Ştiinţa şi cercetarea sunt adesea percepute,
de publicul „laic“, ca subiecte aride, dacă nu de-a dreptul plictisitoare. Că
nu este aşa ne-o dovedeşte succesul de care se bucură cărţile şi programele
televizate de ştiinţă popularizată, cele care traduc pe înţelesul tuturor
rezultatele obţinute în cercetarea ştiinţifică. Iar goma cu care asociem lumea
selectă a cercetării este doar o prejudecată: oamenii de ştiinţă au simţul
umorului, şi încă unul foarte bine dezvoltat. Pentru al 24-lea an consecutiv,
în clădirea amfiteatrului Sanders de la Harvard, s-a desfăşurat ceremonia de
acordare a premiilor Ig®Nobel.
Premiile, o parodie inteligentă a distincţiilor
Nobel, îşi propun să onoreze acele realizări ştiinţifice care întâi fac oamenii
să râdă şi (abia) apoi îi pun pe gânduri. E vorba, totuşi, de articole ştiinţifice
publicate în reviste adevărate, realizate după toate regulile cercetării. Ceea
ce le diferenţiază este frivolitatea subiectului cercetat. Astfel, revistele
româneşti catalogate de CNCS în categoriile B, B+ sau mai jos, deşi de râs, nu
se încadrează în definiţia internaţională a revistelor ştiinţifice. În plus,
premiile IgNobel sunt doar... onorifice. Chiar dacă premiul de anul acesta a
constat, pe lângă trofeu, în suma de un trilion de dolari. Zimbabwieni. Adică hârtia pe care este tipărită are o valoare mai
mare decât bancnota în cauză.
Premiul pentru fizică a fost primit de un
grup japonez „pentru cuantificarea frecării dintre un pantof şi o coajă de
banană şi dintre o coajă de banană şi podea, atunci când o persoană calcă pe o
coajă de banană de pe podea“. Articolul a fost publicat în 2012 în Tribology Online.
Un
grup sino-canadian a câştigat premiul IgNobel pentru neuroştiinţe cu o lucrare
publicată anul acesta în revista Cortex
(factor de impact 6,042!), în care „au încercat să înţeleagă ce se întâmplă în
creierul oamenilor care văd chipul lui Isus pe o felie de pâine prăjită“.
Premiul pentru psihologie a fost acordat tot
pentru un articol apărut într-un jurnal Elsevier,
de această dată în Personality and
Individual Differences. Câştigători au fost cercetători din Australia,
Marea Britanie şi SUA, pentru „strângerea dovezilor că oamenii care stau treji
de obicei până târziu în noapte sunt, în medie, mai narcisişti, mai manipulatori
şi mai psihopaţi decât oamenii care de obicei se trezesc devreme dimineaţa“.
Nu mai puţin de trei lucrări (din Folia Parasitologica, Biological Psychology
şi PLoS One) au fost premiate la domeniul sănătate publică, „pentru că au
investigat dacă este un risc pentru sănătatea mintală ca un om să aibă o pisică“.
Republica Cehă, Japonia, SUA şi India au fost ţările de provenienţă ale
autorilor premiaţi.
Cehia a fost şi câştigătoarea premiului
pentru biologie (alături de Germania şi Zambia), pentru „documentarea atentă a
faptului că, atunci când defechează şi urinează, câinii preferă să-şi alinieze
axul corpului cu liniile nord-sud ale câmpului geomagnetic al Pământului“.
Articolul a apărut în Frontiers in
Zoology.
Premiul pentru artă a revenit unui alt
articol publicat de un jurnal Elsevier –
Consciousness and Cognition. Autorii italieni s-au remarcat „pentru măsurarea
dureri relative pe care o suferă o persoană atunci când priveşte o pictură urâtă,
faţă de atunci când priveşte o pictură frumoasă, în timp ce li se aplică pe mână
o rază laser puternică“.
Tot în Italia s-a dus şi premiul pentru
economie. El a fost adjudecat de Institutul Naţional de Statistică, „pentru
preluarea conducerii eforturilor UE de a creşte economiile naţionale prin
includerea veniturilor din prostituţie, comerţul ilegal cu droguri, contrabandă
şi alte tranzacţii financiare ilicite“.
Premiul IgNobel pentru medicină a fost
adjudecat pentru un articol publicat în
Annals of Otology, Rhinology and Laryngology de un grup din SUA şi India,
prin care a fost tratat epistaxisul „necontrolabil“ prin împachetări nazale cu
fâşii de mezeluri de porc.
Norvegia, Germania, SUA şi Canada sunt ţările
din care au provenit autorii răsplătiţi cu premiul pentru ştiinţa arctică.
Realizarea lor: „Testarea reacţiei renilor la vederea oamenilor deghizaţi în urşi
polari“.
În fine, premiul pentru nutriţie a fost
adjudecat de un grup spaniol, cu articolul publicat anul acesta în Food Microbiology (Elsevier, factor de impact 3,374): „Caracterizarea bacteriilor
lactice izolate din fecalele sugarilor, ca potenţiale culturi starter
probiotice pentru cârnaţii fermentaţi“.
Ar mai fi de adăugat că, spre deosebire de
alte premii care răsplătesc performanţele negative, la ceremonia IgNobel de
anul acesta au fost prezenţi câte unul sau mai mulţi autori, care au ţinut şi
discursuri de acceptare. Doar nutriţioniştii spanioli nu au putut ajunge la
Sanders Theatre, în Cambridge, Massachusetts, ei trimiţând un mesaj de
acceptare preînregistrat.
