Rareori
ne aflăm în fața unui caz (chiar cu suferințe limitate la un singur organ) fără
să observăm influențe subiective sau obiective și asupra altor zone sau chiar a
întregului organism. Factorii etiologici determinanți sau favorizanți ai
suferințelor fizice sau (și) psihice pot fi depistați dacă anamneza și examenul
clinic se realizează fără grabă, eventual completate investigatoriu. Aceste
acțiuni contribuie și la stabilirea diagnosticului multidimensional, urmat,
evident, de tratament amplu și diversificat.
Medicul
generalist, având o gândire exhaustivă și o bună relaționare medic–pacient,
poate depista deseori factori de risc în stilul de viață al omului sănătos ori
bolnav, în modul de gândire și în conceptul de viață al acestora, precum și
unele erori interpretative cu privire la starea de sănătate. Factorii enumerați
și mulți alții alcătuiesc rădăcina etiologică a bolilor psihosomatice cu
evoluție posibilă spre boli „adevărate” fizice și psihice. Întrebarea este: de
ce să fim interesați numai de boli sau de determinanții etiologici clasici și
să nu relevăm precursorii acestora originari, care răspund, deseori, la soluții
educaționale?
Medicul
generalist are acces la cunoașterea și intervenția salvatoare pe acest gen de
factori, fiind familiarizat în domeniu. Însă demersul său este împlinit prin
prelucrarea și transmiterea cunoștințelor necesare oamenilor sănătoși și
bolnavi, popularizând deci noțiuni de educație multidimensională. Vorbim despre
combaterea factorilor de risc care agresionează încet dar sigur sănătatea (pe
primele locuri se află tabagismul și alcoolismul), sau de raportarea
pacientului la cauze cu efecte pe termen lung, dar tratate cu indiferență, cum
este obezitatea asociată deseori cu sedentarismul, dar și cu alimentația
neechilibrată. Deci, la cauze multidimensionale răspunde terapeutic, dar mai
ales preventiv, educația cu același profil, fundamentată pe bagajul
informațional și puterea de convingere a educatorului modern, cu experiența,
pregătirea teoretică și eficiența lui.
