La 20 decembrie a.c. se împlinește un an
de la dispariția celui care a fost dr. Ion Stroescu, reumatolog cunoscut, care
a participat în mod esențial la înființarea Centrului Metodologic de
Reumatologie (CMR) și – prin activitatea sa la patul bolnavului sau în
ambulatoriu, cercetările clinice, lucrările publicate și comunicările susținute
la reuniuni științifice, precum și printr-o serie de inovații brevetate – a
contribuit la dezvoltarea specialității românești de reumatologie, ramură
desprinsă cândva din trunchiul viguros al medicinii interne*. În
cadrul rememberului de față, vom adăuga rânduri închinate și profesorului dr.
I. Stoia, inițiatorul Centrului, la patru decenii de la decesul acestuia
(1976), consemnând, în final, date de istorie a unității – numită, după
evenimentele din Decembrie ʼ89, Centrul de Boli Reumatismale „Dr. Ion Stoia”.
Cei doi, în fruntea unui colectiv medical de elită, i-au conferit acestei
unități medicale monoprofilate un deosebit prestigiu.
Ion
Stroescu s-a născut la 10 februarie 1926 la Câmpulung-Muscel, ca fiu al
avocatului Stroescu, al cărui prenume l-a căpătat, și al Achilinei Stroescu. Ar
fi împlinit așadar 90 de ani. A absolvit Facultatea de Medicină din București,
urcând, prin concursuri, treptele profesionale: medic specialist reumatolog
(1959), apoi medic primar (1963). A funcționat, mai întâi – timp de șase ani –
în rețeaua de balneologie a Ministerului Sănătății (director al Sanatoriului
Govora) și, în cele din urmă, la Centrul metodologic de reumatologie, până la
pensionare (24 de ani).
A
urmat stagii de specializare postuniversitară în reumatologie,
balneofizioterapie și recuperare medicală la Paris (1969) și Varșovia (1977),
beneficiind de burse acordate de Organizația mondială a sănătății. A fost autor
al monografiei „Recuperarea funcțională în practica reumatologică” (1979),
elaborată în colaborare cu dr. Mihai Negoescu, dr. Marieta Stoicescu, Ghizela
Drafta, și apoi „Semiologie și diagnostic în reumatologie” – împreună cu
profesorii Victor Ciobanu și I. Urseanu (1991). Sub redacția prof. dr. Radu
Păun, a semnat capitole în „Tratatul de medicină internă” (1999), toate aceste
cărți apărând la Editura Medicală. Această importantă operă editorială (două
volume) are în colectivele de autori corifei ai medicinii interne,
reumatologiei și imunologiei: H. D. Boloșiu, V. Ciobanu, M. Coculescu, Mioara
Banciu, Rodica Chiriac, Cătălin Codreanu, Ruxandra Ionescu, Delia Mut-Popescu,
E. Popescu, Denisa Predețeanu, Marieta Stoicescu, L. Stroescu, Șt. Șuțeanu
(coordonatorul celui de-al doilea volum), Doina Dincă ș.a.
Dr.
I. Stroescu s-a ocupat, în primul volum, de semiologia reumatologică și, în al
doilea, de reumatismele degenerative. Comunicările și articolele sale din
revistele de specialitate, semnate ca singur autor sau în colaborare, însumează
trei sute de apariții, unele fiind citate inclusiv în publicații străine. A obținut brevete de inventator și
certificate de inovator, fiind distins cu „Medalia de aur” la Salonul
internațional de inventică de la Caen (Franța, 1973). A îndeplinit funcția de
secretar general al Societății Române de Reumatologie (1959–1990) și pe aceea
de vicepreședinte, în cursul anului 1990.
În
îndelungata sa activitate a contribuit nemijlocit la reorganizarea sanatoriilor
balneare, unități mult rămase în urmă la sfârșitul celui de-al Doilea Război
Mondial, la modernizarea metodologiei de tratament balneofizical în afecțiunile
reumatismale. Ministerul Sănătății i-a recunoscut acest merit, propunându-1
pentru a fi decorat, astfel că în 1954 primește „Medalia muncii”. Totodată a
fost solicitat în centrala ministerului ca inspector cu sarcini de îndrumare
pentru rețeaua națională de reumatologie, inclusiv pentru litoralul românesc al
Mării Negre.
Dr.
I. Stroescu a avut ideea – și, împreună cu doi colegi, a pus-o în aplicare – de
a elabora o suită de zece volume „Stațiunile balneoclimaterice din RSR” – o catagrafiere
completă a stațiunilor de interes republican și local de până atunci, cu date
privind baza materială și posibilitățile de tratament, dar și o analiză de
perspectivă pentru următorii 20 de ani. Alături de dr. I. Stoia, a contribuit
la înființarea Secției clinice de cercetări reumatologice a Institutului de
Fizioterapie (1957) de la Spitalul Brâncovenesc. Ca urmare a deciziei
Ministerului Sănătății, tandemul I. Stoia – I. Stroescu și alți patru
specialiști de frunte ai domeniului sunt transferați de la Spitalul
Brâncovenesc la „Spitalul de șantiere”, devenit ulterior Centrul Metodologic de
Reumatologie. A fost numit director adjunct al instituției nou create,
contribuind, din această funcție, la rezolvarea dificultăților de început:
dotare, formarea personalului, elaborarea unor metodologii moderne de
diagnostic și tratament etc. Împreună cu dr. I. Stoia redactează un „Plan de
dezvoltare a reumatologiei, pentru perioada 1960–1975”, precum și lucrări
privind „Profilaxia și tratamentul bolilor reumatismale”, „Reumatismul în
mediul industrial” (1961), „Problematica recuperării funcționale a reumaticilor
cu deficiențe motorii” (1965), „Prognoza ocrotirii sănătății în domeniul
reumatologiei” ș.a. Împreună cu colegi specializați în chirurgia reumatismului
(ex. dr. Mihai Negoescu), a abordat domeniul podologiei reumatologice, aducând
– prin cele 35 de lucrări în domeniu –, contribuții originale, apreciate
pozitiv pe plan național și internațional.
Doctorul
I. Stroescu și-a dedicat întreaga viață profesiei, fiind apreciat de
colaboratori și de numeroșii săi
pacienți. A fost stimat de colegii săi de peste hotare, fiind ales membru de
onoare al societăților italiană (1977) și franceză (1981) de reumatologie, al
celei franceze de podologie și, între 1973 și 1975, secretar general adjunct al
Ligii europene contra reumatismului.
O
personalitate remarcabilă a fost dr. Ion Stoia, care a condus Centrul
metodologic de reumatologie, preocupat, îndeosebi, de latura științifică a
activității. S-a născut la 7 ianuarie 1899. La terminarea Primului Război
Mondial (1918) s-a înscris la Facultatea de Medicină din Iași, absolvind însă
la București (1925), studii încheiate cu magna cum laude.
În
perioada 1921–1924 și apoi 1924–1927, a fost intern și extern al Spitalului
Brâncovenesc. La începutul carierei, a fost un timp preparator la Catedra de
anatomie a profesorului Fr. Rainer, apoi s-a pregătit în domeniul
anatomopatologiei, publicând împreună cu dr. V. Dimitriu, studii apărute la Ed.
Masson (Paris). A continuat prin a fi medic secundar până în 1932. A obținut
titlul de docent în 1931 și a devenit profesor agregat în 1932. S-a format ca
internist la școala prof. dr. A. Teohari, rămânând atașat acestei specialități:
22 de ani ca șef de secție la Spitalul Cantacuzino. În perioada 1954–1960, a
fost șef de secție la Institutul de Balneologie și Fizioterapie, pentru ca la
sfârșitul anului 1960 să fie numit director la CMR (1962–1969), spital pe care,
împreună cu dr. I. Stroescu, l-a înființat. A fost apoi director adjunct
științific (între 1969 și 1973), iar până la sfârșitul vieții (martie, 1976),
șef de secție clinică. Aici, a desfășurat o activitate prodigioasă, îndeosebi
didactică, având posibilitatea să-și manifeste pe deplin această vocație.
Colaboratorii săi își amintesc de îndrumările permanente oferite cu
generozitate colegilor angrenați în asistența curentă, dar și în cercetare.
Dr.
I. Stoia a promovat concepții noi privind clasificarea bolilor reumatismale,
într-o perioadă când școli mai vechi din Europa se mențineau în cadre
interpretative vechi; a introdus metode de terapie noi (sinoviorteze chimice și
izotopice); a înființat un serviciu pentru chirurgia reumatismului, un
compartiment de terapie ocupațională; a abordat probleme de imunologie a
bolilor reumatismale; a stimulat activitatea novatoare pentru metode de
investigație și de tratament. Dr. I. Stoia a perseverat pentru însușirea
concepției de recuperare funcțională a bolnavilor reumatici și, împreună cu
colectivul său, s-a ocupat atât prin dotare, cât și prin cercetări să dezvolte
ideea de recuperare funcțională a bolnavului, iar aceasta, într-o proporție cât
mai mare**.
Această
dublă comemorare ne oferă ocazia de a trece în revistă câteva date din istoria
semicentenară a CMR (astăzi Centrul Clinic de Boli Reumatismale „Dr. Ion
Stoia”. La momentul înființării, centrul avea în sfera sa de activitate:
asistența medicală de specialitate atât pentru bolnavii spitalizați, cât și
pentru pacienții din ambulatoriu; îndrumarea metodologică de reumatologie în
județe și de recuperare funcțională a deficienților motori reumatici – în
stațiunile balneare cu un astfel de profil (Mangalia, Pucioasa, Herculane,
Govora, Călimănești, Amara); inițierea și dezvoltarea cercetării științifice,
sub egida Academiei de Științe Medicale.
În
perioada anilor ’60, conducerea CMR era asigurată de un colectiv compus din 14
membri; munca științifică se afla în coordonarea unui consiliu științific,
responsabilitatea pentru întreaga activitate revenind Ministerului Sănătății –
Direcției de Igienă și Medicină Preventivă, iar pentru unele probleme, și
Direcției de Asistență Medicală.
