Dr. Radu Berca este medic formator, salvator și absolventul unui master în Medicina de Dezastru. 

Prin ce se diferențiază Medicina Militară de alte tipuri de intervenții medicale în situații de criză?

Există trei specialități medicale înrudite și care, istoric, au derivat una din cealaltă. Prima apărută încă din Antichitate a fost Medicina Militară. La finalizarea războaielor, medicul s-a aflat în situația de a acorda asistență medicală de urgență pe timp de pace, și astfel a apărut Medicina de Urgență. Tot pe timp de pace, dar în situații extreme, pe timpul dezastrelor, a fost nevoie de o reorganizare pentru a face față noilor situații create, și astfel a apărut Medicina de Dezastru. Toate trei utilizează tehnici medicale de Urgență și se poate spune că toți cei care le practică aparțin specialității de Urgență. În Medicina Militară atenția se concentrează pe nevoile combatanților, în primul rând, și ale populațiilor afectate de conflicte armate. Acest lucru o face să difere de celelalte două specialități. 

Radu Berca: „Medicina Militară, așa cum spuneam, este axată pe nevoile soldaților și ale populației civile”.

Care sunt câteva dintre aspectele care trebuie avute în vedere atunci când ne raportăm la intervențiile medicale în zone de conflict?

Acționând în zone de conflict, cu condiții de siguranță instabile și acces limitat la resurse, trebuie luată în calcul modificarea planului de intervenție prin adaptarea la situația strategică aflată într-o posibilă continuă schimbare și implicarea evacuării medicale. Noțiunile de Drept Internațional Umanitar și Protecția civililor sunt și ele aspecte importante, care influențează managementul medical al intervențiilor militare. Îngrijirea pe multiple niveluri trebuie și ea menționată. Pornind de la primul ajutor pe câmpul de luptă, asistența medicală de urgență prespitalicească în unitățile de combatanți, cea din timpul evacuării medicale și spitalicească în unități mobile (spitale de campanie) sau spitale de referință, Medicina Militară, așa cum spuneam, este axată pe nevoile soldaților și ale populației civile.

Provocările pot fi depășite prin pregătire

Care sunt provocările cu care se confruntă un medic care acționează într-o zonă de conflict?

De la amenințarea securității personale și a pacienților, la accesul limitat la resurse (echipamente și medicamente, apă potabilă) și până la complexitatea traumelor, un mediu de lucru stresant și probleme de etică și deontologie medicală. Practicarea medicinei în zonele de conflict aduce, pentru personalul medical, provocări cărora, prin pregătirea anterioară, trebuie să le facă față. Particularitățile culturale, barierele lingvistice, coordonarea cu membrii echipelor internaționale umanitare sau cu organizații militare sunt alte câteva aspecte care fac diferența între medicina practicată în cabinet sau clinică și cea din teatrul de operații sau zonele de conflict. Asigurarea sănătății mintale și fizice a întregului personal medical este esențială, dar adesea neglijată în fața urgențelor medicale. Acestea sunt doar câteva provocări care fac ca munca medicilor în zonele de conflict să fie extrem de dificilă, dar și extrem de importantă. Ea are un impact semnificativ asupra vieților oamenilor afectați de război.

În ce constă pregătirea unui medic care urmează să intervină într-o zonă de conflict?

Pregătirea sa este un proces sofisticat ce necesită instruire teoretică, dar și practică. Un medic care urmează să intervină în zonele de conflict trebuie să cunoască elemente de Medicină de Urgență – capacitatea de a gestiona situații acute și de a lua decizii rapide; elemente de Traumatologie și abilități de bază în chirurgie, competențe în intervenții de urgență, cum ar fi drenajul abceselor sau suturarea rănilor. Trebuie să cunoască noțiuni de Medicină a Dezastrelor, mai precis înțelegerea principiilor de răspuns în situații critice și, bineînțeles, să aibă formare în Medicina Militară. Astfel, trebuie să dețină cunoștințe specifice despre tratamentul vătămărilor de război, inclusiv metoda MARCH (Massive hemorrhage, Airway, Respiration, Circulation, Head injury). De asemenea, sunt necesare cursuri de medicină tactică și evacuare medicală.

Ce noțiuni sunt deprinse în cadrul acestor cursuri?

Noțiunile sunt numeroase, însă dintre acestea am să menționez: utilizarea echipamentului specific de salvare și tratament în condiții de război; cunoștințe despre mediu și condiții de operare; familiarizarea cu condițiile de mediu caracteristice zonei de conflict (climă, teren, infrastructură); conștientizarea riscurilor biologice, chimice, radiologice și nucleare (CBRN). Strategiile de supraviețuire și siguranță personală sunt și ele extrem de importante. Este esențial ca un medic care urmează să intervină în zone de conflict să aibă cunoștințe despre autoapărare și gestionarea conflictelor. Pregătirea fizică și mentală pentru a face față stresului și situațiilor traumatizante este și ea importantă. De asemenea, este necesară și o formare în tehnici de navigație și orientare, în special în zone neexplorate sau neoferite pe hartă.

Repere etice și coduri deontologice

Care sunt principiile după care se ghidează Medicina Militară? Există un „decalog” al medicului militar?

Un „decalog” propriu-zis nu știu să existe. Există însă repere etice și coduri deontologice ale diferitelor armate și organizații internaționale care intervin în zone de conflict, aplicabile în practica medicală curentă. Ele trebuie să îmbine valorile etice și umanitare cu cerințele specifice ale serviciului militar. Câteva dintre aceste repere etice sunt: salvarea vieții – punerea vieții și a sănătății pacienților pe primul loc este un deziderat, indiferent dacă aceștia sunt civili sau militari; imparțialitatea – chiar dacă aparțin forțelor armate, pacienții sunt tratați fără discriminare, indiferent de partea beligerantă căreia îi aparțin; respectarea drepturilor fundamentale și a demnității umane și confidențialitatea actului medical, indiferent care este statusul pacientului, inclusiv al prizonierilor de război.

Care sunt protocoalele, tehnicile care se aplică sau se utilizează în acest domeniu?

Fiind incidente cu număr mare de victime, se impune aplicarea Triajului medical, ceea ce înseamnă evaluarea rapidă incluzând semne vitale, complexitatea leziunilor și ierarhizarea priorităților în tratament. De cele mai multe ori, Suportul Vital Avansat în Traumă aplicat în pre-spital și evacuarea rapidă către unități medicale cu competență superioară sunt cele mai importante. 

Particularitățile culturale, barierele lingvistice, coordonarea cu membrii echipelor internaționale fac diferența