Sticla reprezintă un univers fascinant, lăsându-se modelată, colorată, transformată și redefinită la nesfârșit. În plus, este un material aproape indispensabil vieţii cotidiene, având, dincolo de aspectul practic, utilitar, și numeroase valenţe artistice. 

În Europa există câteva centre cu tradiţie de secole în prelucrarea sticlei, renumite pentru obiectele de mare fineţe pe care le-au creat de-a lungul timpului. Poate cel mai cunoscut este cel de pe insula Murano, din laguna veneţiană. Pe lângă acesta, în zona Europei Centrale (Cehia, Slovacia, Polonia) există alte nuclee tradiţionale pentru lucrul cu sticla. Acest fapt este dovedit și de expoziţia „Designed in Slovakia”, deschisă la sediul Muzeului Naţional al Literaturii Române (MNLR).

Ceea ce surprinde în primul rând la această expoziţie este amplasamentul său neconvenţional. Contrar modelului consacrat, în care manifestările artistice temporare sunt găzduite într-un spaţiu special amenajat, în care se succed diferite evenimente, piesele din sticlă create de Patrik Illo și Aleksandra Stencel au fost inserate chiar în cadrul expunerii permanente. În felul acesta, atât vizitatorii ocazionali, cât și obișnuiţii MNLR sunt invitaţi la o „vânătoare de comori”. Ei sunt provocaţi să descopere lucrările din sticlă printre manuscrisele și obiectele ce au aparţinut marilor creatori ai literaturii române.

Obiecte aparte

Delicatele obiecte create de cei doi artiști slovaci, lucrate manual, ne invită să poposim în dreptul fiecăruia dintre ele, căci rostul lor nu este întotdeauna vădit și avem nevoie de timp pentru a-l desluși. Pahare și vaze sau  suporturi pentru flori sunt departe de formele clasice, pe care le-am fi putut anticipa. Ele seamănă adesea cu lucrări de artă abstractă, care nu par a avea vreo legătură cu o întrebuinţare practică. 

De altfel, ele au și fost concepute în ideea de a fi altfel, având capacitatea de a se mișca, fiind denumite de autori „obiecte kinetice”. În același timp, vizitatorul este surprins și de jocul de forme și texturi variate ale suprafeţelor. Dar și de modul în care este folosită uneori culoarea, numai în anumite segmente, creând impresia unei umbre cromatice care pare să vină de la o sursă exterioară de lumină. 

Alteori, fragilitatea sticlei este accentuată prin  adăugarea unui desen delicat, în obiecte aparţinând seriei cu titlul „Grădina secretă”. Una dintre cele mai surprinzătoare lucrări este „Ofelia”, o variantă din sticlă transparentă, alta în albastru-turcoaz. Aceasta poate fi un bol în care să punem fructe sau plante cu tulpină scurtă, dar ne duce cu gândul și la o mască mortuară. 

Mai mult decât atât, felul în care artista Aleksandra Stencel s-a jucat cu grosimea și densitatea materialului face ca o privire perpendiculară asupra lucrării să nu ne mai ofere efigia unui chip, ci imaginea unui craniu, așa cum l-am vedea în pozitivul unui film radiologic. Un prilej de a cugeta la efemeritatea vieţii și la finalul ei, precum și la ce merită să facem în trecerea noastră pe Pământ.

Galerie imagini (5)