Pentru
îngrijirea bolnavilor, cu reumatism inflamatoriu și colagenoză, spitalizați,
unitatea dispunea de 168 de paturi, iar pentru cazurile de reumatism
degenerativ și discopatie – de 68 de paturi. Erau funcționale încă de la
început: două laboratoare clinice (chimie și imunologie); trei cabinete de
electroterapie și două de hidroterapie; o sală de gimnastică medicală, una de
kinetoterapie și reeducare funcțională; un laborator de explorare funcțională a
piciorului și mersului; un cabinet pentru electromiografie, un altul, de
electrocardiografie și un serviciu de radiologie pentru radiodiagnostic și
radioterapie.
Ambulatoriul
CMR dispunea de două cabinete cu program zilnic continuu (orele 8,00–19,00)
prin intermediul cărora puteau fi asigurate servicii de radiologie – precizări
de diagnostic în cazurile-problemă – și se efectuau tratamente specifice,
fizioterapie, gimnastică medicală.
De
la început, CMR a avut ca obiectiv important diagnosticul precoce al bolilor
reumatismale: depistarea formelor incipiente clinic și imunologie în
poliartrita reumatoidă; descoperirea în stadiul preartrozic a artropatiilor și
diagnosticul formelor inițiale ale tulburărilor piciorului și mersului. De
asemenea, în cadrul cercetării științifice, s-a urmărit cunoașterea și
inventarierea factorilor de mediu profesional cu risc în apariția și agravarea
artrozelor, coxartrozelor și sindromului lombosciatic, precum și a factorilor
de mediu și familial – cazul poliartritei reumatoide și al spondilozei
anchilozante. În paralel, s-au prevăzut cercetări pentru descoperirea de noi
metode de diagnostic în bolile reumatismale, reumatismul poliarticular acut la
adolescenți și tineri (debutul la aceste vârste sau al recidivelor pe grupuri
în diverse medii de muncă). Prin Institutul de Control al Medicamentului se
experimentau, pe măsură ce erau create, noile medicamente antireumatismale.
Îndrumarea
profesională urma să se realizeze prin: deplasarea periodică în teritoriu a
specialiștilor Centrului; elaborarea și difuzarea unor scrisori metodologice
(cuprinzând și noile rezultate ale cercetării științifice); organizarea
întâlnirilor periodice de lucru ale medicilor interniști cu profil de
reumatologie și de balneofizioterapie din întreaga țară și efectuarea unor
stagii de perfecționare de una-două luni la sediul CMR. Institute de
reumatologie precum cele din Praga, Moscova, Slovacia, Sofia, Erfurt etc. au
trimis medici pentru a se pregăti sub îndrumarea doctorului I. Stoia la
București. Personalități europene ale reumatologiei au vizitat acest centru,
studiindu-i organizarea și metodele de tratament, precum: S. De Seze, F.
Delbarre, P. Ravault, J. Villaumey (Franța); E. Bywaters (Anglia), V. Nasonova,
A. Ievleva, P. Jasinovski (URSS); J. Boni (Elveția); A. Josenhans (Germania);
E. Rudd (SUA).
Centrul
Clinic de Boli Reumatismale „Dr. I. Stoia” (manager, conf. dr. Cătălin
Codreanu; director medical, dr. Corina Delia Mogoșan) se dorește a fi și astăzi
o unitate de avangardă în medicina națională. Informațiile existente arată o
echipă managerială care și-a stabilit ca obiectiv fundamental al strategiei
sale creșterea permanentă a calității actului medical și diversificarea
serviciilor oferite populației, în contextul utilizării eficiente a resurselor
umane și materiale ale spitalului. În viitor se preconizează modernizarea,
existând un proiect de supraetajare și reamenajare a spitalului. În prezent, la
Centrul Clinic de Boli Reumatismale „Dr. I. Stoia” se desfășoară, sub îndrumarea
managerului său, învățământ de reumatologie pentru studenți. Este o prelungire
peste timp a activității de învățământ postuniversitar (prof. dr. Remus Nestor
și dr. Ion Sima), care oferea medicilor reumatologi posibilitatea să parcurgă
ulterior, prin desăvârșirea cunoștințelor profesionale ale acestora, treptele
ierarhice în asistența medicală și în învățământ.
* La momentul
înființării CMR, în multe țări europene reumatologia nu era încă de sine
stătătoare: aparținea medicinii interne (de ex. Bulgaria, URSS) sau
balneologiei (Cehoslovacia) ori ortopediei (Germania) ș.a.m.d.
** Dr. I. Stoia a
promovat cu perseverență conceptul holistic de îngrijire a bolnavilor reumatici
spitalizați, începând cu diagnosticul precoce, îngrijiri de specialitate –
inclusiv chirurgia reumatismului (pentru care în CMR exista un compartiment
anume), recuperarea funcțională – prin toate mijloacele, mai vechi (dar
eficace) sau mai noi, terapia ocupațională etc., introduse de specialiștii
Centrului în baza informațiilor dobândite la reuniuni științifice ori din
publicațiile de specialitate.
