Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Știri

Vaccinurile, social media, ECDC şi România

Viața Medicală
Dr. Mihail CĂLIN joi, 1 noiembrie 2012

Probabil şi pentru că să previi este nu doar mai eficient, ci şi mai ieftin decât să tratezi, vaccinarea a fost unul din subiectele importante de pe agenda Forumului European de Sănătate Gastein, care a avut ca temă centrală sănătatea în vremuri de austeritate. Semnale despre impactul crizei economice asupra bolilor infecţioase, discuţii despre rolul noilor canale de comunicare în creşterea ratei vaccinării şi un interviu oferit în exclusivitate pentru România de dl dr. Marc Sprenger, directorul Centrului European pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor, despre realităţile europene şi româneşti din domeniul bolilor infecţioase, în articolul semnat de dl dr. Mihail Călin.

Vaccinarea a fost unul dintre subiectele centrale ale celui de-al 15-lea Forum European de Sănătate Gastein, desfăşurat, la începutul acestei luni, sub titlul „Criză şi oportunitate – sănătatea în era austerităţii“. Această asociere este îndreptăţită de un studiu citat în acele zile, potrivit căruia vaccinarea corectă antipneumococică în ţările în curs de dezvoltare ce primesc ajutor din partea Alianţei Globale pentru Vaccinuri şi Imunizare ar putea conduce, până la sfârşitul acestui deceniu, la economii de până la 1,2 miliarde de dolari (din care 85% ar fi altfel cheltuiţi pentru tratarea pneumoniei). Vaccinarea, deci, nu numai că previne boala şi moartea, este şi eficientă din punct de vedere financiar.

   Relaţia dintre austeritate şi bolile infecţioase a fost subliniată, în cadrul unei conferinţe de presă din cadrul Forumului Gastein, de dr. Marc Sprenger, directorul Centrului European pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor (ECDC). În condiţiile crizei economice, numărul şomerilor şi al persoanelor fără adăpost este în creştere; se creează astfel un aşa-numit grup vulnerabil, expus la boli infecţioase precum tuberculoza (TB), hepatita şi HIV. Pe de altă parte, bugetele sănătăţii descresc. Aşa se face, de pildă, că, în Europa, unde, în general, incidenţa TB este în scădere datorită bunelor programelor de control, boala sporeşte în unele mari oraşe din ţări bogate precum Marea Britanie sau Olanda. Neasigurarea finanţării pentru programe de schimb de seringi duce la o creştere bruscă a cazurilor cu HIV, după cum s-a constatat în unele ţări europene. Unele state nu au resursele pentru asigurarea tratamentului antiretroviral la pacienţii HIV pozitiv, astfel că mamele transmit virusul nou-născuţilor, ceea ce ar putea da naştere unei noi generaţii de copii seropozitivi. Cu asemenea riscuri, investiţia în sănătatea publică nu este un lux, ci o necesitate.

Vaccinarea şi noile instrumente de comunicare

   Sesiunea dedicată relaţiei dintre vaccinare şi social media şi-a propus să exploreze potenţialul acestor instrumente de comunicare în sporirea înţelegerii importanţei pe care o are vaccinarea copiilor, să discute despre felul în care profesioniştii din domeniul sanitar pot pleda în favoarea vaccinării prin intermediul social media şi să cerceteze obstacolele şi posibilele soluţii în sporirea eforturilor de eradicare a rujeolei şi rubeolei prin aceste metode. Dezbaterea a fost organizată de ECDC şi moderată de dr. Marc Sprenger, el însuşi un activ utilizator de Twitter.
   John Ryan, director supleant al Directoratului de Sănătate Publică din cadrul DG SANCO, a apreciat că izbucnirile de rujeolă şi pandemia din 2009, când ratele de vaccinare au fost foarte mici în comparaţie cu disponibilitatea vaccinului, au demonstrat existenţa unei falii îngrijorătoare între autorităţile de sănătate publică şi populaţie, ceea ce necesită o analiză a erorilor din trecut şi o adaptare a strategiilor pentru situaţii similare din viitor. Social media ar putea juca, deci, un rol în îmbunătăţirea comunicării mesajelor de sănătate publică şi în implicarea părinţilor, a copiilor şi a altor segmente de populaţie în dezbaterile pe marginea vaccinării. Instituţiile ar putea avea însă unele dificultăţi în folosirea acestor instrumente: procesul de emitere a unui comunicat de către o autoritate guvernamentală prin mijloace tradiţionale presupune un şir lung şi cronofag de aprobări, pe când comunicarea în social media este imediată şi rapid răspândită. Şi pentru folosirea acestor instrumente sunt necesare anumite resurse, care ar putea fi greu de obţinut în actualul context. Deoarece interpretarea şi răspândirea mesajelor prin aceste medii sunt greu de controlat, este necesar ca informaţiile transmise să fie solide din punct de vedere ştiinţific. Trebuie, de asemenea, să se ţină cont de faptul că nu este în natura administraţiilor publice să se implice în discuţii intense, de genul celor care apar în acest tip de comunicare. Niciun instrument nu este însă suficient pentru a ajunge la toate segmentele societăţii, astfel căsocial media nu înlocuieşte, ci completează mijloacele tradiţionale (ziare, televiziune). Social media contribuie la percepţia realităţii (destui vor crede informaţiile vehiculate aici fără să mai caute în alte medii), astfel că autorităţile trebuie să fie prezente pe această zonă, pentru a putea exercita o influenţă. Ca exemple de eşecuri şi reuşite în domeniu, vorbitorul a oferit contul de Twitter pentru sănătate al Comisiei, care este urmărit de doar 700 de persoane, dar şi campania „Ex-fumătorii sunt de neoprit“, a cărei pagină de Facebook a fost accesată de 2,5 milioane de persoane.
   Marjon Huibers a prezentat experienţa olandeză în privinţa comunicării pentru relansarea campaniei de vaccinare anti-HPV, serios afectată la început de zvonurile răspândite pe internet. O primă lecţie învăţată cu această ocazie este că simpla răspândire a informaţiilor corecte nu este suficientă atunci când percepţia publicului este diferită (de exemplu: filme despre copii presupus ucişi de vaccin, care au creat percepţia că acesta nu este sigur). Doar opt persoane erau responsabile pentru eşecul campaniei de vaccinare, după cum s-a dovedit în urma eforturilor de identificare a factorilor de influenţă, lucru util, deoarece, ştiind cine se află în spatele mesajului, poate fi găsit un răspuns eficient. Este importantă urmărirea în timp real a tuturor mesajelor din social media cu privire la campania de vaccinare, care permite adoptarea unei atitudini proactive faţă de aceste poziţii. Preluarea de către canalele principale de informaţii a mesajelor – uneori neînsemnate – din social media, folosită de activiştii antivaccinare, a fost adoptată şi de campania provaccinare, care a încurajat fetele vaccinate şi pe mamele acestora să-şi împărtăşească experienţele pe bloguri şi în reţelele sociale. Publicul-ţintă trebuie înţeles şi abordat într-un fel adaptat, unul din instrumentele folosite în acest caz fiind informarea oferită prin site-ul de socializare Habbo Hotel, dedicat adolescenţilor.
   Robb Butler, consilier OMS Europa, a avertizat că 30% din cetăţenii Uniunii Europene nu au acces la social media, procentul în regiunea OMS Europa ridicându-se probabil la 50%. În plus, nu toţi cei care au acces consideră neapărat că este şi cea mai atrăgătoare sau utilă modalitate de a primi informaţii sau de a intra în dialog. În cele 53 de state ale regiunii OMS Europa, în ultimii doi ani şi jumătate, s-au înregistrat circa 90.000 de cazuri de rujeolă, 80% din ele fiind concentrate în zece ţări membre ale UE. Pe lângă acumularea în timp a populaţiei susceptibile, această situaţie se datorează şi automulţu­mirii, comodităţii şi lipsei de încredere care îi fac pe unii oameni să nu se vaccineze şi care pot fi adresate prin social media. Aceasta poate avea acces nu doar la părinţi, ci şi la cei susceptibili la îmbolnăvire, având în vedere că 30% din cazurile de rujeolă de anul trecut s-au înregistrat la cei peste 18 ani – adolescenţi şi tineri adulţi foarte activi în social media. Printre iniţiativele OMS Europa în domeniu se numără o reţea de bloggeri pentru sănătate şi un program de urmărire individuală, pe baza câtorva date introduse de părinţi, a calendarului vaccinal al copiilor.
   John McConnell, editor la The Lancet – Infectious Diseases, a prezentat experienţa cu social media a revistei britanice, în postura sa de furnizor de informaţii medicale de calitate. Contul de Twitter, deschis în aprilie 2010, este urmărit de peste 40.000 de persoane, care, la rândul lor, sunt urmărite de 14,7 milioane de oameni. Contul de Facebook are şi el peste 50.000 de like-uri. Activitatea din social media oferă revistei The Lancet acces la un public diferit, mai tânăr decât cel tradiţional, posibilitatea de a se adresa ţintit unui anumit public şi nu implică costuri semnificative, deşi nici nu produce bani în mod direct. Unul din scopuri este creşterea traficului pe pagina de web, de unde anual sunt descărcate milioane de articole, în timp ce abonamentele la toate publicaţiile The Lancet tipărite sunt, adunate, de ordinul zecilor de mii. O confirmare a importanţei uriaşe a segmentului online şi o validare a subiectului dezbătut în cursul sesiunii.

România, în atenţia ECDC

Luat de valul puteriisocial media, am postat şi eu pe contul de Facebook al „Vieţii medicale“ câteva cuvinte despre sesiunea aflată încă în desfăşurare, anunţând, totodată, că dr. Marc Sprenger, directorul ECDC, urma să-mi acorde ceva mai târziu un interviu în exclusivitate pentru România. Iar comentariul prompt al unei prietene din Stockholm mi-a sugerat întrebarea de deschidere.

 

Domnule director, tocmai am aflat că destul de mulţi români lucrează la ECDC.
– Da, absolut, mă bucur că aţi menţionat acest lucru. Într-o instituţie europeană cum suntem noi, competiţia la angajare este întotdeauna foarte dură şi nu există vreun algoritm sau vreo preferinţă legată de ţara de provenienţă a candidaţilor. Dar, trebuie să spun că sunt foarte impresionat de românii de la ECDC. România este foarte bine reprezentată aici, 21 de români lucrează la Stockholm, în diferitele unităţi ale organizaţiei, unii cu pregătire medicală, alţii din IT&C.
În relaţia cu România, care sunt instituţiile cu care colaboraţi?
– Lucrăm în mod curent cu Institutul Naţional de Sănătate Publică, care este organul competent coordonator al ECDC în România, dar şi cu alte instituţii din domeniul bolilor infecţioase, cum ar fi Institutul „Cantacuzino“, Institutul Naţional de Boli Infecţioase „Matei Balş“, Institutul de Pneumologie „Marius Nasta“ etc.
Unul din subiectele discutate şi la acest forum au fost campaniile antivaccinare. Care sunt cauzele lor, ce impact au avut şi cum trebuie reacţionat în privinţa lor?
– Să încep cu o precizare: România a avut de suferit din cauza rujeolei, care, după cum ştiţi, s-a concentrat mai ales în rândul populaţiei rome. Aceeaşi problemă există şi în Bulgaria. Am încercat să înţelegem cărui fapt se datorează acest lucru şi care sunt soluţiile. Aşadar, recent, am avut o întâlnire la care am invitat reprezentanţi ai romilor şi ai altor grupuri defavorizate şi unde, din toate statele membre, am primit exemple de bune practici, care ne pot ajuta să îmbunătăţim rata de vaccinare. Am constatat, de pildă, că există o experienţă foarte bună cu mediatorii sanitari, în Bulgaria aceştia au un rol foarte pozitiv, ei provin din rândul populaţiei rome şi unii din ei sunt chiar medici, pentru mine a fost o noutate. Romii sunt un grup foarte divers, dar ei nu sunt în general împotriva vaccinării, problema este mai degrabă de procurare a vacci­nului, de accesare a serviciilor. Este foarte important să distingem această situaţie de cea a per­soanelor care sunt împotriva vaccinării. Mulţi europeni pur şi simplu nu-s conştienţi de riscurile şi complicaţiile serioase ale rujeolei şi ale altor boli care pot fi prevenite prin vaccinare. Vaccinurile au fost folosite în trecut şi au fost un mare succes, toţi au fost foarte fericiţi cu acestea, iar apoi bolile au devenit foarte puţin vizibile, aşa că lumea a început să se întrebe de ce trebuie să se vaccineze, acesta-i paradoxul. Avem, în prezent, o generaţie de părinţi dar şi de profesionişti din domeniul sănătăţii publice care nu sunt familiarizaţi cu boala, care subestimează gravitatea rujeolei şi deci acordă o mai mică importanţă vaccinării de rutină a copiilor. Oamenii sunt mai îngrijoraţi de presupusele efecte adverse ale vaccinurilor şi de numărul acestora decât de bolile propriu-zise. În plus, părinţii vor să ia decizii informate asupra sănătăţii copiilor lor, aşa că apelează pentru informaţii medicale la internet, care, din păcate, este plin de site-uri ale grupurilor antivaccinare, unde se prezintă informaţii înşelătoare şi de regulă greşite. Aşa că trebuie să le arătăm oamenilor că este important să se vaccineze şi că, dacă nu, faci rujeolă. De ce este asta o problemă? Pentru că, din cei 30.000 de oameni care au făcut rujeolă anul trecut, mai mult de 20% au fost spitalizaţi, iar 20% din aceştia au făcut encefalită.
   În acest context, mai este eradicarea rujeolei posibilă până în 2015?
   – Într-adevăr, rujeola a reapărut în UE, şi există riscul de a rata obiectivul de eradicare până în 2015, în condiţiile în care obiectivul iniţial a fost anul 2010. Eliminarea rujeolei în UE este posibilă doar dacă fiecare stat membru atinge o rată de vaccinare de cel puţin 95%, cu două doze în toate grupele de populaţie. Vaccinul antiruejolic este sigur, eficient şi accesibil, aşa că eliminarea bolii în Europa, până în 2015, este posibilă. Este însă nevoie de voinţă şi acţiune politică. Exemplul altor boli care pot fi prevenite prin vaccinare a arătat că eradicarea poate fi obţinută într-un timp relativ scurt, iar pentru rujeolă este nevoie de o strategie concentrată şi susţinută din partea statelor membre. Abordarea lentă şi studioasă nu este ideală, cum demonstrează succesul eradicării poliomielitei în India, unde eforturile de a completa lacunele în imunitatea populaţiei au funcţionat cel mai bine într-o perioadă scurtă de timp.
   Ce probleme monitorizează în prezent ECDC în România?
– ECDC monitorizează îndeaproape toate ameninţările în domeniu din ţară, în special rujeola. Conform monitorizării din august privind rujeola şi rubeola, rata de notificare a României din ultimul an a fost cea mai ridicată din UE, iar creşterea numărului de cazuri în iunie faţă de luna mai indică faptul că izbucnirea actuală va continua pe parcursul sezonului care tradiţional se caracterizează printr-o rată de transmitere scăzută.
Tuberculoza?
– Şi tuberculoza este o problemă importantă. În ciuda progreselor recente, România are cea mai mare incidenţă a TB, aşa că trebuie să acordaţi atenţie acestui subiect şi, din câte ştiu, asta şi faceţi. Există un nou plan de acţiune pentru tuberculoza multidrog rezistentă, aţi fost vizitaţi recent şi de comisar... Pe lângă tratament, este foarte important, la apariţia unui nou caz, să se realizeze ancheta epidemiologică şi testele de laborator necesare pentru a trata cu medicamentele adecvate fiecare formă descoperită.
   Date recente au arătat o creştere a cazurilor de HIV în rândul utilizatorilor de droguri intravenoase din ţara noastră. Ce trebuie făcut pentru oprirea acestei tendinţe şi cum asistă ECDC autorităţile române în această problemă?
   – Ca urmare a creşterii numărului de cazuri raportate cu HIV la utilizatorii de droguri injectabile în Grecia şi România, ECDC a realizat, împreună cu Centrul european de monito­rizare a drogurilor şi dependenţei de droguri (EMCDDA), o evaluare rapidă a riscurilor. Prin astfel de evaluări, oferim autorităţilor naţionale informaţiile necesare pentru a decide asupra măsurilor corespunzătoare. Potrivit acestei evaluări, creşterea transmiterii HIV în cele două ţări este reală şi există o asociere temporală – una cauzală fiind greu de dovedit – între aceste creşteri şi nivelurile scăzute sau în scădere ale măsurilor preventive. Este deci foarte important să acordaţi atenţie programelor de schimb de ace sau seringi şi tratamentului de substituţie. Altfel, veţi avea noi cazuri de HIV, al căror tratament este costisitor, însă netratarea duce la SIDA, care este şi mai costisitoare...
   ECDC a actualizat recent recomandările privind vaccinarea anti-HPV şi a arătat cu această ocazie că rata de vaccinare este mai mică decât se aştepta. Care este rata de vaccinare în România şi ce ar trebui făcut pentru creşterea acestor rate?
   – Din cele 29 de state din UE/SEE, 19 ţări, inclusiv România, au implementat programe de vaccinare anti HPV de rutină, iar zece au introdus programe de recuperare pentru vârstele necuprinse în ţinta de vaccinare. Vârsta-ţintă, finanţarea şi distribuirea vaccinurilor au diferit foarte mult de la o ţară la alta. Şi ratele de acoperire variază foarte mult, dar sunt mai mici faţă de aşteptări, între 24% şi 84%; unele ţări – printre care şi România – nu ne-au furnizat aceste date. Trebuie subliniat faptul că vaccinurile folosite au un bun profil de siguranţă, sunt bine tolerate şi sunt foarte eficiente în prevenirea infecţiei persistente, a cancerului de col şi a leziunilor precanceroase asociate cu serotipurile vaccinurilor. Autorităţile de sănătate publică ar trebui să fie, dacă nu sunt deja, mai flexibile în privinţa schemei vaccinării, fiindcă unele studii arată că se poate obţine imunitate şi după una-două doze sau după un alt program, nu doar cel cu trei doze în şase luni. Alt factor care poate îmbunătăţi rata de vaccinare este aprobarea părinţilor, trebuie să li se ofere răspuns la grijile legate de siguranţa şi efectele adverse ale vaccinului. La fel de important este să avem în vedere şi modul în care părinţii percep vaccinarea anti-HPV, mai exact în ce fel consideră ei că vaccinarea se corelează cu administrarea de contraceptive orale şi cu comportamentul sexual al fetelor.
   În România, Institutul „Cantacuzino“, producătorul naţional de vaccinuri şi seruri, şi-a încetat producţia din cauza dificultăţilor financiare şi tehnologice. Este nevoie ca statele să aibă producători proprii de vaccinuri sau ar trebui să le cumpere de la companiile farmaceutice?
   – Cu privire la vaccinuri, pot să vă spun părerea mea. Poziţia mea precedentă a fost de director general al Institutului Olandez de Sănătate Publică şi Mediu, unde funcţiona şi o unitate de producere de vaccinuri. Guvernul olandez a decis la un moment dat ca aceasta să fie împărţită şi să înceteze producţia de vaccin, unul din motive fiind că nu-i uşor pentru o organizaţie guvernamentală să aibă şi să menţină un nivel tehnic şi calitativ ridicat. Aşa că, dacă mă întrebaţi dacă este necesar să ai o asemenea o astfel de organizaţie, răspunsul meu este nu. Trebuie definite tipurile de vaccin necesare într-o ţară, iar apoi trebuie văzut de unde pot fi achiziţionate cât mai ieftin posibil, nu trebuie neapărat să ai un producător naţional.
   Ce previziuni aveţi pentru sezonul de gripă? Există motive de îngrijorare?
   – Gripa, chiar şi cea sezonieră, este foarte imprevizibilă. De aceea, în privinţa sezonului de gripă, ECDC nu face niciodată vreo previziune – în afară de faptul că va veni. Ultimul sezon a fost neobişnuit de blând, dar, chiar şi aşa, s-a înregistrat un număr semnificativ de morţi premature, ce puteau fi prevenite, în special la vârstnici. Suntem deci preocupaţi, la modul foarte serios, dar nu mai mult decât în alte sezoane.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.