La întrebarea „Când mă apuc de
învățat?“, răspunsul meu este foarte clar: „Începe din prima
zi de facultate!“. La Medicină, mai ales în anii I și II,
trebuie să ții pasul cu un ritm alert, în care se predau mai multe
materii în paralel, cursurile se adună rapid, la fel și lucrările
practice și, fără să îți dai seama, dacă nu ții pasul cu
materia, te trezești cu un morman de foi de învățat. Și desigur,
cu cât amâni mai mult, cu atât va fi șocul mai mare. Am fost un
student conștiincios, în sensul că mergeam la cursuri și notam ce
puteam, înțelegeam ce puteam, dar odată ieșit din sala de curs nu
îmi mai păsa prea mult de materia respectivă. Ajungeam acasă,
puneam cursul în mapa lui și gata, îl mai scoteam în presesiune.
Cu cât începi să înveți mai repede, cu atât este mai bine în
perioada examenului, când timpul acordat învățatului este
insuficient pentru a parcurge toată materia și a lămuri fiecare
amănunt. Un lucru important pe care trebuie să îl rețină
studenții din anul I este că, deși au bifat cu succes prima
sesiune din viața lor – bacalaureatul – aceasta nici nu se poate
compara cu prima sesiune din facultate, întrucât perioada în care
s-au pregătit pentru Bac a fost de aproape un an, pe când pentru
prima sesiune la Medicină nu au decât vreo trei luni și subiecte
complet noi, prin care nu au mai trecut vreodată.
Când mă vedea
stând degeaba și uitându-mă la televizor, mama mă întreba:
„Ștefan, ai defrișat și tu cursurile predate până acum?“Asta
însemna ca, după ce mă întorceam de la facultate, în aceeași
zi, să iau cursul predat și să îl recitesc cât timp memoria este
încă proaspătă, să lămuresc fiecare frază și eventual să
completez unde sunt noțiuni lipsă. Poți chiar să rescrii
integral cursul după ce l-ai trecut prin filtrul personal. Dar dacă
este un curs făcut și predat bine, mulțumește-te doar să
lămurești aspectele neînțelese. Este bine să îți notezi în
pagini adiționale lămuriri ale paragrafelor pe care nu le-ai
înțeles prima dată, dar cărora le-ai găsit ulterior explicația,
formule mnemonice, desene dacă te ajută. Asta înseamnă să
studiezi cursul în mod activ, scriind și memorând mai ușor
anumite aspecte. Îți poți da seama în acest fel care sunt și
părțile importante dintr-un curs, din care se pot da subiectele de
examen.
Munciți cu
seriozitate, nu vă limitați la a spune: „Ah, sunt așa obosit de
la facultate, am să mă uit puțin pe curs și apoi mă voi
relaxa!“,
fiindcă metoda asta de fapt înseamnă o fugă pe text, în care ce
îți amintești bine, ce nu – sari peste – și practic nu
rezolvi nimic, nu este un proces activ de învățare.Este
indicat să citești ca să înțelegi, nu să memorezi. Pe termen
lung nu te vei putea baza doar pe memorie dacă nu reușești să
creezi niște legături între noțiunile noi și cele existente.
Cuburile Lego se îmbină unele cu altele chiar dacă nu fac parte
din aceeași cutie. În același mod, noțiunile lămurite și
clarificate devin piese de bază pe care se pot atașa altele noi,
formând legături solide care pot rezista mai ușor în timp decât
o memorare superficială.
Când citești o frază mai lungă,
oprește-te și întreabă-te ce vrea să spună, care este ideea.
Iar când citești un capitol dintr-o carte, este obligatoriu să îți
iei notițe în paralel pe un caiet dedicat materiei respective.
Majoritatea cărților de medicină românești sunt, din păcate,
scrise într-un stil foarte arid, bombardând cititorul cu termeni
medicali, textul editat în bloc compact, greu de parcurs. Este
foarte dificil să rămâi concentrat pentru un timp îndelungat.
Oprirea din citit pentru a scrie câte o concluzie a textului pe care
îl parcurgi te determină să citești cu atenție, iar faptul că
scrii ajută la consolidarea memoriei. Atenție însă! Notițele
luate (fie că este vorba despre curs sau despre un capitol dintr-un
tratat) nu au rolul de a scurta cursul, ci de a-l lămuri.
