Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  ACTUALITATE  »  Știri

Un secol „genocidar“

Viața Medicală
Dr. Eugenia GROSU-POPESCU vineri, 7 septembrie 2012
   Nu cu mult timp în urmă, aproape de cunoscuta Bibliotecă Dudian, pe strada Armenească, la numărul 13, în prezenţa ES dlui Hamlet Gasparian, ambasadorul Republicii Armenia în România, şi cu participarea invitatului special dr. Hayk Demoyan, director al Institutului şi Muzeului Genocidului din Erevan, a fost inaugurat Centrul Cultural Armean din Bucureşti. În această nouă ambianţă, a avut loc lansarea cărţilor „Genocidul armean“ de Nikolay Hovhannisian (traducerea: Tacuhi şi Madeleine Karacaşian) şi „Patru ani sub semilună“ de Rafael de Nogales (traducerea: Sergiu Selian).
   Genocidul armean ne invită mai întâi să zăbovim asupra termenului de „genocid“. De la bun început, se face trimitere la Convenţia adoptată la 9 decembrie 1948 de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, ce prevede că „Genocidul constituie o politică al cărei scop este distrugerea grupurilor de populaţie din pricina apartenenţei lor naţionale, etnice, rasiale sau religioase, precum şi prin asasinat sau prin lovituri date integrităţii fizice şi mentale a membrilor grupului“. Pe de altă parte, se precizează, „noţiunea mai cuprinde subordonarea intenţionată a grupului unor condiţii de existenţă urmând să antreneze distrugerea fizică totală sau parţială, măsurile având în vedere – împiedicarea naşterilor în sânul grupului, transferul forţat al copiilor de la un grup la altul etc.“. Creatorul termenului „genocid“, juristul polonez de origine evreiască Raphael Lemkin, „a pornit de la Genocidul Armean din Imperiul Otoman din timpul Primului Război Mondial şi de la Holocaustul evreilor din Germania din timpul celui de al Doilea Război Mondial“. Secolul XX – spune autorul – „a intrat în istorie ca secol al genocidurilor“. Ele nu mai sunt, deci, simple întâmplări, ci reprezintă un fenomen care a intrat, de altfel, în aria de preocupări ale ştiinţei. Noua ramură ştiinţifică, genocidologia, „în urma unor cercetări aprofundate asupra mai multor popoare“, a elaborat concepte noi, precum „stat suicidar“ sau „societate suicidară“.
   În ce-l priveşte, Nikolay Hovhannisian, fost director, acum consilier al Institutului Naţional de Studii Orientale de pe lângă Academia Naţională de Ştiinţe a Armeniei, declarat, în 2009, unul dintre cei „100 savanţi de top“ ai lumii, ne previne că „studiul prezent nu-şi propune să facă lumină asupra tuturor aspectelor Armenocidului“, ci doar „să prezinte nearmenilor“, în mare şi succint, „cauzele primului genocid al secolului al XX-lea, cauzele, proiectele şi obiectivele politice şi etno-naţionale ale acestei crime comise de către Junii Turci, formele şi metodele folosite pentru executarea ei, consecinţele, precum şi poziţia marilor puteri şi problema responsabilităţii lor“.
   Genocidul armean – sau Holocaustul armenilor, sau Masacrul armenilor, sau „Marele Rău“ sau „Genocidul uitat“ – are, de fapt, două etape distincte: prima a fost campania sultanului Abdul Hamid II, din perioada 1894–1896, iar a doua a fost deportarea şi uciderea a aproape două milioane de armeni de către guvernul Junilor Turci, între anii 1915 şi 1916. Mai mult decât primul, cel de al doilea episod este comemorat de către armeni la 24 aprilie şi e Genocidul total. De el se ocupă, în principal, şi Nikolay Hovhannisian. Pentru „cititorul nearmean“, autorul procedează metodic, pornind de la un sumar istoric şi geografic al Armeniei, cu podişul armean, cu lacurile, cu masivul Ararat, cu Tigrul şi Eufratul, cu trăsăturile şi identitatea locuitorilor; urmează cucerirea Armeniei occidentale de către Imperiul Otoman, situaţia administrativă, juridică, politică, naţională şi socioeconomică a armenilor din Imperiul Otoman. În centrul atenţiei este adusă „chestiunea armeană“, etapele desfăşurării ei, cu tentativele de asimilare etnică şi religioasă. Guvernul Junilor Turci (care se vor dovedi naţionalişti fanatici, deghizaţi) intră în scenă cu sloganurile Revoluţiei Franceze: „Libertate, Egalitate, Fraternitate“. Apoi, lucrurile au prins să se clarifice: guvernanţii voiau „naţiunea turcă pură“. Apăruse şi teama că armenii ar putea să se alieze cu Rusia, rivala de secole a otomanilor, pentru supremaţia în Peninsula Balcanică şi în Caucaz. Rusia şi Franţa îi sprijineau pe armeni. Justificându-şi actele ca reacţie la astfel de ameninţări, Junii Turci au trecut la execuţii şi deportări masive. Peste 1.200.000 de persoane au murit de foame şi de boli.
   În lucrarea Genocidul armean, armenii de astăzi par trişti şi nemulţumiţi: cu toate că lucrurile sunt îndeobşte cunoscute şi, după cum spunea şi istoricul libanez Moussa Prince, „Armenocidul a fost genocidul cel mai genocidar“, pentru acest Holocaust „n-a existat, însă, niciun proces de la Nürnberg“.
   O prezentare impresionantă a debutului unui secol „suicidar“, într-o limbă română exemplară, ce poartă amprentele unor traducători de elită, apropie cititorul nearmean de pulsul şi suferinţele armenilor.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC