1. Louis Pasteur (27 decembrie 1822 – 28 septembrie 1895), om de știință, pionier în domeniul microbiologiei. Pasteur a întreprins cercetări de cristalografie și a descoperit fenomenul de izomerie. A fost numit profesor la Facultatea de Științe din Lille, unde a demonstrat că levurile din drojdia de bere sunt ființe vii, care provoacă procesul de fermentație. Prin lucrările sale din 1858-1864 a infirmat definitiv teoria generației spontane. Împreună cu colaboratorii săi, Pasteur a inventat un vaccin împotriva holerei, pe care l-a aplicat cu succes din 1881.

     2. Ambroise Paré (c. 1510 - 20 decembrie 1590) a fost chirurg și anatomist, fiind considerat unul dintre deschizătorii de drum ai chirurgiei moderne. El a pus la punct procedeul anastomozei - legarea arterelor.

     3. René Théophile Hyacinthe Laënnec (17 februarie 1781 - 13 august 1826) a inventat stetoscopul în 1816. Utilizând mai multe foi de hârtie rulate în formă de cilindru pentru a asculta pieptul unui pacient, a observat că sunetele se aud amplificate și mai clar.

    4. Madeleine Alexandrine Brès (26 noiembrie 1842 – 30 noiembrie 1921) a fost prima femeie de origine franceză care a obținut o diplomă de medicină în 1875, după prezentarea tezei sale pe tema alăptării. A avut o carieră axată pe îngrijirea pediatrică.

     5. Léon Charles Albert Calmette (12 iulie 1863 – 29 octombrie 1933), cunoscut ca medic, bacteriolog și imunolog. A descoperit vaccinul împotriva tuberculozei și primul ser antivenin împotriva veninului de șarpe.

    6. Claude Bernard (12 iulie 1813 – 10 februarie 1878) este considerat părintele fiziologiei și fondatorul medicinei experimentale. Unul dintre marii investigatori științifici în domeniul medicinei, a devenit cunoscut pentru cercetările sale privind mecanismele digestiei, în special pentru descoperirea funcției glicogenice a ficatului, a acțiunii sucului pancreatic și a mecanismului vasomotor. În lucrarea sa fundamentală, „Introducerea în studiul medicinei experimentale”, apărută în 1865, a pus bazele metodei experimentale în cercetarea științifică în general și medicală în special. Noua metodă presupunea efectuarea de observații și experiențe pe animale pentru studiul unor boli, al cauzelor lor și identificarea unor tratamente posibile.

     7. Gustave Le Bon (7 mai 1841 – 13 decembrie 1931), sociolog francez. A scris numeroase lucrări în domenii foarte diverse, printre care tratate de medicină, studii asupra istoriei civilizației diferitor popoare, cercetări de psihologie socială, analize ale teoriilor fizice cu privire la natura materiei și a energiei, tratate de călărie și multe altele. Lucrarea sa cea mai cunoscută este „Psychologie des Foules” (1895) („Psihologia mulțimilor”), care analizează problemele inconștientului colectiv și al comportamentului mulțimilor. Gustave Le Bon este considerat a fi creatorul disciplinei psihologiei sociale.

    8. Guillaume-Benjamin-Amand Duchenne (de Boulogne) (17 septembrie 1806 – 15 septembrie 1875) a fost un neurolog care a readus la viață cercetările lui Galvani și a contribuit mult la progresul electrofiziologiei. Dezvoltarea neurologiei moderne s-a bazat pe modul în care Duchenne a înțeles căile neuronale, dar și pe inovațiile acestuia în procesul de diagnosticare, inclusiv biopsia țesuturilor profunde, testele de conductibilitate nervoasă și fotografia medicală.

    9. Nostradamus (14 decembrie 1503 – 2 iulie 1566), pe numele său real Michel de Nostredame, a fost un faimos astrolog, medic, cabalist și farmacist francez. În 1545, l-a asistat pe proeminentul medic Louis Serre în lupta împotriva unui important focar de ciumă în Marsilia. Celebritatea lui se datorează lucrării „Les Propheties”, a cărei primă ediție a apărut în 1555. De la publicarea sa, a devenit foarte populară în toată lumea, creându-se în jurul său un cult. În literatura tuturor timpurilor i s-a acordat titlul de prevestitor al tuturor marilor evenimente care se desfășurau sau urmau să se întâmple în lume.

     10. Georges Albert Édouard Brutus Gilles de la Tourette (30 octombrie 1857 – 22 mai 1904) a fost un neurolog francez care a descries pentru prima dată sindromul Tourette, o afecțiune neurologică caracterizată de ticuri. Principalele sale contribuții în medicină au fost în domeniile hipnotismului și isteriei. 

1     Aceștia sunt doar câțiva dintre medicii francezi renumiți la nivel mondial. În galeria marilor medici ai Franței îi mai putem menționa și pe: Jean-Martin Charcot (29 noiembrie 1825 - 16 august 1893), Charles Louis Alphonse Laveran (18 iunie 1845 – 18 mai 1922), Jean-Nicolas Corvisart (15 februarie 1755 – 18 septembrie 1821) sau David Servan-Schreiber (21 aprilie 1961 – 24 iulie 2011).