Este posibil ca un curs să aibă, să
zicem, șapte pagini, iar după ce vei adăuga notițele tale
lămuritoare, să ajungă la unsprezece pagini. Însă acele patru
pagini în plus sunt de aur, fiindcă în baza lor vei putea reține
și înțelege ce se petrece în cele șapte pagini de curs inițial.
Scopul „defrișării“ unui curs nu este să îl reduci de la
șapte pagini la două – asta se numește condensare. Scopul este
să îl organizezi și lămurești. Dacă la finalul „defrișării“
ai senzația că în continuare e ceva nelămurit, atunci înseamnă
că notițele nu sunt complete și lipsesc niște punți de legătură
între informații. Metoda clasică de învățat, în stilul „citesc
acasă și mai rețin câte ceva“, are dezavantajul consumului mare
de timp, pe lângă faptul că nu fixează noțiunile atât de bine
ca atunci când scrii notițele. Spun acest lucru întrucât după o
lectură inițială, în cursul căreia reții ce poți, urmează să
arunci cursul înapoi în dosarul materiei respective și să te mai
uiți peste el cine știe peste cât timp. În acel moment îți va
lua aproape la fel de mult să îl parcurgi încă o dată. Și ce
te faci când se adună un teanc de cursuri în sesiune? Cât timp
efectiv poți să ai la dispoziție să le parcurgi, apoi repeți,
apoi să insiști pe noțiunile mai greu de memorat? Să nu uităm că
în sesiune nu înveți la o singură materie, deci ai toate șansele
să fii copleșit de numărul total de ore pe care va trebui să le
petreci citind și repetând.
Este adevărat,
atunci când adaugi notițele lămuritoare la un curs pe care l-ai
scris în ziua respectivă, înseamnă să mai „pierzi“ niște
timp muncind la ele. Însă acest timp care, dacă e alocat, îți va
reduce ulterior durata parcurgerii unui curs. Adică nu vei mai sta
de fiecare dată câte o oră la fiecare curs, ci vei sta doar 30 de
minute pentru a-l repeta. Și în sesiune, când vei dori să treci
de cât mai multe ori prin materie, înseamnă foarte mult. Totodată,
cu timpul câștigat poți insista pe aspectele din curs mai
dificile, pe ceea ce uiți mai ușor sau din contră, pe subiectele
pe care le consideri mai importante și mai probabil să fie date la
examen. Deși din punctul meu de vedere, să te joci de-a „Ce-o să
ne dea la examen?“este
un joc pierzător din start și mai bine ți-ai focaliza atenția și
energia către înțelegerea materiei cu totul, nu doar fragmente.
„Dar
Ștefan, ție îți e ușor să vorbești, însă eu am și cursuri
de la care nu pot să notez nimic, sunt făcute în bătaie de joc,
slide-uri cu câte o sută de idei, nu apuci să scrii mare lucru din
discursul profesorului, în cazul ăsta ce fac?“
Ei bine, da, o întrebare foarte
realistă! Am trecut și eu prin asta și evident că este o situație
oribilă pe care nu și-o dorește nimeni, dar este totuși
inevitabilă de-a lungul facultății. Primul meu răspuns este: în
cazul acesta va trebui să muncești și mai mult pentru că va
trebui să îți produci singur cursurile, care vor fi de fapt niște
notițe extinse. Și ți le vei procura din cărțile de
specialitate. Încearcă să notezi ce poți la cursul oficial, apoi
odată ajuns acasă începe să vezi pe unde poți găsi materiale
care să acopere subiectele prezentate. O altă soluție este să îl
abordezi pe profesorul respectiv și să-l întrebi: „Domnule
profesor, din ce tratat îmi recomandați să citesc pe lângă
cursurile dumneavoastră?“. O astfel de întrebare nu îl va jigni,
din contră, ar trebui să se simtă flatat că un student vrea să
aprofundeze materia pe care o predă.
Din păcate, de cele mai multe ori,
când cursurile nu sunt ținute bine, studenții devin dezinteresați,
nu depun niciun efort să învețe pentru examen, apoi se trezesc în
sesiune că trebuie să facă totuși ceva. Dar, evident, timpul e
prea scurt să te apuci să conspectezi, darămite să înveți și
să mai și repeți, așa că în final totul se îndreaptă în
defavoarea lor, rezultatele fiind de cele mai multe ori niște note
mici.
