Vreme de decenii, obezitatea a fost definită de o valoare afișată de cântar (adică masa corporală) și de indicele de masă corporală (numit IMC). Dar acum, un studiu revoluționar a scos la iveală că lucrurile sunt mult mai complexe când vine vorba de excesul ponderal, identificând 11 tipuri biologice de obezitate, fiecare dintre ele având cauze și riscuri pentru sănătate unice, scrie New Atlas. 

O echipă internațională de cercetători a analizat ADN-ul de la două milioane de persoane pentru a investiga o posibilă legătură între gene și obezitate. Ei au utilizat date medicale provenite dintr-o serie de studii importante. De asemenea, au fost analizate seturi suplimentare de date din Finlanda, Mexic, Japonia și Coreea de Sud. În final, datele au inclus persoane diferite ca structură corporală și din medii etnice diverse: europene, est-asiatice, africane, sud-asiatice, latino și din Orientul Mijlociu, arată sursa citată. 

Folosind această colecție vastă și diversă de date, cercetătorii au căutat tipare genetice legate de măsurători, cum ar fi dimensiunea taliei și a șoldurilor, precum și tipare legate de distribuția grăsimii. Ei au descoperit existența a 743 de locusuri genetice implicate în dimensiunea și forma corpului – dintre care 86 erau necunoscute până acum. Această descoperire confirmă că mai mulți factori genetici, și nu o singură genă, joacă un rol în obezitate. 

Scoruri poligenice

Potrivit sursei menționate, cercetătorii au dezvoltat anumite scoruri poligenice – scoruri de risc genetic bazate pe efectele mici ale variantelor din întregul ADN al unei persoane, care nu doar estimează probabilitatea de a dezvolta obezitate, ci care dezvăluie modul în care biologia unui individ influențează creșterea în greutate. În cadrul unui studiu, echipa de experți a creat scoruri poligenice separate pentru fiecare dintre cele 11 tipuri de obezitate descoperite. Acest lucru le-a permis oamenilor de știință să prezică nu doar care dintre participanți este expus riscului de obezitate, ci și cum este expus și de ce prezintă acest risc. 

Mai exact, echipa de cercetători a identificat 11 endotipuri specifice – mecanismele biologice care stau la baza manifestării exterioare a unei afecțiuni (fenotipul). În acest caz, două persoane pot avea același IMC și pot să pară la fel de obeze, însă motivul pentru care au luat în greutate poate fi complet diferit. 

În plus, fiecare dintre aceste 11 tipuri biologice de obezitate este determinat de factori diferiți, inclusiv de unele mecanisme din creier, de celule imunitare, de funcționarea insulinei și de țesuturi responsabile de stocarea grăsimii. 

„Aceste 11 componente reprezintă mecanisme biologice distincte care determină trăsături asociate obezității, și nu reprezintă o obezitate generală per se” a declarat unul dintre cercetători. „Fiecare endotip are un model unic de asociere cu biomarkeri metabolici și cu evoluția bolilor, ceea ce sugerează consecințe clinice diferite.” 

Așadar, ținând cont de concluziile acestui studiu, în mintea cercetătorilor a apărut o întrebare firească: dacă obezitatea arată la fel la exterior, dar are cauze fundamentale diferite (la interior), atunci o abordare unică pentru a ajuta pacientul să slăbească, bazată doar pe fenotip (cum ar fi IMC-ul) nu abordează cauza reală a kilogramelor în plus. 

De reținut este faptul că fiecare dintre cele 11 endotipuri de obezitate identificate de oamenii de știință avea la bază procese diferite – cum ar fi: reglarea apetitului și reglarea energiei în creier, procesarea insulinei, reglarea stocării grăsimii viscerale și a grăsimii subcutanate, boala ficatului gras și dezechilibre ale lipidelor din organism, probleme de semnalizare neuroendocrină și tulburări ale sistemului imunitar. Totodată, au existat și unele suprapuneri, multe dintre aceste endotipuri influențând diferite aspecte ale secreției de insulină și ale metabolismului grăsimilor. 

Puteți citi mai multe despre cercetare aici.