor”.

Medicina longevităţii este direcţia esenţială de menţinere a bunăstării

 Starea de bine nu este condiţionată de vârstă, așa cum sănătatea nu se referă doar la bunăstarea fizică, ci implică spiritul și emoţiile. Cu toate acestea, felul în care îţi îmbunătăţești bunăstarea poate să difere în funcţie de situaţii, inclusiv de vârstă.

 Atunci când discutăm despre vârstă, fiecare etapă a vieţii aduce propriile provocări și oportunităţi pentru a-ţi îmbunătăţi bunăstarea. Tinerii pot beneficia de dezvoltarea obiceiurilor sănătoase încă de timpuriu, adulţii pot găsi sursa bunăstării în carieră și relaţii, iar cei mai în vârstă pot găsi confort în comunitate și în înţelepciunea acumulată.

 Dr. Luiza Spiru este specialist în Geriatrie-gerontologie, geronto-psihiatrie şi medicină anti-aging, preşedinta Fundaţiei „Ana Aslan” Internaţional şi coordonatoarea Centrului de Diagnostic şi Tratament pentru Boli de Memorie. Ea este de părere că „pentru a amâna procesul de îmbătrânire și deteriorare, este esenţial să avem un stil de viaţă echilibrat. Asta include o alimentaţie sănătoasă, exerciţii fizice regulate, odihnă adecvată, evitarea stresului și menţinerea unei atitudini pozitive. Este, de asemenea, important să evităm fumatul, consumul excesiv de alcool și alte comportamente dăunătoare. Controlul medical regulat și adoptarea unui regim de îngrijire a pielii pot fi, de asemenea, benefice. O abordare holistică în medicină este esenţială, iar integrarea aspectelor psihologice, emoţionale și filozofice în îngrijirea sănătăţii adaugă o dimensiune profundă care merge dincolo de pura biologie. Recunoașterea faptului că oamenii sunt fiinţe complexe, care nu pot fi reduse la simpla lor fiziologie, poate conduce la tratamente mai eficiente și la o mai bună înţelegere a nevoilor individuale ale pacienţilor. Această paradigmă holistică pare să fie mai adaptată la natura complexă și interconectată a fiinţei umane”.

 Astfel, medicina longevităţii devine o direcţie medicală axată pe înţelegerea procesului de îmbătrânire și pe dezvoltarea strategiilor menite să extindă perioada de viaţă sănătoasă, pentru a îmbunătăţi calitatea vieţii pe măsură ce indivizii înaintează în vârstă. Principalul obiectiv al acestei discipline constă în căutarea modalităţilor de prevenire, amânare sau chiar inversare a consecinţelor negative ale îmbătrânirii asupra sănătăţii și funcţionării organismului.

Acest domeniu se concentrează pe o serie de aspecte legate de procesul de îmbătrânire, inclusiv bolile cronice specifice vârstei înaintate (cum ar fi afecţiunile cardiovasculare, diabetul și Alzheimer), deteriorarea funcţionalităţii sistemelor corporale, scăderea masei musculare și a densităţii osoase, slăbirea sistemului imunitar și altele. „Este esenţial să subliniem că medicina longevităţii nu urmărește doar prelungirea perioadei de viaţă în sine, ci și asigurarea unei calităţi superioare a acestei perioade suplimentare de existenţă, în vederea reducerii suferinţei și dependenţei de îngrijiri medicale în etapele finale ale vieţii”, adaugă dr. Luiza Spiru.

Medicina longevităţii adoptă o abordare pluridisciplinară, integrând cunoștinţe din diverse domenii, precum biologia moleculară, genetica îmbătrânirii, medicina regenerativă, terapiile genice și celulare, alături de intervenţii legate de un stil de viaţă sănătos. Aici putem include adoptarea unei alimentaţii echilibrate, practicarea regulată a exerciţiilor fizice și gestionarea eficientă a stresului.

Sănătatea înseamnă armonie între corp, gânduri și sentimente. În timp ce sănătatea fizică este esenţială pentru o viaţă activă și plină de energie, influenţa profundă a spiritului și emoţiilor asupra întregii fiinţe nu poate fi neglijată. Starea de bine spirituală contribuie la echilibrul mintal și emoţional în faţa provocărilor și stresului cotidian. În același timp, sănătatea fizică poate sprijini starea de bine spirituală, oferind resursele necesare pentru a cultiva conexiuni profunde cu ceilalţi și cu lumea înconjurătoare. Astfel, recunoașterea și îngrijirea atât a sănătăţii fizice, cât și a stării de bine spirituale contribuie în mod esenţial la atingerea unei vieţi echilibrate și împlinite.

Starea de bine se construiește din mai multe piese esenţiale care ţin de sănătatea fizică, de cea mintală sau emoţională.

Elemente-cheie:

• alimentaţie echilibrată;
• activitate fizică regulată;
• odihnă suficientă;
• mindfulness și meditaţie;
• gestionarea stresului cu tehnici eficiente;
• dezvoltarea rezilienţei, înfruntarea problemelor și provocărilor cu atitudine pozitivă;
• relaţii sănătoase cu prieteni și familie;
• exprimarea emoţiilor și comunicarea deschisă;
• activităţi care aduc bucurie.

Persoanele care se simt mai tinere decât vârsta lor cronologică tind să aibă o sănătate fizică și mintală mai bună. (Dr. Anca Pop)

Iată câteva tipuri de intervenţii hormetice, simplu de abordat și deloc costisitoare, conform sfaturilor specialiștilor

HORMESIS FIZIC:

• Exerciţiile fizice moderate regulate pot îmbunătăţi sănătatea cardiovasculară, pot crește masa musculară și pot spori funcţia cognitivă;
• Stresul termic, de pildă sesiunile de saună sau băile fierbinţi, poate îmbunătăţi funcţia cardiovasculară, poate reduce inflamaţia și poate promova relaxarea;
• Expunerea la frig, cum sunt dușurile reci sau băile cu gheaţă ce stimulează metabolismul, poate îmbunătăţi circulaţia și reduce inflamaţia.

HORMESIS NUTRIŢIONAL: 

• Postul intermitent poate îmbunătăţi metabolismul, reduce inflamaţia și promovează repararea celulară;
• Restricţia calorică fără malnutriţie poate prelungi durata de viaţă, poate îmbunătăţi sănătatea metabolică și poate reduce riscul bolilor cronice. S-a demonstrat că aceasta promovează longevitatea, îmbunătăţește sănătatea metabolică, sporește rezistenţa la stres, reduce riscul bolilor legate de vârstă.

HORMESIS CHIMIC:

• Cofeina în proporţii moderate poate spori vigilenţa, poate îmbunătăţi funcţia cognitivă și poate reduce riscul apariţiei anumitor boli;
• Fitochimicale: compușii găsiţi în fructe și legume, cum ar fi resveratrolul și curcumina, pot avea efecte antioxidante, antiinflamatorii și anticanceroase. Compușii naturali din plante prezintă proprietăţi hormetice prin activarea mecanismelor de apărare celulară și a căilor antioxidante. Fitochimicalele găsite în fructe, legume, ierburi și condimente, polifenoli, flavonoide pot avea efect hormetic.

HORMESIS PSIHOLOGIC:

• Provocările mintale, cum sunt rezolvarea puzzle-urilor, noi abilităţi învăţate sau implicarea în activităţi intelectuale, pot îmbunătăţi funcţia cognitivă și pot reduce riscul declinului cognitiv;
• Meditaţia mindfulness poate reduce stresul, poate îmbunătăţi reglarea emoţională și poate spori bunăstarea generală;
• Interacţiunea socială, implicarea în activităţi sociale, formarea de relaţii semnificative și menţinerea conexiunilor sociale pot îmbunătăţi sănătatea mintală și pot reduce riscul de depresie.

HORMESIS BIOLOGIC:

• Vaccinarea, expunerea la agenţi patogeni atenuaţi sau inactivaţi, poate stimula sistemul imunitar și poate oferi protecţie împotriva infecţiilor viitoare;
• Expunerea la antigene de mediu induce toleranţa imună sau imunitate secundară;
• Antibioterapia în doze mici (chiar alimente contaminate) induce rezistenţa (germenilor) la antibiotice;
• Homeopatia.