Newsflash
OPINII

O alergare în zori

de Dr. Richard CONSTANTINESCU - mai 13 2022
O alergare în zori

A trebuit să învăţ o lecţie dură ca să schimb modul în care înţelegeam mersul și alergatul.

alerg in parc

Abia ieșisem de la seminar. Stropii mari de ploaie și vântul îi speriaseră pe studenţi. Au rămas, în așteptare, la intrarea Clădirii „Nicolae Leon”. Locuiesc aproape, așa că m-am grăbit să străbat parcul din faţă înspre casă.

Pe aleea îndesată de pietre felurite și de găuri observ un grup de elevi aliniaţi în poziţie de start. Abia când am ajuns în dreptul lor l-am zărit și pe fluierar. Sigur era profesor de Educaţie fizică. Numai educaţie nu se numea ceea ce făcea dumnealui. Nu că ploua, dar lesne puteai observa că locul ales pentru gonit-viteză și încălţămintea alergătorilor-școlari nu erau deloc adecvate. De data aceasta nu am intrat în niciun fel de dialog cu individul în cauză. Mi-a amintit de recentul maraton care s-a desfășurat în Iași și ale cărui urme încă se mai păstrează pe panourile destinate publicităţii stradale.

Pe mulţi i-am auzit sau citit cum se plângeau de dureri de genunchi. Habar nu am dacă au legat durerile de participarea lor la maraton. Unul dintre intelectualii Iașiului, cunoscut om de litere, la puţine zile după alergarea municipal-stradală cu pricina, se văita pe o reţea socială. „Scurgea” niște vin alb și posta o fotografie a ediţiei franceze a cărţii lui Murakami, ce-i drept tradusă și în limba română, „Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă”.

În lupta cu lancea durerii

În urmă cu peste un deceniu, când am decis să-mi schimb modul în care mă îmbrac, mă alimentez, mă odihnesc și alte cele, după achiziţionarea unor pantofi pentru alergat, seara, am ieșit pe pista din dale roșii, ce lega Podu Roș de Complexul „Tudor Vladimirescu”. Fără nicio preparaţie, dar costumat și încălţat adecvat, mi-am mobilizat năprasnic trupul într-o alergare dus-întors. Nu-mi amintesc dacă durerea pe care am simţit-o în genunchiul drept a apărut în primele momente ori după ceva vreme. Ce știu este că am decis să lupt cu ea. Să o înving. M-a învins ea și m-a întors acasă.

A doua zi, în zori, eram din nou pe pistă. Dintru început m-a săgetat aprig o durere scurtă în genunchi. Insistarea mea de a concura cu ea nu a izbândit. Oricât de neînfricat mă consideram, în lupta cu lancea durerii am cedat. Aș fi strigat precum Iulian Apostatul, „Ai învins, Galileene!”, dar n-am făcut-o. Cum nici n-am luat vreo măsură îndată sau ulterior.

Mergeam mult pe jos, și, la urcarea treptelor, zona pre-patelară mă deranja. Și, ca să nu mai simt vreun disconfort, fără să realizez, pășeam mai ușor, în urcare, cu membrul inferior drept, subţiindu-mi astfel musculatura lui.

Aș putea povesti și despre altă ispravă. Când am urcat, cu un grup de amici, taman pe vârful Toaca, parcurgând un traseu accidentat, echipaţi și nu prea pentru un traseu montan dificil. Pesemne că uitasem de păţania cu alergatul, de m-am avântat așa de voinicește către scara din inima muntelui. La coborâre aveam să înţeleg ce a însemnat entuziasmul meu nesăbuit. A trebuit să învăţ o lecţie dură ca să schimb modul în care înţelegeam mersul și alergatul.

„Să fiu mai bun azi decât eram ieri”

Când am văzut frenezia cu care s-au avântat ieșenii la semimaratonul de la mijlocul lunii aprilie m-am bucurat, dar m-am și îngrijorat. Pe site, organizatorii aveau secţiunea #Prima dată alergător, unde îi îndemnau pe cei interesaţi să participe la alegerea unei curse pe măsura abilităţilor și experienţei lor de alergare, de a ţine cont de cum se alimentează în seara și în dimineaţa dinaintea cursei și, bine precizat, să-și cumpere echipament sportiv adecvat alergării unui semimaraton pe asfalt. Sunt convins că mulţi dintre participanţi au cunoscut și și-au însușit recomandările, dar unii dintre cei cu care am vorbit, foști participanţi (suferinzi), s-au avântat naiv în lupta cu sinele, cu corpul și cu asfaltul.

Cărţile și atleţii de anduranţă știu că niciun pantof de alergare nu previne apariţia problemelor articulare. Spun că este penibil să considerăm că o bucată din cauciuc de un centimetru grosime previne afectarea picioarelor și că tocmai pantofii cei mai performaţi predispun cu 123% mai mult la debutul sau agravarea unor leziuni ale diverselor zone ale membrelor pelvine.

„Genunchiul alergătorului”, instalat probabil la literatul de mai sus, leziune frecvent întâlnită după participarea la diferite evenimente sportive sau după decizia de „a face mișcare”, la vârsta de peste 40 de ani, este știut de specialiștii în domeniu.

Eu vreau doar să ofer exemplul de viaţă al scriitorului japonez, care a înţeles alergatul ca pe o modalitate de a se „îmbunătăţi”. Și-a schimbat radical viaţa și este un exemplu de creativitate sănătoasă, în contrapartidă cu imaginea scriitorului puhav, duhnind a băutură și fumând pachet după pachet de ţigări. „Important este să mă autodepășesc de la o zi la alta, să fiu mai bun azi decât eram ieri. Dacă e să existe un adversar la alergarea de cursă lungă, acela nu va fi altul decât propria ta persoană, la nivelul din trecut”, scrie Murakami în volumul amintit.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe