Newsflash
OPINII

Vânătorii şi gonaciul

de Dr. Mihail CĂLIN - oct. 18 2012
Vânătorii şi gonaciul
   Pentru sistemele de sănătate din Europa, criza financiară nu a avut ca efecte numai reducerea bugetelor, temporizarea investiţiilor, introducerea sau creşterea coplăţii, apariţia unor taxe ori restrângerea serviciilor acoperite prin asigurări. Printre consecinţele acesteia se numără, în unele cazuri, şi intensificarea migraţiei personalului medical. La Forumul European de Sănătate Gastein (EHFG) de săptămâna trecută, România a fost unul din exemplele negative în acest sens, apreciindu-se că 2.500 de medici au plecat ca urmare a tăierii cu 25% a salariilor. Iar din datele prezentate periodic de către CMR, de fiecare dată mai alarmante, reiese că, de la accederea în UE, în jur de 13.000 s-au dus să lucreze în străinătate.
   Am vrut, aşadar, să aflu de la John Dalli, comisarul european pentru sănătate şi consumatori, cum priveşte Comisia Europeană acest fenomen şi ce măsuri întrevede. Iată răspunsul oferit de dsa „Vieţii medicale“, la ultima conferinţă de presă din cadrul EHFG: „Suntem foarte îngrijoraţi de problema migraţiei personalului medical. Am fost marţi (n.n. – la 2 octombrie, pentru lansarea Planului naţional pentru combaterea tuberculozei MDR) în România, iar acesta este unul din subiectele pe care le-am discutat cu Ministerul Sănătăţii şi cu primul ministru, despre îngrijorările serioase pe care le avem asupra migraţiei personalului medical. (…) Comisia încheie acum un studiu cerut de Consiliu, pentru a vedea ce se poate face cu privire la această situaţie. Văd în acest fenomen, o spun public, o inversare a solidarităţii: state membre mai puţin bogate din Europa, precum România, investesc miliarde de euro în dezvoltarea personalului, pe care îl vede apoi braconat de către alte state membre, pierzând investiţia pe care au făcut-o în aceşti oameni şi, din câte mi s-a explicat, punându-i-se propriul sistem sanitar în pericol, ceea ce ridică întrebări asupra eticii acestor practici, mai ales a unor agenţii care fac un marketing agresiv în astfel de ţări. Urmărim deci această problemă, pentru care va trebui să găsim soluţii. Ar trebui, în primul rând, să stimulăm tinerii din statele membre mai bogate să acceseze aceste profesii, pentru că şomajul este ridicat în rândul acestora, dar, în acelaşi timp, avem mari deficite în profesiile din domeniul sanitar. Să privim la barierele create pentru tineri, uneori chiar din partea profesiilor, de teama competiţiei, şi să rezolvăm aceste probleme, nu doar să vorbim despre ele. Deci, să creştem forţa de muncă indigenă din sănătate în fiecare stat membru, aceasta este soluţia reală. Apoi, să îmbunătăţim şi să investim în sistemele sanitare din ţări precum România, pentru ca personalul sanitar să simtă că se poate dezvolta în propriile ţări, fiindcă nu doar banii sunt cauza migraţiei, ci şi faptul că profesioniştii din sănătate simt că dacă rămân în ţara lor nu pot evolua – nu au echipamente, nu au infrastructura adecvată…“.
   Să observăm, pentru început, că întâlnirile din România pe care oficialul european le menţionează au fost cu primul ministru şi cu… Ministerul (nu ministrul) Sănătăţii. Într-adevăr, chiar în acele zile, dr. Vasile Cepoi, al 21-lea şef postdecembrist din domeniu, tocmai îşi anunţase demisia, lăsând instituţia într-o situaţie greu de înţeles pentru un oaspete străin. De altfel, dr. Marc Sprenger, directorul ECDC, rememora pentru „Viaţa medicală“, în interviul acordat la EHFG, vizita de anul trecut de la MS, unde a remarcat cu uimire pereţii încărcaţi cu fotografii ale foştilor miniştri. De atunci, s-au mai adăugat trei… Oricât am vrea să credem că miniştrii vin şi pleacă, dar ministerul merge mai departe neabătut, este imposibil ca nebuloasa politică din vârful său să nu-l debusoleze. Nu-i de mirare deci că bolile acestui sistem (printre care şi exodul cadrelor sanitare) lipsit de stabilitate şi predictibilitate nu se vindecă, ci se cronicizează.
   Revenind însă la fondul răspunsului comisarului şi amintind că soluţiile pe care le oferă depind de voinţa statelor membre, ne-am putea simţi răzbunaţi văzând că acesta mustră – desigur, fără să facă nominalizări – statele bogate pentru ademenirea medicilor şi mângâie pe creştet biata Românie deposedată, care ar putea şi ea, ce-i drept, să investească în propria infrastructură. Să fie totuşi atât de simplu? Într-o Europă a performanţei prin competiţie şi a liberei circulaţii, este de aşteptat ca ţările să se concureze pentru resurse, inclusiv cea umană înalt calificată. În timp ce România oferă medicilor săi salarii scandaloase (şi, ca bonus, constrângerea la umilitoarele plăţi informale), condiţii precare, lipsă de consideraţie şi apeluri patriotice demodate, alte state propun venituri normale pentru pregătirea şi experienţa profesională într-un domeniu vital, infrastructură modernă, respect şi atmosferă europeană. Promovarea agresivă a străinilor primeşte deci un ajutor de neimaginat din partea sistemului care se vaită că moare: în metafora cinegetică avansată de comisar, dacă agenţiile de recrutare sunt vânătorii iar medicii noştri – vânatul, statul român se plasează, consecvent, în rolul gonaciului.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe