Mai
mult de 300 de pacienți români s-au tratat la spitalul vienez
Wiener PrivatKlinik în primul semestru al acestui an. Românii
reprezintă o cincime din pacienții străini tratați aici, ocupând
a doua poziție, după ruși. Am vrut să aflăm, de la conducerea
spitalului, care e motorul acestui turism medical.
Walter
Ebm este CEO și director al Wiener
PrivatKlinik și șeful centrului de competență în aeromedicină
al aceluiași spital privat, unde se realizează investigații
specifice în domeniul aeronautic. Este specializat în medicină
internă, cu supraspecializare în cardiologie și aeromedicină. Din
1999, este membru în consiliul director al Colegiului Medicilor din
Austria.
Robert
Nikolaus Winkler este CEO și
director WPK, de asemenea. A urmat mai multe cursuri de management
spitalicesc și se află la conducerea WPK din 2001. Este membru al
consiliului Asociației spitalelor private din Austria.
–Aproape 40% din pacienții spitalului
pe care îl conduceți sunt din afara țării. De ce un procent așa
de mare?
Walter
Ebm: Noi am investit foarte mult în
posibilitățile de diagnostic. Avem singurul PET-CT din Austria
dintr-un spital privat. Și un mare avantaj este că avem medici cu
multă experiență, care lucrează și la spitalul universitar, la
AKH, pentru că suntem și localizați în imediata apropiere a
clinicii universitare.
Robert
Winkler: În Austria e permis ca
profesorii angajați în clinicile universitare să lucreze și în
spitalele private.
Walter
Ebm: Faci pur și simplu norma de 40
de ore în sistemul public și ceea ce faci în restul timpului e
problema ta.
–Dar nu e un conflict de interese?
Walter
Ebm: Nu, nu este. Plata într-un
spital public este cu mult mai mică decât într-un spital privat.
Și majoritatea spitalelor publice nu își doresc să primească
pacienți privați. Pentru că așa ar apărea un conflict, aici
tratezi pacienții cu asigurări sociale de sănătate, aici
pacienții cu asigurări private de sănătate, iar când îi
amesteci apare riscul să fie perceput că le vei da pacienților cu
asigurări private servicii medicale mai bune. De aceea e foarte
important ca un spital privat, ca WPK, să îți ofere tot ce ai
nevoie. Și să le ofere servicii mai bune celor care au plătit
pentru asta. Să vă dau un exemplu: dacă un pacient ajunge la un
spital public, nu poate alege, trebuie să accepte ce medic este de
gardă. Și dacă e un medic tânăr, nu foarte experimentat,
ghinionul tău. Pe de altă parte, dacă mergi la un spital privat,
știi exact cine va fi acolo.
Robert
Winkler: În primul rând, alegi
doctorul.
Walter
Ebm: Da, exact, alegi cine este
medicul tău curant. Și alegi doar dintre medici foarte
experimentați în domeniul lor. Majoritatea sunt profesori. Au o
medie de 20–30 de ani de experiență. Fiica mea a studiat
anesteziologie, dar, când a început, a venit la AKH să facă
rezidențiatul, imediat după facultate – unde sunt pregătiți
doar foarte teoretic, și, după două săptămâni, au pus-o să
lucreze în blocul operator! Pe de altă parte, dacă vii la un
spital privat, se ocupă de tine un profesor, care poate are în
spate o experiență de 30–40 de ani.
Robert
Winkler: Un alt aspect important
este că pacienții vor să meargă la un spital privat pentru că se
simt mai comod acolo, au condiții de cazare mai bune. Și pot alege
perioada în care vor să vină, nu doar medicul.
Walter
Ebm: Sigur. Este foarte importantă
și istoria medicală a Vienei, există o tradiție medicală
importantă în Austria, care face ca oamenii să aibă încredere în
medicii de-aici. Am remarcat că în multe țări lipsește această
încredere a pacienților în medici. Nu doar în România. Pacienții
noștri vin la noi și pentru că au încrederea că nu vor fi
supratratați, că nu vor fi tratați prost, că nu vor primi un
tratament doar ca să câștige cineva bani de pe urma lor. Pentru că
verificăm asta. Avem reglementări foarte stricte în ceea ce
privește managementul calității.
–Puteți explica, mai specific, care
sunt aceste mecanisme de control?
Walter
Ebm: De exemplu, un capitol extrem
de important este managementul curățeniei, dezinfecției, igienei.
Avem un board al igienei, compus din cinci oameni și condus de un
medic. Ei controlează exact rezultatele pacienților: câte infecții
de un anumit tip apar pe parcursul unui an, de pildă. Pe de altă
parte, managementul calității înseamnă și să ne asigurăm că
medicii respectă toate regulile, toate protocoalele stabilite la
nivel de spital. Așa că urmărim cum pregătesc pacientul înainte
de intervenție, cum îi explică pacientului, ce face internistul,
cum procedează anestezistul înainte de operație, cum exact a
vorbit chirurgul cu pacientul, cât timp a rămas pacientul în
spital postoperator etc. Documentăm totul, fiecare aspect.
Robert
Winkler: Spitalul nostru a fost
certificat ISO încă de-acum 15 ani. A fost unul dintre primele
spitale private din Austria care a obținut certificarea ISO.
Walter
Ebm: Și există liste, criterii și
reguli pentru fiecare aspect. Există o procedură pentru fiecare
aspect, inclusiv spălatul pe mâini, și fiecare angajat trece, la
angajare, prin acest proces de a învăța procedurile pe care
trebuie să le implementeze. Când asistenta intră în salon, primul
lucru pe care îl face e să își dezinfecteze mâinile. Când
pleacă, la fel.
–Cum ați reușit să îi faceți pe
medici și asistenții medicali să respecte aceste reguli? Din
păcate, România are o mare problemă cu infecțiile nosocomiale.
Walter
Ebm: Există acest board pentru
igienă, care are tocmai responsabilitatea ca toate procedurile să
fie respectate. În departamentul asistenților, care este foarte
mare, de ordinul sutelor, avem de asemenea șefi ai managementului
calității pentru fiecare etaj/secție. Aceștia raportează către
boardul de igienă dacă apare vreo neregulă. Există multe
mecanisme de control folosite pentru a ne asigura că toată lumea
respectă regulile.
Robert
Winkler:: Există un comitet
științific, format din unii dintre cei mai experimentați medici,
și ei sunt informați dacă cineva nu respectă una din regulile
spitalului, iar comitetul științific poate să spună: „OK, tu
nu mai ai voie să lucrezi cu noi, în acest spital”. Managerul,
directorul medical și directorul de îngrijiri medicale se întâlnesc
în fiecare luni dimineață și tot ce se întâmplă în spital
trebuie să ne fie raportat nouă. Și apoi găsim soluțiile.
–
Ați dat sancțiuni celor care nu au respectat protocoalele privind
igienizarea mâinilor?
Walter
Ebm: Da.
–Inclusiv i-ați concediat?
Walter
Ebm: Nu îi concediem propriu-zis,
doar le spunem că nu mai dorim să lucreze cu noi, pentru că
majoritatea medicilor nu sunt angajați ai spitalului, ci au doar
contracte de colaborare. Nu e la fel ca la spitalele publice.
Doctorii pot veni cu pacienții lor sau doar să lucreze în spitalul
nostru, le punem la dispoziție toate resursele, dar nu sunt
angajați.
–O bună parte din pacienții români
pe care îi tratați aici vin pentru afecțiuni oncologice. Cum e
implementat conceptul de „tumor board” la nivelul spitalului?
Walter
Ebm: Tumor board este foarte
importantă pentru activitatea noastră. Practic, radiologul,
oncologul, chirurgul, poate și alți specialiști stau împreună și
discută câte un caz, apoi fac un plan pentru etapele următoare,
pentru ca fiecare dintre ei să ia cea mai bună decizie. Managerul
de caz este cel care aduce pacientul la tumor board.
