Cu un secol în urmă, odată cu înființarea și dezvoltarea învățământului medical stomatologic la nivel universitar, în 1919 la Cluj, stomatologia a devenit o specialitate pentru absolvenții facultăților de medicină. Abia peste 29 de ani au apărut primele cinci facultăți de stomatologie. A fost astfel separată formarea medicului stomatolog de aceea a medicului de medicină generală. Evoc acele timpuri pentru a sublinia din start că stomatologia este medicină chiar dacă politicile, legislația și reglementările asistenței stomatologice generate în ultimele decenii au separat prea mult stomatologia de medicină. 

Un proces inevitabil până la urmă, în condițiile unei economii de piață, a survenit la câțiva ani de la marea schimbare din 1989. A început privatizarea asistenței medicale stomatologice, la început de voie, dar apoi și de nevoie, după sistarea finanțării serviciilor medicale din cabinetele stomatologice. Liberalizarea stomatologiei era așteptată și dorită. Legislația actuală definește ca liberală profesia de medic stomatolog și, într-adevăr, mai puțin de 3% dintre medicii stomatologi lucrează doar în sistem bugetar.

Cazurile complicate, dificil de gestionat în cabinet 

Despre calitatea și siguranța serviciilor de stomatologie din cabinetele private din România am scris la modul laudativ și am convingerea că sunt în asentimentul unei majorități confortabile. În condițiile dure ale unei piețe de servicii concurențiale, pe fondul unei oferte generoase, dar pe care doar puțini dintre potențialii pacienți le pot accesa, stomatologia acumulează tot mai evident elemente comerciale. Reclamele agresive cu promovarea unor servicii care nu toate sunt motivate medical, dar sunt dorite și solicitate de pacienții care au bani pun într-o lumină nefavorabilă acest domeniu medical. 

Ca în oricare serviciu medical privat, și în stomatologie cazurile complicate din punct de vedere medical sunt evitate și sunt dificil gestionate pentru că sunt mari consumatoare de resurse, au o rată semnificativă de prognostic rezervat și sunt cu potențial și risc important de malpraxis. În stomatologie, în condițiile unui cabinet de medicină ambulatorie, este foarte dificil de preluat astfel de cazuri, dar sunt cabinete care și-au asumat responsabilitățile inerente unor astfel de situații. 

Din nefericire, rezolvarea unor cazuri a eșuat și urmările nefericite au aprins discuții, judecăți, acuzații, dar și procese. Media și autoritățile au cercetat și au anchetat în căutarea unor explicații, dar și pentru fundamentarea unor măsuri organizatorice care să permită gestionarea corectă și în siguranță a cazurilor. De ce doar în acele situații a vorbit toată lumea despre complexitatea cazurilor clinice respective și despre lacune legislative? Îmi aduc aminte de discuțiile și consultările avute cu ani în urmă cu autoritățile competente, generate tot de un deces într-un cabinet dentar, întâlniri care nu au adus atunci soluții pentru corectarea premiselor care duc la astfel de situații nedorite.

AP-STOMA, o inițiativă curajoasă

Recent, acest scenariu s-a repetat cu un nou eșec tragic. Dar, de data aceasta, Ministerul Sănătății a elaborat un proiect de act normativ care a fost pus în transparență decizională și supus dezbaterii publice. Cred că nu au fost uitate concluziile din urma analizelor făcute în anii trecuți. Citez din referatul de aprobare: „S-a evidențiat în ultima perioadă necesitatea creșterii accesului populației la serviciile de asistență stomatologică esențială și de urgență, cu impact asupra sănătății orale și generale”. 

Corect, dar „ultima perioadă” invocată a fost de fapt cam lungă. Dar e bine, e foarte bine că în sfârșit avem curajul să spunem acest adevăr. Și e bine dacă se reglementează eficient și se aplică niște măsuri adecvate. Proiectul a fost denumit AP-STOMA, acțiuni prioritare (adică AP) în stomatologie. Este chiar o inițiativă curajoasă! Fiind un proiect care atrage după sine costuri și cheltuieli, deci un buget, ar fi trebuit să vedem aprobările formale ale autorității competente. 

Apoi, sunt unele prevederi care un caracter politic evident și care pot, în timp, denatura nobila cauză de la care s-a plecat. Dacă local este desemnat un coordonator, de ce el trebuie musai confirmat de cineva de la centru? Să fie sigur „de-al nostru”, și nu „de-al lor”? Nu poate fi concurs sau o procedură transparentă? Tot de la centru, de la partid numim și aprobăm? Sintagma „politici de sănătate” nu trebuie înțeleasă ca „politizarea sănătății”.

Stomatologia este totuși medicină! 

Implementarea sistemului, după câteva „șlefuiri” ale proiectului, este chiar necesară și poate aduce un pic de reparație la deficiențele care dăinuie de decenii. În cadrul UPU, în baza Ord. M.S. nr. 1707/2007, sunt cabinete de stomatologie, acolo unde sunt (nu peste tot sunt aprobate posturi), dar doar câteva spitale din România au secție de chirurgie orală și maxilo-facială și/sau stomatologie. Asta, în condițiile în care an de an facem specialiști de chirurgie orală și maxilo-facială și, mai nou, de chirurgie stomatologică și maxilo-facială. Cabinete, res­pectiv secții de stomatologie în spitalele județene și din marile orașe sunt necesare. 

De mulți ani controalele stomatologice pentru focare nu se fac sistematic înaintea unor operații de mare risc. Pacienții cu transplant de organe au o vulnerabilitate deosebită în condițiile unui tratament imunosupresor. Riscul de a dezvolta o infecție din punct de vedere dentar este maxim. Am văzut decese în acest context. Bolnavi cu HIV sau cu antigen pentru hepatitele B sau C nu sunt puțini, au nevoie de stomatologie și nu au unde merge. Sunt multe categorii de bolnavi aflați în situații similare din punctul de vedere al nevoii de îngrijiri stomatologice specifice. Mulți au nevoie de anestezie generală. 

Pacienții cu vulnerabilități majore nu pot ajunge la un cabinet privat, e scump și nu-și permit. Pachetul de tratamente stomatologice din contractul-cadru nu conține astfel de servicii absolut necesare. Intervențiile stomatologice invazive în anumite condiții necesită mai multă îngrijire medicală decât una făcută în trecere pe la un cabinet privat. Stomatologia este totuși medicină.