La București au fost prezentate recent, rezultatele unui sondaj privind percepția oamenilor despre dislipimedie – ce presupune afecțiunea, care sunt cauzele și tratamentul acesteia. Sondajul este parte din campania „Colesterol Alert – informează-te, sănătatea ta contează!”, desfășurată de ENDO Pacienți – Asociația Pacienților cu Boli Endocrine. Acesta a fost realizat în mediul online, iar la el au răspuns 75 de persoane, majoritatea din grupa de vârstă 40-60 de ani.

„Grupa de vârstă 40-60 de ani intră în sintagma «prea târziu» atunci când vine vorba de prevenție. Trebuie să ne adresăm unei vârste mult mai mici. Știm de la cardiologi că se confruntă cu infarcte și cu evenimente cardiovasculare de la vârste foarte tinere – 20 și ceva de ani”, a atras atenția dr. Daniela Baltă, medic primar medicină de familie, în cadrul discuțiilor prilejuite de prezentarea răspunsurilor la sondaj.

Aproape jumătate din persoanele care au răspuns la chestionar (46,7%) au declarat că au dislipidemie. „Acest lucru presupune că cel mai probabil au vizitat un medic, li s-a pus un diagnostic, au niște analize efectuate și știau despre ce e vorba și au răspuns în consecință”, a punctat conf. dr. Adrian Pană, specialist în Sănătate Publică, care a analizat și detaliat rezultatele sondajului.

Îngrijorător este însă faptul că 30% au spus că nu știu dacă au sau nu dislipidemie, a continuat medicul: „Au răspuns că nu știu, fie pentru că nu s-au controlat, fie pentru că nu înțeleg neapărat despre ce anume s-a pus întrebarea”. 

Noțiuni corecte despre definiție și factori de risc 

Atunci când au fost întrebați ce înțeleg prin dislipidemie, cei mai mulți respondenți au indicat un nivel crescut de colesterol în sânge (76%) și un nivel crescut de trigliceride în sânge (46,7%). Mult mai puțini au ales un nivel scăzut de colesterol HDL bun (22,7%), iar 17,3% au afirmat că nu sunt siguri.

Întrebați despre principalii factori de risc pentru dislipidemie, din cinci variante de răspuns, primele trei  alese au fost alimentație bogată în grăsimi saturate (65,3%), lipsa activității fizice (58,7%) și predispoziția genetică (60%).  Aproximativ 56% dintre respondenți au indicat existența unor afecțiuni precum diabetul zaharat sau obezitatea, iar 16% au spus că nu știu.

În ceea ce privește consecințele dislipidemiei, potrivit doctorului Pană, „respondenții au avut, să zic așa, o înțelegere relativ corectă asupra consecințelor. Sunt listate preponderent două cauze sau două efecte. Primul e boala cardiovasculară, unde avem 82,7% din răspunsuri și 69,3% merg către accidentul vascular cerebral. Aproape 40% din persoane răspund și că e posibil să faci o pancreatită acută în cazul în care ai o hipercolesterolemie severă. Persoanele care nu cunosc consecințele sunt sub 15%”.
O altă întrebare a fost legată de stilul de viață, mai precis, dacă alimentația echilibrată și exercițiile fizice pot reduce riscul de dislipidemie. Peste 89% dintre respondenți au răspuns afirmativ, iar 8% au spus că nu știu.

Controale și monitorizare

Întrebați dacă au avut o recomandare de la un medic pentru a-și monitoriza nivelul colesterolului, 60% dintre respondenți au răspuns afirmativ, iar 37,3% negativ. 
În ceea ce privește frecvența cu care își monitorizează colesterolul sau trigliceridele, peste jumătate dintre respondenți au spus că își fac analize anual, 35%  de cel puțin două ori pe an și 9% au recunoscut că nu și-au făcut niciodată astfel de analize.

„E clar că interesul pe teme medicale apare doar în momentul în care persoanele suferă de o anumită boală. (...) Nu e prima oară când constatăm că vorbim foarte corect medical, dar mai avem până la a vorbi foarte corect pe înțelesul și pe sufletul pacienților. În mod cert avem încă multe persoane nediagnosticate, avem multe persoane care consideră că încă nu e cazul să ia pastile și lucrurile acestea trebuie să le schimbăm dacă vrem să avem generații viitoare sănătoase”, a subliniat dr. Daciana Toma, medic primar medicină de familie.

La rândul său, conf. dr. Adrian Pană a arătat că o parte din problemele existente s-ar rezolva printr-o comunicare corectă: „Este extrem de important să țintim populația la risc. Populația care are deja o problemă e în contact cu un medic. Acolo ar trebui făcută o comunicare pentru menținerea aderenței. În schimb, pentru comunicarea publică, pentru percepția riscului, cred că în continuare nu facem suficient”.

În acest context, el a arătat că este nevoie de o schimbare de paradigmă: comunicarea informațiilor despre problemele de sănătate dincolo de zilele sau săptămânile de conștientizare sau de luptă împotriva anumitor afecțiuni.