Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  EDUCAȚIE  »  Ars Medici

Utilizările adrenalinei în alergologie

Viața Medicală
Dr. Ovidiu BERGHI luni, 10 august 2015
Viața Medicală
Farm. Alina BERGHI luni, 10 august 2015
     Adrenalina este un compus farmacologic care face parte din clasa simpatomimeticelor vasoconstrictoare generale și locale. Structura sa chimică este asemănătoare cu cea a noradrenalinei, substanța-tip a grupei, catecolamină cu nucleu de beta-feniletanolamină și radical metil la amină. Adrenalina prezintă efecte alfa-adrenergice, efecte stimulatoare beta 1 centrale și cardiace și efecte inhibitoare beta 2 periferice. Medicamentul are acțiune asupra aparatului cardiovascular: efecte pozitive pe funcțiile contractilă (contractilitate, excitabilitate) și excitoconductoare (ritmicitate cu tahicardie, conductibilitate) ale miocardului, vasoconstricție arteriolară și venoasă (efecte alfa 1), urmată de vasodilatație la concentrații mici (efect beta 2), hipertensiune arterială sistolică (efect beta 1), hipotensiune diastolică (efect beta 2), scade fragilitatea capilară. Asupra aparatului respirator prezintă efect bronhodilatator (efect beta 2), scăderea secreției bronșice și a edemului mucoasei (efect alfa 1), creșterea minut-volumului respirator (stimulează centrul respirator bulbar). Adrenalina prezintă și efecte metabolice: lipoliză, glicogenoliză hepatică și în mușchii scheletici, cu hiperglicemie și hiperlactacidemie.
     Indicațiile terapeutice ale adrenalinei se bazează pe acțiunile farmacodinamice principale: vasoconstrictor local și general, stimulator cardiac și bronhodilatator. Efectul vasoconstrictor general și de antagonist fiziologic al histaminei recomandă adrenalina în manifestările alergice grave (în șocul anafilactic ca medicație de elecție, în boala serului, în edemul Quincke); ca vasoconstrictor local, este asociată anestezicelor locale pentru prelungirea duratei de acțiune a acestora și reducerea riscului de sângerare; ca stimulent cardiac: reanimarea cardiacă (stopul cardiorespirator); bronhodilatator: criza de astm bronșic în absența adrenomimeticelor beta selective.
     Principala utilizare a adrenalinei în practica alergologică este reprezentată de tratamentul anafilaxiei. Doza și ruta de administrare depind de severitatea reacției. Utilizarea adrenalinei în practica alergologică poate fi împărțită în folosirea acesteia de către personalul medical în cadru spitalicesc sau ambulatoriu și autoadministrarea acesteia de către pacienți. Doza utilizată la adulți este de 0,3 pană la 0,5 ml de soluție 1:1.000 (0,3–0,5 mg), iar la copii 0,01 mg/kgc. Aceste doze pot fi repetate o dată sau de două ori la nevoie, la intervale de cinci până la 15 minute. În situația unei hipotensiuni severe, în special asociată cu stop cardiorespirator și în cazul lipsei de răspuns la adrenalina administrată intramuscular, aceasta poate fi administrată intravenos. Metoda de administrare preferată este perfuzia lentă, iar administrarea în bolus este puternic contraindicată din cauza riscului mare de apariție a evenimentelor adverse cardiovasculare (aritmii, ischemie cardiacă, angină, hipertensiune).
     Autoadministrarea adrenalinei de pacienți se face prin folosirea autoinjectoarelor cu adrenalină preumplute. Acestea, indiferent de fabricant, conțin 0,3 mg adrenalină (varianta pentru adulți) sau 0,15 mg (pentru copii). Vârsta de la care poate fi prescrisă doza de adult în loc de cea de copil nu este stabilită cu precizie, opiniile experților în domeniu luând în considerare atingerea unei greutăți corporale de 25 kg la copil. Principala indicație pentru folosirea acestor tipuri de dispozitive este anafilaxia. Pacienții care au prezentat în antecedente reacții alergice severe la alimente, înțepătură de himenoptere (albină, viespe) sau medicamente ar trebui să poarte permanent asupra lor aceste dispozitive. Acești pacienți trebuie să primească, la externarea din spital în urma diagnosticului de alergie alimentară, medicamentoasă sau la înțepătura de himenoptere (forme severe), o rețetă pentru procurarea acestui autoinjector, instrucțiuni de folosire și un plan scris pentru recunoașterea semnelor și simptomelor anafilaxiei. În majoritatea situațiilor, mușchiul vast lateral constituie localizarea de elecție a administrării. În funcție de gravitatea tabloului clinic, administrarea adrenalinei poate fi realizată inclusiv prin haine. Eficacitatea acestui procedeu poate fi afectată negativ de sexul feminin (distanță mai mare între piele și mușchi la femei față de bărbați) și, pentru ambele sexe, de circumferința mare a mușchiului vast lateral sau de IMC peste valorile normale (supraponderalitate sau obezitate). Se recomandă utilizarea autoinjectoarelor aflate în termenul de valabilitate, dar, în situații vitale, în care riscul de evoluție a anafilaxiei către deces este mare, se pot folosi, conform experților în domeniu, și autoinjectoare cu data de expirare depășită, atâta timp cât soluția din injector nu este decolorată sau nu prezintă precipitate. În acest caz, se pune în balanță potențialul beneficiu al adrenalinei suboptime cu lipsa de utilizare a acesteia.
Bibliografie

1. Adkinson NF et al (editors). Middleton’s Allergy. 8th edition Saunders, 2013

2. Campbell RL et al. Epinephrine in anaphylaxis: higher risk of cardiovascular complications and overdose after administration of intravenous bolus epinephrine compared with intramuscular epinephrine. J Allergy Clin Immunol Pract. 2015 Jan-Feb;3(1):76-80

3. Manivannan V et al. A multifaceted intervention for patients with anaphylaxis increases epinephrine use in adult emergency department. J Allergy Clin Immunol Pract. 2014 May-Jun;2(3):294-9.e1

4. Bhalla MC et al. Predictors of epinephrine autoinjector needle length inadequacy. Am J Emerg Med. 2013 Dec;31(12):1671-6

5. Bewick DC et al. Anatomic and anthropometric determinants of intramuscular versus subcutaneous administration in children with epinephrine autoinjectors. J Allergy Clin Immunol Pract. 2013 Nov-Dec;1(6):692-4

6. Lieberman PL. Recognition and first-line treatment of anaphylaxis. Am J Med. 2014 Jan;127(1 Suppl):S6-11

7. Nowak RM, Macias CG. Anaphylaxis on the other front line: perspectives from the emergency department. Am J Med. 2014 Jan;127(1 Suppl):S34-44

8. Gupta RS. Anaphylaxis in the young adult population. Am J Med. 2014 Jan;127(1 Suppl):S17-24

9. Song TT et al. Adequacy of the epinephrine autoinjector needle length in delivering epinephrine to the intramuscular tissues. Ann Allergy Asthma Immunol. 2005 May;94(5):539-42

10. Simons FE et al. Outdated EpiPen and EpiPen Jr autoinjectors: past their prime? J Allergy Clin Immunol. 2000 May;105(5):1025-30

11. Cristea AN. Tratat de Farmacologie. Editura Medicală, București, 2005


Abonament VM 600x600-01 v3b

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Până la 31 decembrie 2020, ai reducere la prețul abonamentului pe 12 luni și ceva în plus:
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.