Newsflash
EDUCAȚIE

Apărarea sănătăţii, o preocupare veche a tuturor fiinţelor

de Prof. dr. Viorel ORDEANU - oct. 18 2024
Apărarea sănătăţii,  o preocupare veche a tuturor fiinţelor

Pe scara evoluţiei vieţii, înainte chiar de preistoria medicinei și farmaciei, au existat fenomenele naturale și mecanismele de profilaxie și vindecare a defectelor și a bolilor specifice.

Automedicina sau autoterapia este capacitatea de a aplica reguli și comportamente profilactice și terapeutice pentru autoapărare, în beneficiul individului și, direct sau indirect, al speciei. Autoterapia, în scop profilactic sau curativ, se bazează pe anatomia și fiziologia animalelor vertebrate (pești, amfibieni, reptile, păsări și mamifere) la care activitatea nervoasă diencefalo-mezencefalică permite acţiunea instinctelor simple și/sau condiţionate. În special mamiferele manifestă activitate corticală, la care reflexele condiţionate tind spre un rudiment de gândire. De multă vreme au fost observate comportamente animale legate de îngrijiri medicale. Amintim povestirea biblică a leului rănit salvat de un sfânt creștin, pe care întâlnindu-l după un timp în arenă, a refuzat să îl atace. Sau cazul urșilor care toamna mănâncă cetină de brad ca antiseptic intestinal pentru perioada de hibernare.

Încă de la începutul secolului trecut, zoologii au descris diferite comportamente animale, care au ca scop apărarea sănătăţii individuale sau a colectivităţii ori tratarea unor boli. Este dificil de precizat dacă aceste acţiuni profilactice şi curative sunt numai instinctive sau implică și activitate corticală, deci un rudiment de gândire. Acad. Radu Iftimovici și scriitorul Tudor Opriș, dar și unele filme documentare TVR prezintă numeroase exemple sugestive.

Comportamente specifice

Instinctele profilactice sunt reprezentate de diverse comportamente specifice, cum ar fi: evitarea păscutului de plante toxice sau consumul apei ori hranei murdare; provocarea emetismului terapeutic; eliminarea excreţiilor la distanţă de cuib sau vizuină; scăldatul în apă, nisip sau nămol, pentru curăţare și deparazitare; scuturarea ori toaleta blănii sau a penelor; apelarea la alte specii pentru igienizare: pești sau păsări care culeg paraziţii, ţesuturile moarte sau curăţă rănile; la maimuţe se observă deparazitarea reciprocă, igiena sexuală, îmbăierea; profilaxia de grup, prin gonirea sau omorârea indivizilor bolnavi, malformaţi sau agresivi, practică aplicată de spartani în Antichitate și de germani în secolul trecut, ori eutanasia din prezent în unele ţări occidentale; canibalism intraspecific – un comportament aparent paradoxal care se întâlnește în cazul puilor slabi sau al insuficienţei resurselor: mama salvează puii valizi în detrimentul celorlalţi, pentru supravieţuirea speciei.

Automedicina curativă

Observarea comportamentului animal arată că în anumite situaţii acestea își aplică singure un fel de tratamente medicale, fie ca autotratamente instinctive, fie ca autotratamente în care acţiunea instinctivă este completată de un anumit grad de conștientizare a stării de boală. Deci cu un rudiment de activitate nervoasă superioară.

Autotratamente instinctive se observă la multe specii, ele prezintă automatism și sunt probabil învăţate prin „cultura” de grup ori/și sunt codificate genetic. Astfel, la câini și la pisici s-a observat
manifestarea unui „instinct terapeutic” automat, probabil codificat genetic. De exemplu, în indigestie de diferite etiologii, acestea pasc iarbă, pentru a-și provoca voma, ori frunze de pătlagină, ca plantă medicinală. Maimuţele mănâncă plante acide pentru neutralizarea alcaloizilor, iar vidrele amazoniene mănâncă pământ alcalin pentru neutralizarea acidităţii gastrice (cum facem și noi). Linsul rănilor curăţă plaga, iar saliva conţine lizozim, cu efect bacteriostatic. Acest reflex se găsește și la om. Unele păsări cu paraziţi digestivi pasc seminţe toxice, ca vermifug. Au fost observate păsări sălbatice care și-au pansat răni sau au imobilizat fracturi osoase cu nămol (caz citat de Iftimovici, 2015).

Autotratamentele conștiente sunt caracteristice omului, medicina studiind boala în context larg: antecedente personale și heredocolaterale, etiopatogenie, simptomatologie, profilaxie individuală și colectivă, terapeutică, prognostic, recuperare, mortalitate și implicaţiile morbidităţii în societate. Unele animale cu sistem nervos central conștientizează starea de boală și reacţionează adecvat, chiar dacă se întâlnesc cu o situaţie nouă. Elefanţii răniţi se pansează cu argilă, cămilele cu ectoparaziţi se tăvălesc prin cenușă, apoi se scaldă astfel ca leșia formată să acţioneze ca insectifug. Mamiferele atacate de hematofage se aruncă în apă pentru a scăpa de insecte și a reduce iritaţia. Primatele pot face pansamente cu plante medicinale sau pot trata unele intoxicaţii cu plante toxice antagoniste.

