Prima zi a congresului a adus în prim-plan universitarii de la Târgu Mureș, în două sesiuni foarte interesante legate de calitatea în Anestezie și Terapie Intensivă și biomarkerii care pot aduce un plus de valoare practicii clinice a acestei specialităţi.

După ceremonia de deschidere a congresului, susţinută de prof. dr. Șerban Bubenek (București, președintele Societăţii Române de Anestezie și Terapie Intensivă, SRATI), de prof. dr. Dorel Săndesc (Timișoara) și prof. dr. Daniela Filipescu (București), prima sesiune, despre siguranţa și calitatea în Anestezie și Terapie Intensivă, a fost moderată de prof. dr. Sanda Maria Copotoiu (Târgu Mureș). S-a discutat despre ceea ce reprezintă de fapt calitatea și modul în care aceasta poate adăuga valoare și în același timp poate scădea costurile îngrijirilor medicale.

        Ulterior, în sesiunea de biomarkeri în Terapie Intensivă, moderată de prof. dr. Leonard Azamfirei (Târgu Mureș), conf. dr. Bianca Grigorescu (Târgu Mureș) a prezentat o lucrare foarte interesantă despre microbiomul pulmonar în ARDS (sindromul de detresă respiratorie acută). ARDS este o afecţiune severă cauzată de un răspuns inflamator exagerat al organismului ca reacţie la diverși factori, ce rezultă în deteriorarea alveolelor și endoteliului adiacent, rezultatul final fiind formarea de membrane poroase care nu mai permit schimbul gazos corect.

Microbiomul pulmonar în ARDS

        În ciuda dezvoltării semnificative a terapiilor medicale din ultimii ani, în cazul ARDS nu există încă o terapie-ţintă, supravieţuirea rămânând scăzută. Studii recente arată că, la pacienţii critici, microbiomul pulmonar (entitate descoperită recent, în contextul în care se credea că plămânii sunt sterili) este grav afectat, ceea ce perpetuează inflamaţia alveolară și sistemică. În mod normal, microbiomul se formează prin inhalare și este reprezentat de bacterii anaerobe non-patogene din căile aeriene superioare – Prevotella, Veillonella, Fusobacterium. Acesta este afectat în primele 48 de ore de la iniţierea ventilaţiei mecanice, suferind schimbări care influenţează sau sunt legate de dezvoltarea ARDS. Dr. Grigorescu a arătat că s-a observat o prevalenţă a bacteriilor intestinale în microbiomul pulmonar al pacienţilor cu ARDS de cauză septică, dar la acest nivel există și streptococi și stafilococi, toate aceste bacterii fiind asociate cu creșterea nivelului seric de IL-6 și creșterea mortalităţii.

Biomarkeri cardiaci

        În continuare, șef lucr. dr. Judit Kovács (Târgu Mureș) a prezentat biomarkerii evaluatori ai funcţiei cardiace la bolnavii critici. Factorii care scad nivelul seric al BNP și NT-proBNP sunt obezitatea, edemul pulmonar, tamponada cardiacă și pericardita constrictivă. De cealaltă parte, factorii care cresc nivelul seric al acestor markeri sunt bolile pulmonare avansate, embolia pulmonară, vârsta înaintată, disfuncţia renală, anemia, arsurile, accidentele vasculare cerebrale, sepsisul, ciroza și hipertiroidismul. Nivelul seric al BNP se corelează cu severitatea insuficienţei cardiace și cu prognosticul acestei afecţiuni, la fel și troponinele. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă cu fracţie de ejecţie păstrată, nivelul acestor markeri este scăzut.

        Alţi markeri care pot evalua funcţia cardiacă sunt adrenomedulina (un peptid vasodilatator) și MD-proadrenomedulina, care sunt superioare BNP și NT-proBNP în prezicerea prognosticului și mortalităţii la 90 de zile și a respitalizării. ST2 este un marker de hipertrofie/fibroză și este receptorul solubil pentru IL-33. Mediază căile antifibrotice și scade apoptoza cardiomiocitelor. Are o valoare prognostică foarte mare odată stabilit diagnosticul, iar nivelul său crește în insuficienţa cardiacă cu fracţie de ejecţie păstrată. Galectina-3 este un alt marker de hipertrofie și fibroză, fiind secretată de macrofage. Induce inflamaţie și proliferarea fibroblastelor, ducând la remodelarea ventriculară.

