Cunoscuţi și ca n’autori, după numele colecţiei, cei nouă scriitori contemporani au răspuns provocării noastre. Lectură plăcută! Și utilă!

Ramona Gabăr, autoarea volumului „Staţii”, spune că nu se poate gândi la o recomandare mai bună decât „Yoga”, romanul lui Emmanuel Carrère: „Este un roman autobiografic la limita unui raport medical, pentru că autorul povestește cum a fost diagnosticat cu tulburare bipolară la 60 de ani. (...) Carrère experimentează primul episod psihotic din viaţa lui, în urma căruia e internat la Spitalul psihiatric Sainte-Anne, unde rămâne închis timp de patru luni”. Fiind sedat în mare parte din timp, povestirea este la graniţa dintre amintire și halucinaţie, „autorului-pacient fiindu-i uneori foarte greu să înţeleagă cât din ceea ce experimentează este real și cât este produsul bolii sau al medicaţiei”.

Scriitoarea ne mai recomandă o carte de Oliver Sacks, „Omul care își confunda soţia cu o pălărie”: „Sacks descrie cazuri neurologice destul de bizare, arătând cu multă empatie și gingășie cum o afecţiune neurologică poate afecta nu doar viaţa persoanei afectate, ci a tuturor celor din jur. E o carte foarte poetică, deși pe alocuri înfiorătoare”.

Medicul ca personaj principal

Liviu Ornea a debutat în proză cu „Viitorul anterior”, apărut în 2020. Anterior, el a publicat mai multe volume de eseuri. Dacă ar fi să se gândească la romane în care medicul este un personaj important, volume care reușesc să redea câte ceva din complexitatea acestei meserii și să ţină cont de felul foarte special în care medicul percepe și schimbă lumea, „Călătorie la capătul nopţii” a lui Céline este primul care îi vine în minte: 

„Personajul principal, trecut prin oroarea Primului Război Mondial și prin nesfârșite alte situaţii în care degradarea umană e aproape de limită, devine medic. Se ocupă de sărmani, de nevoiași, ajută pătura cea mai de jos a societăţii franceze. Dincolo de temă, un stil cu totul ieșit din comun, [romanul] merită citit în original, dar există deja mai multe traduceri în română”.

 Al doilea autor pe care ni l-a semnalat este Cehov, el însuși medic de ţară. Toate piesele sale au un personaj medic, la fel și foarte multe dintre povestiri: „Titlul inconturnabil în această discuţie este «Salonul nr. 6», în care un medic psihiatru descoperă treptat, stând de vorbă cu un pacient al său, că anormalitatea și normalitatea sunt atât de relative, încât societatea le inversează uneori cu bună știinţă”.

 Merită menţionat și un roman mult mai apropiat de noi, cu o temă similară – lumea unui spital psihiatric american, tratată însă foarte diferit stilistic: „Zbor deasupra unui cuib de cuci”, al lui Ken Kesey. „Medicii și asistentele lui Kesey nu ies grozav. Încă mai rău iese Charles Bovary, medicul din «Madame Bovary»”, afirmă scriitorul. În încheiere, el mai amintește titlul unui roman, „Inimi cicatrizate”, în care nu medicul este personajul principal, ci boala însăși. Este vorba de tuberculoza osoasă, care l-a răpus de tânăr pe autorul romanului, Max Blecher.

Comparaţie între sisteme medicale

Raluca Nagy a publicat primul său roman, „Un cal într-o mare de lebede”, în 2018. A fost de acord să recomande câteva titluri cititorilor noștri, explicând și care sunt motivele pentru care le-a ales: „Complezenţă. Înălţarea la ortopedie • Musafir pe viaţă” al Simonei Sora compară sisteme medicale din România și Elveţia; „Și se auzeau greierii”, de Corina Sabău, este despre avorturile clandestine din perioada comunistă; „Stai jos sau cazi”, de Bogdan Munteanu, descrie universul epilepsiei. 

„Aș recomanda, de asemenea, o serie de scriitori, ei înșiși medici: ambele romane ale Maiei Levantini, «Cu titlu provizoriu» și «Cine te uită», mai ales primul, în care se regăsește pe îndelete experienţa, în România și în străinătate, a unui medic psihiatru rezident.”

