În vremuri stăpânite de grabă, de tehnologii născute din științe
exacte, un subiect precum romantismul pare cu desăvârșire scos din context,
desuet și fără legătură cu realitatea înconjurătoare. Arta contemporană, ca
reflectare a frământărilor și situațiilor de viață întâlnite de societatea în
care se dezvoltă, nu a abandonat însă complet romantismul ca subiect de creație
și dezbatere, deși abordarea actuală este într-o cheie de lectură diferită de
cea a secolelor anterioare. Pentru a pătrunde mai bine toate semnificațiile
profunde ale reinterpretării acestei teme consacrate, Institutul Goethe a
facilitat stabilirea unui parteneriat cultural între Künstlerhaus Bethanien din
Berlin (organizație culturală cu peste patru decenii de activitate în sfera
artelor vizuale) și Muzeul Național de Artă al României, al cărui rezultat ne
așteaptă pe simezele de la parterul Galeriei Naționale până la 27 august, în
cadrul expoziției „Noul romantism negru”, aflată la noi la primul său popas, în
drumul spre Praga, Berlin și alte orașe din Germania.
Născut la ideea lui Christopher Tannert, directorul Künstlerhaus
Bethanien, conceptul expozițional, deși ne provoacă la explorări inedite, este
unul incitant, inedit, fără să fie totuși sumbru. În fapt, regăsim pe simeze,
sub formă de metafore, multe din situațiile conflictuale pe care le trăim
astăzi la nivel individual, dar mai ales la nivel de societate, însingurarea,
instabilitatea, nesiguranța și distrugerea reperelor consacrate, precum și
amenințarea, reiterată, a războiului. Cei 34 de artiști ale căror lucrări sunt
reunite aici provin din țări europene și din SUA, iar locul în care își au
rădăcinile se simte adesea destul de puternic în creațiile lor.
Deși registrul cromatic utilizat este în general restrâns, menit
să ne poarte prin tenebre pline de mister, întâlnim și răbufniri de lumină sau
culori calde, în care negrul nu este o caracteristică fizică, ci o stare
emoțională trăită de autor ori de personajele sale, și transmisă privitorului.
Dincolo de tablouri, sculpturi și instalații, expoziția este întregită și cu
câteva scurtmetraje ce abordează aceleași teme întunecate, pentru care vizitatorul
trebuie să își acorde răgazul de a le privi, în spațiile ample ale sălilor
muzeului. În completarea expoziției, vor avea loc în curtea de onoare a MNAR,
în cadrul următoarelor „Nocturne muzeale” pe care MNAR le organizează de
aproape un an (nocturne ce presupun un program prelungit de vizitare, până la
orele 22, în ultima zi de vineri și sâmbătă din fiecare lună), proiecții
speciale ale unor ecranizări de excepție ale cărții lui Bram Stoker, Dracula:
„Nosferatu: Phantom der Nacht” (1979), regizat de Werner Herzog (sâmbătă, 29
iulie, ora 21,30) și „Nosferatu: Eine Symphonie des Grauens” (1922), regizat de
F. W. Murnau (sâmbătă, 26 august, ora 21,30).
Același prestigios muzeu găzduiește, până la 10 septembrie, în
sălile Kretzulescu, o altă propunere culturală deosebită: expoziția de grafică
„Întâlniri în pagini tipărite: Tudor Banuș – Honoré Daumier”. Este un dialog
peste timp, la mai bine de un secol distanță, între doi creatori care au ales
ilustrația și, în mod particular dar nu exclusiv, ilustrația de presă, ca mod
de exprimare artistică. În plus, au în comun capacitatea de a surprinde
slăbiciunile oamenilor și metehnele societății și de a le reda cu ironie și
spirit critic în desene care, iată, dăinuie și provoacă în continuare publicul
larg la reflecție.
Alături sau față în față, cei doi desenatori ne incită și ne
obligă să căutăm sensurile ascunse ale universului imortalizat pe coala de
hârtie. Marcând în mod fericit cei 70 de ani de viață ai lui Tudor Banuș,
expoziția este concretizarea unei idei avute împreună cu Călin Stegerean,
directorul MNAR și valorifică, în același timp, lucrări semnate de Honoré
Daumier din patrimoniul muzeului.
Continuând seria de
colaborări culturale de excepție, aripa Știrbei a MNAR s-a redeschis cu ocazia
unei expoziții eveniment, a cărei inițiativă aparține Muzeului de Artă Recentă
și directorului acestuia, istoricul și criticul de artă Erwin Kessler, acum
curator și autor al catalogului (el însuși un produs editorial deosebit) cu
titlu omonim: „Ion Grigorescu. Opera pictată 1963–2017”. Înscriindu-se în
programul strategic de parteneriate al muzeului, expoziția deschisă până la 22
octombrie ne aduce în fața unui artist român contemporan cunoscut în întreaga
lume, ale cărui lucrări se află în colecțiile marilor muzee de la Londra, Paris
și New York, membru al grupului Prolog.
Lucrările alese, care parcurg peste cinci decenii de creație
artistică, provin din colecții muzeale din întreaga țară, precum și din
colecții private, și au fost grupate în șase secțiuni cronologice, ce
identifică puncte de referință în devenirea lui Ion Grigorescu: Paleta
(1963–1965), Răspântia (1965–1968), Revizorul (1968–1971), Exodul (1972–1978),
Săritura cu pictura (1979–1993) și Marginea era centru (1993–2017).
Străbătându-le, putem descoperi evoluția și modul de creație al artistului,
renunțarea la unele subiecte în favoarea altora, dar și prezența constantă a
altor teme, reluate diferit peste timp.
