Între reglementările noi, postdecembriste a apărut şi reconsiderarea tuturor relaţiilor bolnavului – cu societatea, cu asigurările, cu medicul, cu familia, cu instituţiile sanitare etc. –, concretizată prin legi ale vieţii sanitare, legi mai bune sau mai puţin bune, dar legi noi. Una dintre noutăţi a fost aducerea la zi a drepturilor pacientului, prin Legea omonimă, votată în 2002. A fost, astfel, redată bolnavilor demnitatea de cetăţeni egali în drepturi cu ceilalţi, pe perioada bolii şi a internărilor. Dar de unde derivă aceste drepturi? Totul trebuie să aibă o cauză şi o legitimare. Imediat se va răspunde: „Din drepturile derivate din Constituţie...“. Exact. Dar aceste drepturi garantate de Constituţie sunt legitimate de o serie de îndatoriri pe care cetăţeanul le are faţă de societate. Fără acest raport între drepturi şi datorii, societatea ar deveni rapid un haos. (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.