Stagiunea curentă își reintră, treptat, în ritmul obișnuit, după
perioade mai scurte sau mai lungi de relaș în timpul sărbătorilor. O continuare
a prezentării câtorva repere din oferta primei luni din an cred că ar fi
binevenită pentru cei care vor să afle noutăți sau să-și schițeze agenda
muzicală în următoarele zile.
Spre exemplu, Opera din Iași a început anul în forță, printr-o
reîntâlnire cu regizorul Andrei Șerban, care a primit titlul de Cetățean de
onoare al orașului, în cadrul unei conferințe de presă cu public. Evenimentul a
avut o dublă semnificație. Astfel, împreună cu Mihaela Marin, Andrei Șerban a
lansat albumul bilingv „Regia de Operă. Gânduri și imagini“, în română și
engleză. Finalul serii a fost un spectacol cu „Lucia di Lammermoor“, o lucrare
pe care artistul a montat-o în stagiunea trecută, reluând astfel producția
extrem de controversată de la Paris. La reprezentația din 9 ianuarie, rolurile
principale au fost interpretate de cei doi câștigători ai premiului pentru
debut la Gala operelor naționale din această toamnă, soprana Lăcrămioara
Hrubaru-Roată și tenorul Florin Guzgă, alături de artiști precum baritonul
Jean-Kristof Bouton sau tenorul Andrei Fermeșan. La pupitru s-a aflat Traian
Ichim, la rândul său desemnat cel mai bun dirijor al stagiunii trecute la
aceeași gală din noiembrie. La Opera bucureșteană, după două săptămâni de pauză
cel puțin ciudată, oricum unică în peisajul teatrelor lirice de la noi (și
probabil din lume), melomanii au fost invitați să urmărească cele câteva
producții derulate de luni bune. Au fost prezenți oaspeți din țară și din străinătate,
deja cunoscuți publicului nostru, evoluând în compania unor soliști ai
teatrului mai mult sau mai puțin de valoare. Astfel, la 7 ianuarie s-a cântat
„Don Giovanni“, cu Vasili Dobrovolsky (Ucraina) în rolul titular, cu Rodica
Vică în Donna Anna și Oana Andra în Donna Elvira – variantă deosebit de reușită
cu mezzosoprană – Cătălin Țoropoc din nou în Leporello sau Andrei Lazăr în
rolul său de absolvență, Don Ottavio.
A doua zi, o altă creație mozartiană, „Nunta lui Figaro“, cu
Marta Sandu în rolul Susanna, într-o distribuție eterogenă, cu Vicențiu Țăranu,
Daniel Pop, Simonida Luțescu, Maria Jinga și Mihaela Ișpan. A urmat „Aida“, în
care Daniel Magdal, ieșeanul din Germania deseori prezent pe scena ONB (deși nu
prea înțeleg de ce) a reapărut în rolul Radames, iar Liliana Mattei-Ciucă (de
la Cluj) a fost, și de această dată, o convingătoare Amneris, avându-i ca
parteneri pe Sorina Munteanu în Aida sau pe Ștefan Ignat în Amonasro.
La 10 ianuarie, recentul spectacol-coupe de balet a adus, după
„DSCH“ (într-o formulă internațională „stabilă“), „The Dream“ – mă
întreb totuși de ce nu este notat în românește: „Visul“ – interesant și
prin calitatea coregrafică în sine dar și prin debutul Marinei Minoiu în
Titania. Partenerul ei este Xander Parish, sosit de la Teatrul „Mariinsky“ din
St. Petersburg pentru a-l întrupa pe Oberon, cei doi artiști formând un cuplu
care a meritat din plin aplauzele publicului. La fel de apreciate au fost și
evoluțiile celorlalți soliști care au dat viață eroilor de basm: Takahiro
Tamagawa (Puck), Liam Morris (Bottom), Andra Ionete (Helena), Bogdan Cănilă
(Demetrius), Bianca Stoicheciu (Hermia) și Henry Dowden (Lysander).
După alte zile de
respiro, la 15 ianuarie este anunțată, „în revenire“, opera „Traviata“, cu
Simona Neagu, Pavel Petrov (din Belarus, sosind de asemenea de la St.
Petersburg – Teatrul „Mihailovsky“) sau Ștefan Ignat. Partitura verdiană a fost
însă programată și în seara următoare, într-un sistemul de „duble“ care
dispăruse o vreme, din păcate considerat din nou viabil. Singura „consolare“
este debutul la ONB, după o prea lungă așteptare, al sopranei Diana Țugui, în
rolul Violeta Valery, de asemenea din păcate cu Lucian Corchiș în Alfredo, dar
cu Iordache Basalic în Germont.
Pentru cei care s-au aflat la Viena, se prea poate ca afișul
„Staatsoper“ să fi devenit deosebit de atractiv și pentru că, spre exemplu, la
7 ianuarie s-a cântat „Fidelio“, în care au debutat Klaus Vogt în Florestan sau
Evgheni Nikitin în Pizzaro, iar Valentina Naforniță a abordat rolul Marzelline.
La 10 ianuarie, reluarea tetralogiei wagneriene (începând cu „Aurul Rinului“)
l-a readus pe Sorin Coliban în personajul Fafner, extrem de apreciat și la
București în Festivalul „Enescu“ din 2013.
La sala Radio, în 13 ianuarie, Orchestra de cameră a adus un
omagiu maestrului Ludovic Bács, în preajma zilei în care ar fi împlinit 86 de
ani. Au urcat la pupitru, succesiv, foști studenți ai săi precum Marius
Hristescu, Tiberiu Oprea, Radu Popa, Bogdan Vodă, ei abordând, ca o reverență,
și lucrări scrise de maestru, dar și creații de Bach, Mozart, Mascagni sau
Schubert.
La Ateneu s-a marcat Ziua culturii naționale prin concertele
Filarmonicii din 13–14 ianuarie, onorând totodată ziua lui Eminescu prin
includerea în program a poemului „Luceafărul“ de Eugen Doga și prin recitalul
„Mihai Eminescu om, geniu și poet divin“, oferit de flautistul Ion-Bogdan
Ștefănescu și de actorul Dorel Vișan.
Chiar la 15 ianuarie, pe podium va avea loc un recital aparte,
organizat de ICR și Filarmonică, avându-l ca protagonist pe interpretul de
muzică folclorică Grigore Leșe, alături de invitați speciali precum actorul Ion
Grosu, care va recita, cum altfel, din Eminescu. Deloc întâmplător, spectacolul
va fi transmis de TVR și, conform comunicatului, „de reprezentanțele ICR la Istanbul,
Stockholm, Londra și Roma“.
La „concurență“, Centrul cultural „Tinerimea română“ prezintă,
tot la 15 ianuarie, spectacolul de muzică și poezie „Dor de Eminescu“,
susținut de corul „Preludiu“ condus de Voicu Enăchescu și de ansamblul
„Violoncelissimo“. Reputatul violoncelist Marin Cazacu se va găsi în dublă
ipostază – instrumentist și director al Centrului –, propunând piese corale
românești și miniaturi instrumentale de mare impact, semnate de Mozart sau
Piazzolla.
O ofertă diversă, răspunzând unor gusturi variate, așa încât
iubitorii muzicii, dansului și poeziei să aibă de unde alege.
