Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

Un secol de la Marele Război

Viața Medicală
Dr. Al. TRIFAN vineri, 1 august 2014

Biblioteca din pod

 

  Tranşee ce zigzaghează kilometri de-a lungul câmpiei desfundate de gropile obuzelor; atacuri şi contraatacuri sângeroase pentru câte o movilă de pământ, în urma cărora frontul avansează sau se retrage cu câteva sute de metri, patrule surprinse în ambuscadele în miez de noapte. Aşa au fost cei patru ani din prima conflagraţie mondială a secolului trecut ce a decimat elita europeană a timpului. Scriitorii s-au grupat în două tabere: cei care s-au revoltat împotriva ororilor războiului şi cei care au ridicat altare literare în amintirea celor căzuţi. Cei mai mulţi romancieri francezi care „au dormitat“ în biblioteca din pod fac parte din această ultimă categorie, meritând să fie treziţi în acest an în care se reaminteşte omenirii grozăvia luptei de tranşee.
   Aşa se face că romanul Koenigsmark scris de Pierre Benoit este încadrat de un prolog şi un epilog în care cititorul este „teleportat“ pe frontul francez în anul 1914. În prolog, în noaptea dinaintea unei ambuscade soldate cu anihilarea unei poziţii nemţeşti, locotenentul Vignerte îi relatează camaradului său – povestitorul – ceea ce i se întâmplase în castelul unui mare ducat german, unde s-a aflat ca profesor în anii imediat premergători izbucnirii ostilităţilor. Pătrunzând fără să vrea în intrigile princiare, se îndrăgoseşte de ducesă, o rusoaică ajunsă acolo ca urmare a unor aranjamente matrimoniale, complicate ulterior de moar­tea suspectă a primului ei soţ şi obligaţia dinastică de a se căsători cu maleficul frate al aceluia. Multă culoare conferă ceremoniile şi paradele obişnuite la curţile micilor principate nemţeşti, pe care Pierre Benoit le descrie cu buna ştiinţă a unui licenţiat în limba şi literatura germană. Idila dintre francez şi ducesă decurge nemărturisit în cel mai corect mod, dar îi favorizează descoperirea crimei prin care actualul duce îl înlăturase de la tron pe fratele său mai mare, primul soţ al ducesei. Portretul acesteia, fiică a unui prinţ de pe malurile Volgăi, este pictat cu tot ce era mai atrăgător: frumuseţe, sinceritate, spontaneitate, curaj, nobleţe.
   Izbucnirea Primului Război Mondial, surprinzându-l pe institutorul francez în teritoriu inamic, riscă să-l facă prizonier, dar este salvat de curajoasa Aurora, ducesă de Lanten­burg-Detmond care îl trece graniţa cu preţul a nenu­mărate pericole. În epilogul romanului, eroul, locotenentul Vignerte, este ucis de un obuz inamic, tocmai când era pe punctul să afle dez­no­dă­mântul iubirii sale. Pierre Benoit nu scapă nicio ocazie de a intro­duce în perioade narative crâmpeie de decor viu colorat care însoţesc mut, dar nu impasibil desfăşurarea acţiunii, ca şi cum cerul de răsărit şi norii arămii sau violeţi ai apusului ar privi pe fereastră cum personajele din încăperi îşi împlinesc rolurile.
   Autorul romanului Koenigsmark este unul dintre scriitorii care dau exemplu de cum ar trebui să vorbim frumos. Totodată, el învaţă cititorul un meşteşug îndemânatic: acela de a asambla propoziţii fără substantive şi nume proprii, în care prenumele nehotărâte sunt puse unul în faţa altuia ca într-o discuţie contradictorie, obţinându-se o perfecţiune aluzivă.
   L’Ile Verte (Insula Verde) este istoria unei monomanii ornitologice care cuprinde pe taxodermistul Etienne Ruiz şi-l duce la ruină. Practicând împăierea – el o numeşte, mai frumos, naturalizarea – păsărilor din tată în fiu, într-un atelier din Bordeaux, ajutat de verişoara sa Andreea şi de tânărul licenţiat în ştiinţe naturale, Bernard descoperă întâmplător Insula verde, o bucată de pământ aluvionar acoperită cu stuf din estuarul fluviului Garone. Ca să-şi satisfacă dragostea de păsările acvatice, îşi cheltuieşte agoniseala cumpărând o bucată de pământ pe insulă. Construieşte acolo o casă, unde îşi obligă familia să se mute, părăsind portul Bordeaux. Fiica sa Isabela şi verişoara sa Andreea acceptă disperate să vină în paraginile nisipoase, numai pentru ca Etienne să se poată dedica studierii şi îngrijirii păsărilor de deltă şi a celor migratoare care fac escală acolo. Păsărarul devine duşmanul micii comunităţi de pe insulă, deoarece interzice vânătoarea raţelor sălbatice şi înjghebează adăposturi pentru cocori, pescăruşi, bâtlani şi cormorani, pe care-i hrăneşte pe cheltuiala sa.