Și animalele au înclinaţii medicale

Unele antropoide dovedesc și înclinaţii medicale: mamele cimpanzeu își oblojesc puii cu plante aromatice (uleiuri terapeutice). Au fost chiar observate cazuri de reanimare a puiului prin respiraţie artificială sau de reanimare reușită a unei maimuţe electrocutate accidental. Este citat cazul dintr-o grădină zoologică al unui „medic urangutan” care își examina zilnic semenii și îi trata cu plante, cu pansamente etc., inclusiv cu medicamente furate de la îngrijitori. Iar hominidele știau să imobilizeze fracturi sau să facă trepanaţii, probabil pentru evacuarea hematoamelor cerebrale, așa cum demonstrează vestigiile arheologice de Homo sapiens și de H. neanderthalensis.

Pacienţa, răbdarea suferindului care îndură boala sau tratamentul medical intuind că este în folosul său, nu este proprie numai omului bolnav, ci și unor animale. La cabinetele veterinare și în grădinile zoologice se observă cum diferite animale, de companie sau sălbatice (lei, elefanţi, maimuţe), se lasă tratate inclusiv chirurgical, mai ales dacă sunt asistate și de îngrijitorul lor. Iar animalele domestice sunt în general docile la tratamente profilactice sau curative. Putem deduce de aici că este necesară abordarea fermă a pacientului, dar afectuoasă, atât în medicina umană, cât și în cea veterinară. Medicii, mai ales chirurgii, ca și sociologii, profesorii și politicienii trebuie să ţină cont că „facerea de bine” nu se poate face cu forţa.

Concluzii

Toate fiinţele încearcă să se ferească de boli și traumatisme prin diferite mecanisme specifice, iar unele animale au comportamente instinctive sau semiconștiente de profilaxie și tratament. Autotratamentele conștiente sunt caracteristice animalelor superioare. Ele sunt evidente la primatele antropoide și hominide și reprezintă fundamentul medicinei și farmaciei, așa cum le cunoaștem astăzi.

„Naturiștii” de diferite feluri cunosc și ei câte ceva despre toate astea și ne învaţă de bine. Însă, eficienţa tratamentelor naturiste se limitează de obicei la potenţarea profilaxiei și la tratamentul bolilor foarte ușoare, a simptomelor, a unor boli psiho-somatice, ori ca tratament adjuvant, și nu reprezintă un înlocuitor al tratamentului.

Cunoașterea acestei „zestre” terapeutice stă la baza studiilor moderne de patologie, farmacologie, imunologie, profilaxie, terapie, recuperare și de sănătate publică. Nu trebuie omis faptul că vechea farmacie era bazată în principal pe plante medicinale, multe pastrându-și locul și în prezent.

Protejarea și redobândirea sănătăţii este pentru omul modern o activitate complexă, cu patru paliere evolutive: ancestral (prin mecanisme anatomice și fiziologice, comune tuturor fiinţelor), subconștient (reflexe și obiceiuri moștenite de la strămoșii animale), conștient (învăţate sau gândite, observaţii) și știinţific (nivelul profesioniștilor din sănătate din prezent). La acestea s-ar putea adăuga și nivelul politic, care ar avea puterea să impună o „dictatură sanitară” chiar și personalului medical, evident cu scop politic, și nu sanitar.

În concluzie, apărarea sănătăţii este o preocupare comună a tuturor fiinţelor, din cele mai vechi timpuri, cu o evoluţie adaptativă continuă. Cumulările cantitative au dus la salturi calitative, fundamentând medicina prezentului și prefigurând medicina viitorului.

Sau așa cum spunea Poetul: „Toate vechi și nouă toate”.


Notă autor:

1. Bologa V.L. și colab. „Istoria medicinei universale”, Editura Medicală, București, 1970
2. Iftimovici R. „Istoria universală a medicinei și farmaciei” ediţia a 2-a revăzută și adăugită, vol. I, Editura Academiei Române, București, 2015, 535 p.
3. Laignel Lavastine și colab. „L’Histoire generale de la médecine, de la pharmacie, de l’art dentaire et de l’art veterinaire” tom 1, Albin Michel Editeur, Paris 1936, 681 p.
4. Ordeanu V. „Curs de Microbiologie generală și farmaceutică” Facultatea de Farmacie, Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” București, e-book infoffb București, wordpress 2012
5. „Botanique - Pour cicatriser, la plante isole ses cellules abîmées” Science &Vie nr. 1167 2016, p. 21
6. Opriș Tudor „Enciclopedia lumii vii”, Editura Garamond, București, 2006

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe