Şi-a fost cea de-a treia Gală „Viaţa medicală“, în zi de primăvară pe sfârşite. Dar, pentru ca primăvara să nu-şi topească râurile de seve în deşertul renunţărilor cenuşii, Cenaclul de Arte Plastice al Medicilor „Ion Ţuculescu“, trecut prin toate anotimpurile şi ajuns la cel de-al 56-lea an de fiinţare, şi-a oferit o gală de Anotimpuri în marea Gală a Vieţii medicale româneşti, întregind-o pe aceasta cu o bogăţie de culori cât să recreeze imaginea a toate câte ne înconjoară după legile nescrise ale frumosului. (...)

   Primăria sectorului 2 din Capitală a reeditat, recent, o romantică „bătaie cu flori“ (nu bătălie!) din vremea caleştilor cu cai mânaţi de vizitii în costume înfiretate şi îmbutonate în alămuri lucitoare, cu cilindru pe cap şi cizme lustruite, caleşti în care protipendada bucureşteană (domni eleganţi şi sobri, doamne şi domniţe cât mai îmbobocite, îndantelate, sub largi pălării uşoare, făcând o concurenţă acerbă florilor de primăvară – invitate şi ele în caleşti la marea promenadă de „la Şosea“) aducea „dolcelui farniente“ al zilelor o beţie de culori şi parfumuri. (...)

   La Biblioteca Centrală Universitară „Carol I“, Galeria „Galateca“ găzduieşte un regal de artă purtând semnătura pictoriţei Olga Morărescu-Mărginean – expoziţia de acuarelă „Semne pentru bucurii matinale“, pe care le-aş numi mai curând semne pentru bucurii mărunte fără de care răsăritul de soare ar rămâne cenuşiu, trilul nevăzutei păsări – ecou de absenţă, floarea, frunza, ramul – urmă de zbor neînceput, orizontul – vamă dinspre nimic înspre niciunde. (...)

   Istorie şi crimă, drumul până la aceasta, coşmarul care devine visul în lupta pentru putere şi, triumfătoare, moartea! Iar şi iar. La atât se reduce lumea lui Macbeth, „cea mai obsesivă dintre toate lumile pe care le-a creat Shakespeare“ (Jan Kott), o lume tulbure, suspendată de un lanţ de crime, ea însăşi verigă a lanţului, cu un popas paralizant în coşmarul de după, cu „eliberarea“ prin moarte. (...)

Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.

   Recenta expoziţie de sculptură mică de la Centrul Cultural al Ungariei (CCU) din Bucureşti, care grupează un număr de 40 de lucrări semnate de artişti contemporani, se vrea şi este o ilustrare a modului de abordare a artei când temele sunt vechi precum lumea, dar totodată mereu noi (la fel ca şi lumea). Nimic nu rămâne de neluat în seamă pentru ochiul creatorilor: nici ramul înspinat în a cărui arcuire se ghiceşte coroana aceea de spini de pe fruntea Răstignitului sau îngenuncherea celui ce se pleacă pentru rugă, nici metalul, nici lutul, nici marmura, nici sticla, nici ipsosul, nici lemnul – ca tot atâtea elemente care compun o lume de simboluri. (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.

  La Academia Europeană HIV/SIDA din Institutul Naţional de Boli Infecţioase „Prof. dr. Matei Balş“ Bucureşti, ziua cea dintâi a promisei primăveri a ambiţionat să ne dea de ştire că Eternul promis (şi el de-o… eternitate!) şi-a ales ilustrare prin expoziţia de acuarelă a medicului- pictor Anca Petcu – membră a Cenaclului de Arte Plastice al Medicilor „Ion Ţuculescu“ (2006) şi a Grupului Român de Haiku „Romanian Kukai“ (2010). (...)

   Ne-am obişnuit atât de mult cu vacarmul, încât cuvintele ni se par străine, nefireşti. Şi totuşi, sufletul – sălbăticiunea aceea exilată din/în necuvânt – îşi strigă dreptul la armonie, la tihnă, la iubire, „Doamne, dacă nu cer prea mult!“, la linişte grăitoare, la tandreţe, la refuzul condiţiei de necuvântătoare agresive (cărora Darwin pare să le fi rămas supremul zeu, capabil să le aşeze cu furca pe scara involuţiei din întâmplarea de a fi stat prea mult în codru, sau, dimpotrivă, de a fi ieşit prea repede din adâncul lui de întuneric, spre a se adapta beznei de ne-gând a prezentului devastator). (...)

 

   Miercuri, 9 februarie, orele 16, la Galeriile Orizont din Bucureşti, Uniunea Artiştilor Plastici ne invită la vernisajul expoziţiei pictorului Mihai Coţovanu. Vor prezenta dl Tudor Octavian şi dna Paula Romanescu. Mai multe detalii despre această invitaţie culturală, la rubrica Arte frumoase. (...)

 

   Cu o tenacitate demnă pe de-a-ntregul de cauza pe care o slujesc – aceea de a crea frumuseţe prin artă – mulţi reprezentanţi ai lumii medicale româneşti (din cei rămaşi în ţară după exodul celor şi mai mulţi care şi-au luat lumea în cap ştiind că ibi (o fi) patria dar că ubi bene nu prea mai este de aflat pe la noi!) îşi dedică timpul liber (cât o fi el de „liber“…) artelor frumoase. Sunt oameni de toate vârstele: de la cei aflaţi pe baricadele formării prin studiu, până la cei pentru care anii se numără prin împliniri pe toate planurile. (...)