Terapia antiretrovirală extinsă îşi merită banii

   Două studii^1,2 publicate în numărul de astăzi al revistei Science arată că tratamentul antiretroviral administrat pe scară largă persoanelor infectate HIV îşi merită preţul ridicat (500–900 de dolari/per­soană/an). Cele două studii au fost realizate în Africa de Sud, ţară cu prevalenţă foarte ridicată a infecţiei HIV. Primul studiu¹ a dovedit că beneficiile tratamentului (exprimate prin supravieţuire şi costuri economice indirecte) au depăşit costul acestuia de 26 de ori. Al doilea studiu² publicat în Science a constatat că riscul de a contracta HIV, în aceeaşi regiune sud-africană, s-a redus semnificativ o dată cu administrarea pe scară largă a terapiei antiretrovirale. Persoanele neinfectate din zone cu acoperire antiretrovirală mare (30–40% din totalul celor infectaţi HIV) au avut o probabilitate de a contracta virusul cu 38% mai mică decât persoanele din zone cu acoperire terapeutică redusă (sub 10%).

Marker pentru susceptibilitatea la... răceală

   Lungimea telomerelor este un biomarker al îmbătrânirii: când acestea se scurtează, celulele îşi pierd capacitatea de funcţionare normală şi mor. Vârstnicii, cu telomere mai scurte, au risc mai mare de boală şi deces. Dar ce se întâmplă la tineri? Conform unui studiu³ publicat miercuri în JAMA, lungimea telomerelor ar putea prezice rezistenţa la infecţii ale tractului respirator superior la tineri şi adulţi. Studiul a cuprins 152 de voluntari sănătoşi, cu vârste între 18 şi 55 de ani, care au fost expuşi unui rinovirus şi au intrat în carantină cinci zile, pentru a vedea dacă au dezvoltat infecţia. Rezultatele au arătat că participanţii cu telomere mai scurte au fost mai predispuşi la infecţia virală. Nu a existat o relaţie între lungimea telomerelor şi infecţie la cei mai tineri (18–21 de ani), dar începând cu vârsta de 22 de ani, aceasta a început să fie un predictor pentru dezvoltarea infecţiei, cu atât mai puternic cu cât vârsta a crescut. În plus, lungimea telomerelor limfocitelor T citolitice CD8/CD28 a fost un predictor al infecţiei şi simptomelor de răceală mai bun decât în cazul altor limfocite.

Maturizarea şi consumul de alcool

   Maturizarea precoce, la pubertate, este legată de consumul crescut de alcool la adolescenţi, arată un studiu⁴ realizat de un grup de cercetători olandezi, publicat în numărul din februarie al revistei Hormones and Behavior. Nivelurile de testosteron şi estradiol mai mari au fost corelate cu debutul consumului de alcool la băieţi; în plus, la aceştia, nivelurile mai ridicate de estradiol au fost asociate cu consumul unei cantităţi mai mari de alcool. Corelaţia steroizilor sexuali cu consumul de alcool nu a fost însă semnificativă la fete. Steroizii sexuali ar putea promova consumul de alcool prin stimularea regiunilor cerebrale implicate în procesarea recompensei.

Testarea genetică la copii

Biomateriale inspirate de midii

   Pornind de la observaţia că midia comună (Mytilus edulis) produce un clei proteic lichid, care se solidifică rapid şi este rezistent la apă, Philip B. Messersmith, profesor de inginerie medicală la North­western University – McCormick School of Engineering and Applied Science – a creat o serie de biomateriale (polimeri sintetici) ce imită protei­nele adezive ale midiilor. Acestea au multiple apli­caţii medicale: repararea membranei fetale rupte prematur (adeziv lichid cu solidificare rapidă, ce aderă la ţesutul umed şi sigilează defectul); hidro­geluri antibacteriene autofixante, cu ioni de argint; vehicule pentru eliberarea medicamentelor onco­logice în mediul acid al tumorii; distrugerea termică a celulelor canceroase, prin iradierea cu lumină infraroşie a unor nanotije acoperite cu noul tip de polimer. Rezultatele au fost comunicate sâmbăta tre­cută, la Boston, în cadrul reuniunii anuale a Ame­rican Association for the Advancement of Science (AAAS).

Fibromialgia – redefinită?

   RevistaArthritis Care & Research, editată de American College of Rheumatology, a publicat miercurea aceasta un studiu⁶, care a cuprins 2.445 de subiecţi selectaţi aleatoriu din populaţia Germaniei, în 2012, din care au fost identificaţi pa­cienţii cu fibromialgie utilizând criteriile preliminare de diagnostic pentru această boală, modificate în 2010. Prevalenţa afecţiunii a fost de 2,1% în populaţia generală (2,4% la femei şi 1,8% la bărbaţi). Studiul sugerează că fibromialgia este mai degrabă un spectru de tulburări decât o boală distinctă; 40% din cazuri satisfac criteriile propuse pentru tulburare cu simptom fizic – prezenţa unuia sau mai multor simptome ce afectează funcţia, care nu poate fi explicată de altă boală clinică sau psihiatrică. Autorii propun chiar o reconsiderare a diagnosticului de fibromialgie, pe baza siturilor dureroase şi a intensităţii durerii.