–De ce este important să existe un
manager de caz?
Walter
Ebm: Cred că devine din ce în ce
mai important. În trecut, era câte un singur medic pentru fiecare
pacient și el credea că le poate face pe toate. Dar timpurile s-au
schimbat. Trebuie să lucrăm împreună. Cancerul nu e o simplă
afecțiune. E așa de diferit de toate celelalte patologii. E foarte
important să se consulte mai mulți oameni în procesul de luare a
deciziilor.
Robert
Winkler: Înainte de orice
intervenție, este important ca pacientul să fie consultat nu doar
de chirurg, ci și de medicul de medicină internă. Și ca,
împreună, aceștia să evalueze riscurile, căile de abordare etc.
Și, la fel de important, să discute ce se va întâmpla
postoperator. Pentru că, de obicei, chirurgii mai verifică
pacienții două-trei zile, dar e bine ca ei să rămână sub
supravegherea internistului.
Walter
Ebm: Managerul de caz este important
și fiindcă majoritatea pacienților sunt în vârstă. Cancerul
este o boală care afectează majoritar vârstnicii, care au mai
multe comorbidități. Deci ai nevoie de un număr mai mare de medici
cu diferite specialități.
–Când apar opinii diferite în tumor
board, cum se rezolvă aceste conflicte?
Walter
Ebm: Acestea nu sunt conflicte. Ei
schimbă informația de la unul la altul. Se influențează unul pe
celălalt, dar radiologul nu îi spune oncologului ce tratament să
facă. Doar își oferă părerea conform specialității lui,
conform experienței lui. Apoi, chirurgul trebuie să știe de la
radiolog tot ce a indicat imagistica.
–Oferiți tratamente personalizate în
cancer, o direcție care e promițătoare, dar nu tocmai ieftină.
Walter
Ebm: Da, noi oferim pacienților
cele mai noi terapii în cancer. Momentan, este extrem de costisitor
să faci asta, dar este și foarte eficient. O afecțiune cum este
melanomul care în trecut era o implacabilă sentință la moarte,
astăzi poate fi chiar vindecat. Apoi, cancerul mamar. Una din zece
femei face cancer mamar la un moment dat în viață. În zilele
noastre este o boală cronică, pe care o poți trata foarte bine,
față de acum un deceniu. Și în acest caz e foarte important ca
mai multe discipline să lucreze împreună. Cu cât diagnostichezi
mai devreme cancerul mamar, cu atât cresc șansele pacientei. După
ce apare tumora, poate oferi mai întâi chimioterapie, micșorezi
tumora, apoi operația, chimioterapie, radioterapie. Toate aceste
lucruri trebuie decise după ce specialiștii discută între ei.
Avem foarte mulți pacienți oncologici din România. Pe lista
afecțiunilor pentru care românii vin la WPK, cancerul e în vârf.
–De ce?
Robert
Winkler: Pentru că nu se simt în
siguranță în țară sau poate pentru că trebuie să aștepte prea
mult. Pentru că unele terapii nu sunt disponibile în România.
Walter
Ebm: Eu cred că e o problemă de
încredere. Pacienții n-au încredere că vor primi cel mai bun
tratament acasă. Și nu cred că e vorba doar de faptul că sunt
disponibile anumite terapii în Austria, care în România nu sunt
disponibile – precum imunoterapia, medicina personalizată sau nu
sunt disponibile unele dintre testele genetice, moleculare, dar e
vorba și de experiența pe care specialiștii noștri o au deja în
folosirea acelor terapii.
–
Cât de scumpe sunt testele genetice necesare pentru tratamentul
personalizat?
Robert
Winkler: Între șase sute și trei
mii de euro. În medie, în jur de două mii de euro. Pentru
diagnostic. Dar tratamentul este foarte scump, de asemenea. Și nu
sunt decontate pacientului aceste costuri. Nici în Austria, cu
asigurarea publică de sănătate.