Dificultatea de a dormi din cauza stresului de la locul de muncă contribuie la declanșarea anxietății și depresiei în rândul asistentelor medicale, arată un studiu de luna aceasta, de la Universitatea din New York. 

Mai mult de jumătate dintre asistentele medicale au avut dificultăți în ceea ce privește somnul în primele șase luni ale pandemiei de COVID-19 – iar faptul că au dormit mai puțin le-a crescut riscul de a suferi de anxietate și de depresie, potrivit unui studiu nou condus de cercetătorii de la Rory Meyers College of Nursing din cadrul Universității din New York, scrie www.sciencedaily.com.

„Asistentele medicale au deja un risc pentru rate mai mari ale depresiei și pentru ore insuficiente de somn în comparație cu alte profesii, din cauza stresului îngrijirii pacienților și din cauza lucrului în ture. Pandemia pare să fi exacerbat și mai mult aceste probleme, în detrimentul bunăstării asistentelor medicale”, a declarat Amy Witkoski Stimpfel, profesor asistent la NYU Rory Meyers College of Nursing și autorul principal al acestui studiu, care a fost publicat în „Journal of Occupational and Environmental Medicine”.

Asistenții medicali s-au confruntat cu provocări fără precedent lucrând în linia întâi în lupta împotriva pandemiei de COVID-19, iar printre aceste provocări au fost deficitul de personal medical, lipsa echipamentului personal de protecție la începutul pandemiei și faptul că asistentele au fost martorii unui număr mare de decese și ai suferinței pacienților. Cercetările încep să scoată la iveală impactul acestor factori asupra sănătății mintale a asistenților medicali și asupra stării lor generale de sănătate, arată sursa citată.

În acest studiu nou, cercetătorii au aplicat un sondaj de opinie cu numeroase întrebări, chestionând 629 de asistente și fâcând 34 de interviuri cu asistenți medicali în perioada iunie-august 2020. Asistenții medicali, care au lucrat în unități medicale din 18 state americane, au fost întrebați despre experiențele lor, în principal de când au lucrat în primele șase luni ale pandemiei de COVID-19 în Statele Unite ale Americii.

Sondajul a scos la iveală rate foarte ridicate ale depresiei (22%), ale anxietății (52%) și ale insomniei (55%) în rândul asistenților medicali. Mai mult, dificultatea de a dormi a fost atât un factor care a contribuit la o calitate precară a sănătății lor mintale, cât și un rezultat al sănătății mintale precare.

Faptul că au dormit doar cinci ore sau chiar mai puțin înainte de a intra în tură a crescut riscul de depresie, de anxietate și de insomnie. Cu toate acestea, asistenții medicali au descris modul în care anxietatea și faptul că se gândeau la condițiile stresante de la locul de muncă (personal medical insuficient, faptul că erau transferați la un spital COVID, lipsa echipamentului personal de protecție și multe decese ale pacienților) a dus la dificultatea de a adormi și la faptul că se trezeau în toiul nopții.

Pe lângă tulburările de somn asociate cu stresul, modificările apărute în programul pe ture al asistenților medicali a dus la și mai puține ore de somn. Spre exemplu, sursa citată amintește de faptul că asistenții lucrau ore suplimentare la spital în pandemie, că se făcea o trecere abruptă de la turele de zi și turele de noapte.

„Noi am descoperit că tulburările de somn au fost interconectate cu simptomele de anxietate și cu simptomele depresiei. Cercetările anterioare susțin această relație bidirecțională între somn și sănătatea mintală. Noi știm că orele suficiente de somn contribuie la reziliența mentală și emoțională, pe când faptul că nu dormim suficient predispune creierul la gânduri negative și la vulnerabilitate emoțională”, a declarat Amy Witkoski Stimpfel.