De luat în seamă sunt și romanele lui Florin Chirculescu: „Mi-a plăcut mult «Greva păcătoșilor», pentru că, atunci când am citit-o, mi-am zis că doar dacă reușesc să termin în viaţa asta «Ulise» (al lui James Joyce) mă voi mai simţi așa”. Dacă vă plac textele scurte, puteţi include în lista dumneavoastră de lecturi oricare dintre prozele lui Răzvan Petrescu, din volumele „Mandarina” și „Cuţitul japonez”.

Tristeţe, empatie și grijă

Elena Vlădăreanu (autoarea volumului „August”) vine cu câteva recomandări extrem de interesante. „Ne-am ieșit cu toţii complet din minţi” este un roman scris de autoarea americancă Karen Joy Fowler, nominalizat la Premiul Booker în 2014. 

„O poveste coming of age legată de o serie de experimente făcute prin anii ’50-’60. Cercetători în știinţe umaniste (psihologie, sociologie) adoptau pui de maimuţe pe care îi creșteau împreună cu propriii lor copii, încercând să observe cum se influenţează unul pe celălalt. Deși pare că abia se apropie de această temă, autoarea Karen Joy Fowler reușește să planteze seminţe de tristeţe, empatie, grijă, într-o poveste extrem de contemporană care chestionează supremaţia umanului.”

Despre „Viaţa secretă a copacilor”, de Peter Wohlleben, autoarea spune că nu știe precis ce i-a plăcut mai mult și ce anume a făcut-o mai curioasă: „Legăturile dintre copaci și ciuperci; faptul că arborii sunt fiinţe sociale și că și un rest de copac, un trunchi, își păstrează rolul important în pădure; relaţia dintre ritmul de viaţă al stejarilor, de exemplu, și consumul de ghinde al porcilor mistreţi. O mulţime de lucruri interesante și o poveste frumoasă, scrisă cu pasiune și iubire pentru lumea verde.”

Micul univers de pe un raft simbolic

Bogdan Munteanu a publicat anul trecut un roman cu un protagonist epileptic. Nu s-a gândit de la bun început să scrie cu umor despre „boala invizibilă”, dar spune că situaţiile comice apar inevitabil. Reacţiile cititorilor l-au copleșit și l-au făcut să se gândească la alte proiecte de normalizare a dialogului despre epilepsie. Unul dintre ele este „Raftul Epi”, amenajat iniţial în anumite librării din Timișoara și preluat ulterior de librari din Arad și Chișinău. 

Raftul cuprinde recomandări de lectură din partea unor oameni care trăiesc cu epilepsie sau sunt afectaţi, într-un fel sau altul, de ea: familie, prieteni, medici, profesori, scriitori, artiști. Totuși, nu toate cărţile de pe „Raftul Epi” sunt legate de epilepsie, pentru că s-a scris puţină ficţiune pe tema aceasta, spune scriitorul. „Sunt cărţile preferate ale unor oameni care înţeleg sau încearcă să înţeleagă această condiţie, un mic univers pe un raft simbolic.” Câteva exemple sunt: „Portretul lui M”, de Matei Călinescu; „Cu ultima suflare”, de Paul Kalanithi; „Mâini cuminţi. Copilul meu autist”, de Ana Dragu. 

Galerie imagini (2)

Cele mai pure sentimente

        Horea Sibișteanu, autorul romanului-puzzle „Întinde mâna, Tiberiu”, a povestit pe scurt despre câteva dintre cărţile sale de căpătâi, „care se întâmplă să fie și despre medici, boală sau sănătate, în general”. Kenzaburō Ōe este unul dintre scriitorii săi preferaţi: „«O experienţă personală» ni-l prezintă pe Bird, un profesor mediocru, pus în faţa unei experienţe dificile: nașterea primului copil, care are o malformaţie cerebrală. Volumul vorbește despre cele mai pure sentimente: inocenţa și vinovăţia”.

        Tânărul scriitor român a ţinut să amintească și despre volumul de debut al lui Sang Young Park, „Îndrăgostiţi la Seoul”: „Personajul principal, un tânăr gay, își caută fericirea de-o noapte sau de-o vară în Seulul zilelor noastre. Young își împarte viaţa între mama bolnavă de cancer de col uterin, care nu îi acceptă sexualitatea, cea mai bună prietenă și comunitatea LGBTQ+, rușinat că este infectat cu virusul HIV, pe care l-a botezat Kylie”. 