        Prof. dr. Leonard Azamfirei a vorbit despre biomarkerii din sepsis, amintind de limitele procalcitoninei, care poate fi fals pozitivă în ARDS, în infecţii sistemice fungice, traumă, pancreatită, arsuri, diverse malignităţi. Presepsina (CD14) este exprimată pe suprafaţa macrofagelor și monocitelor și este un marker mai specific, la fel și interleukina-6 (IL-6). TREM-1 (triggering receptor expressed on Myeloid cells-1) este un marker de sepsis exprimat pe suprafaţa neutrofilelor și monocitelor și amplifică răspunsul inflamator din cadrul unei infecţii bacteriene sau fungice. Cu toate acestea, nu există un singur biomarker specific pentru sepsis, de aceea prof. dr. Azamfirei recomandă folosirea în practica clinică a panelurilor de biomarkeri și a scorurilor combinate.

        Ultima prezentare a fost a dr. Alexandra Lazăr, care a vorbit despre noii biomarkeri din leziunea renală acută. IGFBP7 (urine insulin-like growth factor binding protein 7) și TIMP-2 (tissue inhibitor of metalloproteinases-2) sunt markeri relevanţi în prognosticul leziunii renale moderate-severe și îmbunătăţesc stratificarea riscului, chiar dacă nu s-a demonstrat că această stratificare se traduce într-un prognostic mai bun al pacienţilor.

Medicină perioperatorie

        În sesiunea de medicină perioperatorie, prof. dr. Federico Bilotta (Roma) a prezentat receptorii cerebrali de insulină ca posibilă ţintă a disfuncţiei cognitive postoperatorii induse de anestezie. Insulina este un peptid format din 51 de aminoacizi și a fost extrasă din pancreas pentru prima dată în 1921 și folosită ca medicament hipoglicemiant în 1922. Receptorii de insulină sunt ubicuitari în celulele sistemice și promovează sinteza transportorului de insulină GLUT-4, responsabil pentru preluarea glucozei în celulele musculare și adipoase. În neuroni, transportul de glucoză transmembranar depinde de transportorul GLUT-3, care, spre deosebire de transportorii din celelalte ţesuturi, nu este dependent de insulină.

        Profesorul Bilotta a mai arătat că există o producţie de insulină în ţesutul cerebral, fapt demonstrat de prezenţa peptidului C la nivel cerebral și de faptul că nivelul insulinei în unele zone din creier (hipotalamus, hipocamp, trunchiul cerebral) este de 10-100 de ori mai mare decât în sânge. Astfel, în creier, chiar dacă insulina nu are ca rol transportul glucozei în neuroni, are alte roluri, cum ar fi modularea funcţiei mitocondriale a neuronilor, promovarea creșterii neuronale, turnoverul monoaminelor, influenţă asupra cogniţiei, memoriei și dispoziţiei.

    Foarte interesant este că dacă există rezistenţă de insulină la nivel central, apare disfuncţia mitocondrială a neuronilor, cu o reducere a activităţii oxidative și o creștere a nivelului de specii reactive de oxigen, care cresc turnoverul de dopamină. Totul are ca rezultat final inducerea unei stări depresive și de anxietate, arată profesorul italian. Și creșterea nivelului seric de insulină are ecou asupra creierului, pentru că hiper­insulinemia duce la un nivel crescut de insulină în lichidul cefalorahidian, ceea ce promovează fosforilarea proteinelor tau din neuroni, afectând structura și funcţiile acestora. Aceste mecanisme sunt des întâlnite în cadrul diabetului zaharat tip 1 și tip 2, ducând la neurodegenerare. Și boala Alzheimer are acest substrat metabolic, astfel încât în viitor s-ar putea pune întrebarea dacă această afecţiune este un diabet zaharat de tip 3.

Cel de-al 48-lea Congres al Societăţii Române de Anestezie și Terapie Intensivă a avut loc în format hibrid – online, pe platforma virtuală
v-SRATI, și fizic, la Centrul de Conferinţe Sinaia. Manifestarea știinţifică a reprezentat în același timp și al 16-lea Congres Româno-Francez de Anestezie și Terapie Intensivă, al 14-lea Simpozion Româno-Israelian de Actualităţi în Anestezie și Terapie Intensivă, al 21-lea Congres al Asistenţilor de Anestezie și Terapie Intensivă și al 9-lea Simpozion „România Dodoloaţă” al Societăţilor de Anestezie și Terapie Intensivă din România și Moldova, reunind, ca în fiecare an, specialiști de top în domeniu.