Lăsând la o parte barbarismul lingvistic, este vorba, nici mai mult, nici mai puţin decât de o epidemie îngemănată de SARS-CoV-2 și gripă. Asta ne mai lipsea! În loc să intrăm în panică, să încercăm să ne menţinem mintea limpede și să o folosim.

La sfârșitul secolului al XVIII-lea, medicul Erasmus Darwin, bunicul lui Charles Darwin, făcea observaţia că nu a văzut pacient care să aibă în același timp și rujeolă, și variolă. Observaţie empirică și de bun-simţ, având în vedere că bunicul lui Darwin și nimeni altcineva nu știa pe atunci că ambele boli infecţioase sunt provocate de virusuri.

Problema a continuat să-i preocupe pe medicii practicieni, dar abia în 1937 s-au făcut primele studii experimentale care au dovedit că maimuţele infectate cu virusul febrei Rift Valley erau protejate contra infecţiei cu virusul febrei galbene.

De asemenea, dacă celule crescute în culturi erau infectate concomitent cu două virusuri diferite, doar unul reușea să se multiplice abundent. Deci, cum anume prezenţa unui virus protejează de infecţia cu alt virus? Întrebarea a frământat mintea multor cercetători, iar rezultatul a fost descoperirea interferonilor.

Interferonii sunt produși de multe tipuri de celule, dar în principal de limfocitele T. Ei fac parte din sistemul imunitar înnăscut și deci asigură o apărare nespecifică împotriva virusurilor. Ei contribuie la lizarea celulelor infectate și astfel împiedică multiplicarea virusului. Deci, un pacient infectat cu un virus este ca un burete îmbibat cu interferon, fapt ce împiedică acţiunea oricărui alt virus.

Judecând epidemiologic, dacă avem o populaţie majoritar susceptibilă (compartimentul S) la un virus care circulă deja în acea populaţie, vom avea și un număr mare de infectaţi (compartimentul I).

Toţi infectaţii au titruri mari de interferon și devin inaccesibili oricărui alt virus. Deci, atât timp cât numărul celor seropozitivi (prin vaccinare, boală aparentă sau inaparentă clinic) este mic, iar numărul infectaţilor este mare, virusul respectiv domină „piaţa”.

Cât timp persistă un nivel protectiv de interferon la un pacient? Nu știm acest lucru, dar putem presupune că cel puţin cât durează boala, iar la unii cât timp sunt încă purtători de SARS-CoV-2 testaţi prin PCR.

Pe măsură ce numărul infectaţilor scade, iar numărul celor vindecaţi sau vaccinaţi crește la peste jumătate din populaţie, ne așteptăm ca epidemia să intre în declin.

Putem deci presupune că, în medie, la 14 zile după ce epidemia actuală se stinge, ne putem aștepta ca un alt virus (gripal, Coxsackie, sinciţial respirator etc.) să înceapă să se răspândească până la proporţii epidemice.

Desigur, cazuri sporadice de infecţie cu alte virusuri vor apărea cu mult înainte de stingerea epidemiei actuale, dar nu putem anticipa care virus anume va duce la o nouă epidemie. Deci, da, putem avea epidemie de gripă la pacienţi, dar nu concomitent, ci succesiv celei de SARS-CoV-2.

Citiți și: Campanie educațională dedicată vaccinării antigripale