Romanul „Inimi cicatrizate”, de Max Blecher, se află și el în topul 5 al volumelor favorite ale lui Horea Sibișteanu: „E un roman puternic senzorial, cu o scriitură vibrantă, care te ţine într-o stare apăsătoare de rece și depresie”.

Radiografia femeii contemporane

        În încheiere, acesta vine cu o completare: debutul scriitoarei Ioana Stăncescu aduce sub lumina reflectorului cancerul mamar, curajul de a o lua de la capăt și frica de moarte: „Ada, protagonista din «Tot ce i-am promis tatălui meu», își spune povestea pendulând între amintirile alături de tatăl răpus de cancer și prezentul dur al unei femei care se luptă să își câștige dreptul la o viaţă proprie, dincolo de eticheta de mamă, fiică și soţie”. 

Chiar dacă, din păcate, în România de astăzi literatura scrisă de femei încă nu este atât de populară, Horea Sibișteanu afirmă că Ioana Stăncescu reușește să facă o radiografie foarte interesantă femeii contemporane, iar pentru acest motiv, cartea ei ar trebui citită de toată lumea.

Empatia faţă de suferinţa pacienţilor

        Unul dintre titlurile de pe lista Ilincăi Mănescu (autoarea romanului „Copiii Ecosistemului”) este „Când corpul spune nu”, de Gabor Maté, „una dintre primele cărţi mainstream de popularizare a medicinei holistice care a fost tradusă la noi”. Gabor Maté, la rândul său medic, ia în calcul cu argumente știinţifice componenta psiho-somatică a bolii și terapiile alternative. Autoarea mai pune pe lista de titluri și „Foame. Memoriile corpului (meu)”, de Roxane Gay, un volum de autoficţiune. 

Îl recomandă „pentru că oferă o perspectivă din interior asupra pacienţilor obezi, care încă sunt supuși discriminării și shaming-ului în sistemul medical românesc. O astfel de carte cultivă empatia faţă de suferinţa acestor persoane și nuanţează etiologia acestei boli”.

Vindecătorii suferă alături de ceilalţi

Recomandările lui Doru Preda (autorul volumului de proză scurtă „Candido”) se rezumă la câteva cărţi în care vindecătorii suferă și ei alături de ceilalţi în procesul de descoperire sau regăsire de sine. Acest proces este necesar într-un anumit moment al existenţei, spune el. Una dintre aceste cărţi este „Solomonarul”, de Florin Chirculescu: „Nu este o carte despre medici, e scrisă însă de un reputat chirurg bucureștean, autor și al altor titluri cunoscute, sub nume propriu sau sub pseudonim”.

Un alt titlu este „Arcul de Triumf”, de Erich Maria Remarque. Personajul principal al romanului este chirurgul Ravic, un apatrid german refugiat la Paris în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Acolo o cunoaște pe Joan, o actriţă cu tendinţe sinucigașe. „Relaţia cu ea reaprinde speranţa unei rezolvări, chiar în acele condiţii vitrege, a dezrădăcinării sale forţate.”

Pe lista de lecturi el mai adăugă și „Câteva motive să iubești viaţa”, de Matt Haig: „Autorul celebrului roman «Biblioteca de la miezul nopţii» a scris cu câţiva ani mai devreme această non-ficţiune, devenită și ea bestseller, unde este pacient și terapeut deopotrivă”. 

Puzzle cu aventuri 

Marian Coman, autorul cărţii „Omuleţul din perete”, vine cu noutăţi din literatura știinţifico-fantastică (SF). Recent a apărut în Armada, imprintul pe care Marian Coman îl coordonează la Editura Nemira, „Eversiune” - un roman science-fiction care îl are în centru pe Silias Coade. Acesta este un medic aflat pe o corabie ce explorează apele Nordului, în căutarea unui artefact misterios, la început de secol XIX. 

„Romanul semnat de Alastair Reynolds este un puzzle care adună aventuri din epoci diferite, toate avându-l în centru pe doctorul Coade, mereu încercând să-și salveze echipajul. Medicul nu trebuie să se îngrijească însă numai de siguranţa pacienţilor, ci și să descopere marginile realităţii. Și cât de satisfăcătoare este senzaţia pe care o ai, ca cititor, atunci când se aranjează piesele acestui puzzle!”, spune Marian Coman. 

Citatele scriitorilor au fost editate pentru conţinut, claritate și lungime.