Astmul este o afecţiune heterogenă ce se manifestă printr-un grad variabil de obstrucţie a fluxului de aer, simptomele recurente fiind determinate de inflamaţia persistentă, dar fluctuantă ca intensitate, a căilor respiratorii. În timpul unei crize de exacerbare, reacţia imediată a pacienţilor se concentrează adesea pe atenuarea cât mai rapidă a simptomelor. În acest sens, ei utilizează medicamente de salvare, de obicei un b2-agonist cu acţiune rapidă. Aceste medicamente au însă un efect redus asupra inflamaţiei subiacente a căilor respiratorii, iar utilizarea lor excesivă duce în fapt la un control slab al astmului. Având în vedere că exacerbările severe contribuie la o rată crescută de mortalitate și morbiditate, prevenirea crizelor de exacerbare este imperativă în managementul astmului.

Bronhodilatatoarele cu debut rapid, cum ar fi formoterolul și albuterolul, sunt considerate ca fiind ideale pentru o combinaţie de salvare, în doză fixă, împreună cu un glucocorticoid inhalator, comparativ cu bronhodilatatoarele cu debut lent, cum ar fi salmeterolul. În rândul pacienţilor cu astm bronșic, formă moderată până la severă, datele referitoare la această strategie sunt însă limitate.

De aceea, cercetătorii au conceput un studiu prin care să evalueze rezultatele administrării ca terapie de salvare a unui glucocorticoid inhalator împreună cu un bronhodilatator cu acţiune rapidă, într-o combinaţie în doză fixă, comparativ cu administrarea unui b2-agonist cu acţiune scurtă.

Aceste medicamente au fost utilizate în asociere cu terapiile de întreţinere care conţin glucocorticoid inhalator. Astfel, obiectivul studiului MANDALA a fost de a evalua eficacitatea și siguranţa utilizării unei noi formule, pe bază de albuterol și budesonid, într-un singur inhalator, în comparaţie cu utilizarea la nevoie a albuterolului în monoterapie, la pacienţii cu astm necontrolat formă moderată până la severă.

Rezultate favorabile

În acest studiu au fost incluși 3.132 de pacienţi. Adulţii și adolescenţii cu vârsta de cel puţin 12 ani au fost repartizaţi în trei grupuri de studiu: o combinaţie în doză fixă de 180 µg de albuterol și 160 µg de budesonid, o combinaţie în doză fixă de 180 µg de albuterol și 80 µg de budesonid sau 180 µg de albuterol. Datele obţinute arată că riscul unei noi exacerbări severe a astmului bronșic a fost semnificativ mai mic, cu 26%, în grupul care a primit combinaţia fixă în doze mai mari, comparativ cu grupul care a primit monoterapie prin albuterol. Rata anuală a exacerbărilor severe de astm bronșic a fost de 0,43 în grupul cu combinaţie în doze mari și de 0,58 în grupul cu albuterol.

Ambele doze de albuterol-budesonid au avut un profil de siguranţă acceptabil, care a fost în concordanţă cu cel al componentelor active, fără probleme de siguranţă identificate. Cele mai frecvente evenimente adverse au fost rinofaringita, cefaleea și infecţiile tractului respirator superior.