Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  EDUCAȚIE  »  Ars Medici

Spirometria – testul pentru bronhodilatație și bronhoconstricție

Viața Medicală
Dr. Petru-Emil MUNTEAN vineri, 28 septembrie 2018
    Testul de bronhodilataţie se efectuează în urma unei spirometrii simple ce relevă o disfuncție respiratorie obstructivă. Se indică testul de bronhodilataţie imediat după un test pozitiv de provocare bronşică și în cazul monitorizării tratamentului bronhodilatator din astmul bronşic. Acest test este contraindicat în situațiile în care pacientul prezintă: tulburări de ritm cardiac, palpitații, dereglări hormonale tiroidiene, hipertensiune severă necontrolată, glaucom, hiperplazie benignă de prostată sau diabet zaharat necontrolat.
    Înainte de proba de bronhodilataţie, nu se vor administra: β2 agonişti cu acțiune de durată scurtă (SABA) înainte cu cel puțin 2–4 ore, antagoniști muscarinici cu durată de acțiune scurtă (SAMA) înainte cu cel puţin 4–6 ore, β2 agonişti cu acțiune de durată lungă (LABA) înainte cu cel puţin 12–24 ore, antagoniști muscarinici cu durată lungă de acțiune (LAMA) înainte cu cel puţin 24–36 ore sau teofilină înainte cu cel puţin 12 ore.
    La proba de bronhodilataţie se face o spirometrie inițială, apoi se utilizează 2–4 pufuri de Ventolin (100 mcg) prin intermediul unui spacer și se așteaptă un interval de 20–30 de minute pentru a se produce bronhodilataţia, după care se reia explorarea respiratorie. Reversibilitatea bronșică reprezintă creșterea cu minimum 12% sau 200 ml a VEMS (volum expirator maxim pe secundă sau FEV1) după administrarea unui bronhodilatator cu acțiune rapidă (Ventolin).
    În situația în care dorim să obținem un bronhospasm prin contracția mușchiului neted bronşic, evidențiabil pe rezultatul spirometriei, se poate efectua un test de provocare bronşică prin: administrarea unei doze standard de histamină (sau metacolină în doze crescătoare de aerosoli până la doza maximă admisă), inhalarea vaporilor ce conțin manitol, inhalarea vaporilor de soluție salină, efectuarea câtorva exerciții fizice intense sau efectuarea câtorva respirații accelerate, repetând apoi spirometria.
    În cazul în care FEV1 se reduce (în comparație cu valoarea sa înainte de testul de provocare) cu mai mult de 20% după administrarea de metacolină sau cu mai mult de 15% după inhalarea vaporilor cu manitol/soluție salină sau după respirația accelerată ori mai mult de 10% – 200 ml – după efort fizic (în cazul adulților), investigatorul poate concluziona că pacientul are hiperreactivitate bronșică, ceea ce este caracteristic astmului bronșic. În același timp, dacă indicele FEV1 nu se va reduce după proba de provocare bronșică, probabilitatea diagnosticului de astm va scădea drastic. Dacă valorile sunt în limite normale, iar la momentul examinării persoana are simptome caracteristice (tuse sau dispnee), probabilitatea ca acestea să fie asociate cu astmul bronșic scade semnificativ. În această situație, doctorul va trebui să indice efectuarea unor investigații suplimentare pentru a exclude alte boli care pot provoca aceste simptome.
    Rezultatul testului se face pe o hârtie termosensibilă, aparatul imprimă cele mai mari valori obținute ale capacității vitale forțate (CVF) și VEMS, chiar dacă aceste valori nu provin de la aceeași manevră expiratorie, identificate ca Best CVF (cea mai bună CVF) și Best FEV1 (cel mai bun VEMS). Pentru a putea valida curba flux/volum este necesar să fie îndeplinite anumite condiții: A) curba să înceapă din punctul zero; B) curba inspiratorie continuă să revină în punctul zero; C) expirul să dureze minimum șase secunde; D) fără tuse în prima secundă a expirului maximal și forțat; E) graficul curbei în porțiunea expiratorie să fie cât mai aproape de verticală în porțiunea inițială și să atingă un vârf, ca apoi să continue fără incizuri; F) fără tuse în timpul manevrei de expir forțat, o tuse care în accepțiunea investigatorului poate interfera cu acuratețea determinărilor parametrilor respiratori; G) să nu închidă prematur glota; H) să se obțină un platou în porțiunea terminală a expirului; I) se va evita terminarea bruscă a expirului.
 
Bibliografie

1. Petru-Emil Muntean, Daniela Boldeanu, Râjnoveanu Ruxandra Mioara, referent științific prof. dr. Florin Mihălțan. Vademecum de spirometrie. Editura Etna; București 2017. ISBN 978-973-1985-15-2

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC