Iarna a venit, din nou, şi se anunţă cam grea, nu cu încălzire globală. Ah, ce bine ne-ar fi prins acum măcar un pic de încălzire globală! Ce mai spune acum „egreta” noastră? Se pare că a amuţit. Sau poate că i s-a tăiat microfonul. Ori poate că, între timp, s-a documentat şi ea şi a văzut, în sfârşit, care e adevărul.

Și „ursul” de la răsărit a schimbat macazul şi se teme de gerul siberian, aşa că începe să-şi cheme puii pe-acasă. Iar noi, cu toţi ai noştri, ne temem că vine Generalul Iarna şi, până va pleca el, cine ştie ce se mai întâmplă. Însă deocamdată încă e bine...

Câteva observaţii despre climă şi microclimat

Venirea iernii a fost dintotdeauna bucuria copiilor din zonele temperate: zăpadă, vacanţă, săniuş, sărbători, cadouri şi toate celelalte. Numai pe edili fiecare iarnă îi ia pe nepregătite, de parcă ar fi un fenomen rarisim, ca ninsorile din Africa.

În ultimele zile de toamnă, încă frumoase, televiziunea continua să facă ce ştie ea mai bine – ne asalta cu ştiri negative, inclusiv despre climă şi vreme: „cum ar putea fi inversată încălzirea globală” (deşi s-a demonstrat că aceasta nu există), „urmează cea mai grea iarnă de la al Doilea Război Mondial până acum” (deși, până de curând, iarna a fost destul de blândă) şi „vom avea o iarnă fără ploi şi fără vânt” (vrând să spună fără zăpadă şi viscol), dar şi altele.

Dacă le analizăm pe rând, cerebral, şi nu hormonal, vedem, ca un exemplu, că deja „încălzirea globală” a fost înlocuită cu „schimbări climatice” care nu înseamnă mai nimic pentru oamenii de ştiinţă
nesponsorizaţi şi/sau neînregimentaţi politic. Dar prezentasem câte ceva despre aceasta în „Viaţa Medicală”, aşa că nu vreau să plictisesc cititorul mai mult decât este cazul (1).

Afirmaţia că urmează cea mai grea iarnă din perioada postbelică ar putea să nu fie adevărată din punct de vedere meteorologic, dar, din păcate, ar putea fi adevărată la nivel biologic dacă se vor agrava penuria de energie, deci şi de căldură în case, și cea de alimente (combustibilul biologic pentru oameni şi animale).

Dar o iarnă fără ploi şi fără vânt poate să însemne o iarnă suportabilă. Nu ninge, nu se înzăpezește, nu e polei şi mai ales nu e viscol – furtuna de zăpadă (!?), cum i se mai spune recent la TV, ca să fim în acord cu expresia anglo-saxonă la modă.

Se ştie că frigul, până la temperatura de îngheţare a apei (0°C), şi gerul (uneori mult sub temperatura de îngheţ, dacă este uscat şi fără vânt) sunt mult mai suportabile decât frigul umed şi/sau cu vânt. Deci în exterior va fi oarecum suportabil, iar în interior, chiar dacă e frig, „cel puţin nu bate vântul”, cum se consolează românul. Deci e oricum mai bine prin comparaţie.

Ce spune experienţa istorică

Din experienţa istorică se ştie că, în România, o iarnă lungă şi grea are cu aproximaţie un viscol în noiembrie, două în decembrie, două-trei în ianuarie, două în februarie şi unul în martie (deci maximum nouă viscole).

Iar o iarnă scurtă şi blândă are un viscol în decembrie (uneori), două în ianuarie şi unul-două în februarie (deci maximum cinci viscole). Între ele se situează toate celelalte ierni. Evident, zona alpină face excepţie, iarna poate să înceapă în septembrie şi să dureze mai mult de jumătate din an. Dar avem şi excepţii în sens invers în câteva zone din sudul ţării: Clisura Dunării, Valea Cernei, Valea Oltului, sudul Dobrogei şi zona litorală.

Din proprie experienţă, de viaţă şi de muncă, pe vremuri, sezonul estival începea cu presezonul în mai, urma sezonul în iunie, iulie şi august şi se încheia cu postsezonul în septembrie. Şi marinarii militari făceau instrucţie în Marea Neagră, inclusiv înot şi scufundări, în tot „sezonul cald”, adică jumătate din an, din mai până în octombrie inclusiv. Dar acum HoReCa se concentrează doar pe vârful de sezon (iulie-august), omiţând din motive practice „încălzirea globală”.

Media s-a umplut de „experţi”

Pe vremea când eram student la Medicină se vorbea/scria cu oarecare îngrijorare despre răcirea climei şi reducerea radiaţiei solare, care nu s-au adeverit. Iar odată cu finalul secolului trecut, temerile s-au inversat, fiind invocată încălzirea climei. Mai recent au fost publicate studii ştiinţifice şi ştiri alarmante despre încălzire.

Și, pentru a convinge tot omul, chiar şi pe cei care nu prea citesc, presa audio-vizuală s-a umplut de „experţi” cu diferite ocupaţii (se spune că un expert este o persoană care are suficient tupeu pentru a se autodeclara atot­ştiutor într-un anumit domeniu) şi chiar adolescenţi sau copii. Aceștia din urmă cereau măsuri radicale şi urgente împotriva arderii de combustibili fosili, de parcă ar fi ştiut despre ce vorbesc.

S-au luat ceva măsuri, dar urmările economice s-au cam lăsat aşteptate, apoi au fost accelerate indirect de criza generată de COVID-19 şi explodează din cauza crizei războiului din prezent. Se pare că, într-adevăr, va fi o iarnă grea, cu frig în case şi la serviciu, la un nivel care, la români, nu se mai întâmplase din vremea războiului.

Ne amintim că la marele cutremur, în seara foarte friguroasă de 4 martie 1977, majoritatea celor răniţi în locuinţe erau dezbrăcaţi sau semidezbrăcaţi. Reducerea „agentului termic” pentru locuinţe a avut probabil un efect mai important decât cutremurul în sine.

Mituri demontate

Pentru că tot ne pregătim, individual şi instituţional, pentru sezonul
rece (la propriu şi la figurat), trebuie să amintesc şi de articolele
profesorului Crânganu din SUA, care nu numai că demontează
mitul încălzirii globale şi dezvăluie ale cui interese (în primul rând,
financiare, dar şi politice) le serveşte.

Dar el a urmărit şi statisticile sanitare anuale ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii cu privire la cauzele de mortalitate pe plan mondial. Şi a constatat că de frig se moare cam cu un ordin de mărime (deci de 10 ori!) mai mult decât de căldură (2).

Un studiu multicentric bazat pe metadate evidenţiază că, în ultimele două decenii, temperatura medie anuală creşte cu doar 2 sutimi de grad Celsius. Iar patologia înregistrată în lume (global, regional şi naţional), asociată cu „temperaturi ambientale non-optime”, care s-a soldat cu deces, în perioada 2000-2019, a fost de 5.083.173 de morţi, dintre care de frig au murit 4.594.098, iar de căldură 489.075 de persoane (adică doar 9,62%) (3). Oricum, microclimatul artificial adecvat permite inclusiv
locuirea temporară chiar şi în zonele polare sau în Cosmos.

Citiți și: O sinucidere nu atât de faimoasă