Deși toate specialităţile sunt frumoase, nu le vedeam potrivite pentru mine.

Povestea mea legată de alegerea specialităţii Dermatovenerologie a început chiar spre finalul facultăţii. Am născut un băieţel minunat, în anul VI, și nu eram întru totul sigură ce specialitate să îmi aleg. Faptul că Dermatologia va deveni profesia mea de suflet, pe vremea când mă mai odihneam pe câte un scaun în stagiul de derma, cu burtica de opt luni, părea mai mult un vis neclar decât rezultatul unei decizii. Tind să cred că rozaceea, patologia cutanată cronică cu care mă confrunt, a avut și ea un rol în urmarea acestei opţiuni. Ţin minte și acum prima zi de rezidenţiat în clinică: a fost dragoste la prima vedere. Medicul meu îndrumător, colegii, patologiile atât de diverse și corelate cu atât de multe alte specialităţi au fost mai mult decât îmi puteam imagina și dori atunci când am hotărât să aleg Medicina.

Adaptarea în pandemie, o necesitate

În anul doi de rezidenţiat a început pandemia, iar spitalul nostru, fiind unul de boli infecţioase, a preluat cazuri de COVID și în secţia de dermatologie, astfel că activitatea noastră ca rezidenţi a fost canalizată aproape în întregime spre susţinerea luptei cu pandemia. Mi-a fost foarte greu să mă despart de Dermatologie, și nu aveam nicio idee cu privire la ceea ce va urma sau cât va dura această situaţie. Știam doar că trebuie să mă adaptez cumva, iar în timpul rămas în afara secţiei să continui pregătirea în domeniul meu. Așa se face că am început masteratul „Formularea și Evaluarea Produsului Dermato-Cosmetic” la UMF Timișoara, cursurile fiind online în acea perioadă.

Mai târziu, am început să prezint și informaţii legate de Dermatologie în mediul virtual, pentru că mi-am dorit să ofer explicaţii cât mai clare privind prevenţia anumitor boli, bazându-mă în acest scop, desigur, pe variate studii de specialitate. În prezent, încerc să am un program cât mai bine organizat, astfel încât să pot să mă împart între spital, familie și partea de online.

Oportunităţile trebuie create

Rezidenţiatul vine cu multe oportunităţi, dar trebuie să ni le și creăm singuri, pentru că, în cele din urmă, scopul nostru este de a ajuta oamenii, de a-i face atenţi la anumite metode de prevenţie și, nu în ultimul rând, de a le oferi tratament. Dacă am stăpâni mai bine metodele de prevenţie și am fi mai informaţi din surse sigure, alta ar fi și adresabilitatea la medic.

Este greu să ai un copil în ultimul an de facultate? Cu siguranţă este o mare provocare, pentru că se suprapune cu momentul în care îţi alegi specialitatea. De aceea, orele pe care nu le petreceam cu băiatul meu, atunci când învăţam, încercam să fie cât mai productive, altfel simţeam că ele ar fi fost doar un timp pierdut pe care nu îl petreceam cu cel mic. Recunosc că m-a motivat extrem de mult faptul că îl aveam. El m-a maturizat și m-a făcut să înţeleg că a avea un copil, fiind în același timp și medic, este posibil, doar că trebuie să înveţi să îţi gestionezi bine timpul. Ceea ce făceam înainte într-o oră acum fac în 30 de minute. Am liste și listuţe cu ceea ce îmi propun să fac a doua zi și încerc să duc la capăt aceste sarcini. Câteodată îmi iese, câteodată nu.

În concluzie, pot spune că cel mai important lucru pe care îl putem face, dacă ne dorim cu adevărat ceva, este să lăsăm frica deoparte și să urmăm calea pe care o considerăm potrivită pentru noi. Dacă pe drum se strecoară și probleme, vom ști că a fost alegerea noastră și asta ne va ajuta să găsim o cale pentru a le depăși. În fond, orice critică sau impas poate anticipa un pas înainte!