   Celor cărora le place pescuitul ştiu că sfârşitul toamnei, iarna şi începutul primăverii sunt perioade din an în care cerul deltei este fie alb şi fără nori, dând senzaţia de nu se ştie când, fie acoperit de un tavan gri-negru care se sprijină pe un orizont ameninţător, ca tragismul fricii de nu se ştie ce. Oricum, la sfârşitul toamnei, orizontul nu este îmbietor pentru privirea ce încearcă să scape de întinsul apelor tulburi încon­jurate de stuful care nu o atrage deloc. Dar tocmai acest anotimp este căutat acolo de păsărarul care îşi mută familia îngrozită pe nisipul insulei verzi, pentru că atunci păsările acvatice şi migra­toare fac escală în neschim­bătoarea lor călătorie anuală de la nord la sud.
   Fiica lui Etienne, Isabelle, se îmbolnă­veşte grav de plămâni şi se sfârşeş­te într-un sanatoriu, Bernard îl părăseşte pentru alt patron, verişoara sa, Andreea, se infectează de la o înţepătură cu bisturiul în timp ce împăia o pasăre şi moare după câteva zile. Rămas singur, „nebunia“ păsă­rarului atinge apogeul, aşa că atunci când câţiva tineri într-o barcă s-au apropiat de insulă şi l-au enervat speriind păsările, a luat puşca şi l-a ucis pe unul dintre ei. Casa în care îşi fixase monomania ornitologică ră­mâne în paragină după ce acela care o construise este dus la închisoare.
   Tot în timpul Primului Război Mondial, dar nu în Franţa, ci în Irlanda se petrece acţiunea romanului: La Chaussée des Géants (Drumul uriaşilor). Titlul este preluat de la o formaţiune vulcanică situată în Irlanda de Nord. Ea formează un peisaj uimitor şi majestuos, constituit din aproximativ 40.000 de coloane bazaltice hexagonale întrepătrunse unele în altele, rezultate din eroziunea mării asupra unui râu de lavă bazaltică, expulzată în era terţiară, acum 60.000 de milioane de ani. Ansamblul evocă o şosea veche cu pavaj neregulat. Despre acest colţ de peisaj – Geants Causeway – localnicii au următoarea legendă: doi uriaşi duşmani trăiau, unul în Irlanda, Finn Mc Cool, şi altul în Scoţia, Benandonner. Cel de-al doilea l-a denigrat pe primul care, supărat, l-a provocat la luptă, pentru a dovedi care este mai puternic. Irlandezul a aruncat în apă pietre pentru a construi peste mare un drum practicabil, o şosea care să lege Irlanda de Scoţia. Dar la venirea adversarului său a fost cuprins de frică şi a apelat la mama sa, care i-a dat înfăţişarea unui bebeluş. La vederea lui, scoţianul, imaginându-şi cât de mare şi puternic poate fi tatăl unui asemenea bebeluş, a luat-o la fugă înapoi în Scoţia, dar nu înainte de a demola puntea pentru ca irlandezul să nu-l poată urmări acasă la el.
   Legenda este simbolică pentru mişcarea de independenţă a Irlandei începută prin revolta din anul 1916. Declanşarea acesteia în lunea sărbătorii de Paşte a aceluiaşi an este legată de o altă legendă, şi anume de profeţia Donegal după care „Uriaşul“ britanic va fi alungat de cel irlandez când, răscumpărând o crimă făptuită în anul 1152 de Devorgilla, fiica unui conte de Antrim, o altă fiică a acestei familii va aniversa, în timp actual, cel de-al cincilea „lustru“ (treizecişicinci de ani).
   Subiectul romanului este reprezentat de aventura unui jurnalist francez care, printr-o eroare de nume, ajunge în mijlocul irlandezilor răsculaţi, faţă de care nu îşi ascunde simpatia. După cum se ştie, revolta este înecată în sânge, conducătorii ei fiind executaţi sau condamnaţi la închisoare pe viaţă. Tragicul este prezent până la sfârşitul romanului, încheiat cu un tablou trist în care eroii, francezi căzuţi în primul Război Mondial, sunt evocaţi pe fundalul arborilor din Grădina Luxemburg, primind soarele muribund în braţele lor verzi şi roşii.
    Lectura unei cărţi scrise de Pierre Benoit lasă aceaşi impresie ca o convorbire cu un prieten. Stilul apropiat şi amical al povestirii este pus în slujba unei legende cursive, cu ochiuri care par cusute laolaltă; impresia de familiaritate este pregătită de faptul că începuturile romanelor sunt întâlniri imaginare ale autorului cu cineva care narează la persoana întâi o poveste trăită, pe care romancierul o ascultă şi o reproduce ca şi cum ar fi veridică, dar nu a sa, ci doar aflată întâmplător.
   Cărţile lui Pierre Benoit cultivă suspansul, care se obţine prin amânarea clarificării într-o intrigă bine cusută şi condusă rotund şi fără interstiţii. Urmărirea ei satisface atât atenţia pe care o ţine neîntrerupt trează, cât şi gustul pentru o frumoasă înşiruire topică.
   Nu este deloc de mirare că romanele lui Pierre Benoit au cucerit intelectualitatea francofonă interbelică prin farmecul său familiar. Epica lui curge fără obstacole ca un râu de la izvor la revărsare, fără ocolişuri sau reîntoarceri. Naraţiunea este compactă, fără digresiuni sau poticneli, într-un ton firesc de convorbire la o ceaşcă de cafea într-o sufragerie garnisită de bibelouri şi mobilă de început de secol XX. Magia „teleportării“ citi­torului în atmosfera narată este desăvârşită, acesta nedesprinzându-se vreun moment de firul povestirii.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.