Foto ilustrații: © The Nobel Committee for Physiology or Medicine. Ill. Mattias Karlén

Premiul Nobel pentru Medicină 2026 îi are drept laureați pe: Karl Deisseroth (SUA), Peter Hegemann (Germania) și Georg Nagel (Germania).

Descoperirea lor sunt canalele ionice activate de lumină (precum channelrhodopsin, descoperită în alge) și transformarea acestora într-un întrerupător controlat cu lumină pentru celulele nervoase. 

Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină 2026 este acordat pentru optogenetică. Aceasta este o metodă care permite să se arate cum celulele nervoase modelează amintirile, emoțiile și comportamentele în creierul viu. 

Peter Hegemann și Georg Nagel au descoperit o proteină remarcabilă, channelrhodopsina, într-o algă unicelulară. Karl Deisseroth a transformat proteina într-un comutator controlat de lumină pentru celulele nervoase. Laureații au pus bazele unei noi ere în neuroștiință, se arată în comunicatul de presă publicat pe site-ul dedicat Premiului Nobel. 

Ce este optogenetica? În esență, este o metodă revoluționară care permite controlul activității neuronale cu precizie de milisecunde folosind lumina, metoda demonstrând felul în care celulele nervoase modelează comportamentele, amintirile și emoțiile. 

Hartă schițată, plină de semne de întrebare

Modul în care creierul uman controlează emoțiile, comportamentele și funcțiile corpului a rămas multă vreme un mister. În secolul al XX-lea, cercetătorii au început să investigheze ce zone ale creierului influențează ce funcții, dar metodele folosite de aceștia nu le permiteau să demonstreze relații de cauzalitate. Imaginea pe care și-au format-o cercetătorii despre creierul uman semăna cu o hartă abia schițată, plină de semne de întrebare și cu multe necunoscute. Acum, toate acestea se schimbă, se subliniază în comunicatul de presă de astăzi.

„Optogenetica oferă posibilități de a cartografia creierul într-un mod pe care cândva puteam doar să îl visăm", spune Per Svenningsson, președintele Comitetului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină.

Totul a început de la curiozitatea lui Peter Hegemann. El s-a întrebat cum reușește Chlamydomonas, o algă unicelulară, să înoate către o sursă de lumină. La începutul anilor 2000, el și Georg Nagel au descoperit channelrhodopsina, o proteină de alge cu proprietăți unice, aflată la suprafața celulei. Când este iluminată cu lumină albastră, prin proteină se deschide un canal. Ionii încărcați electric intră atunci în celulă și creează un impuls electric. Cei doi cercetători au constatat că, indiferent în ce celulă introduceau proteina, acea celulă devenea sensibilă la lumină. 

Potrivit comunicatului de presă, Karl Deisseroth a introdus gena pentru channelrhodopsină în celule nervoase de șobolan. Iluminând celulele cu lumină albastră, el a reușit să declanșeze un semnal nervos. Și-a publicat această descoperire de referință în 2005. Doi ani mai târziu, a făcut ca acest comutator al celulelor nervoase, controlat de lumină, să funcționeze în creierul unor șoareci vii. 

Optogenetica are un impact global 

Această metodă de control al semnalelor nervoase cu ajutorul luminii se numește acum optogenetică și a căpătat rapid un impact la nivel global. Cu ajutorul optogeneticii, cercetătorii au reușit să descopere circuitele neuronale care guvernează anumite amintiri, emoții și comportamente relevante pentru tulburările neurologice și psihiatrice. În medicina clinică, cercetătorii folosesc metoda în încercările de a reda vederea persoanelor cu deficiențe vizuale.

Optogenetica a schimbat fundamental modul în care înțelegem creierul. Fiecare zi aduce noi descoperiri, care ajută la rezolvarea uneia dintre marile enigme ale omenirii: cum funcționează incredibilul nostru creier, este concluzia trasă în comunicatul de presă dat publicității.