Deseori se întâmplă să-i spun pacientului: „Dumneata ai nevoie de medicamentul X; ţi-l pot scrie pe reţetă simplă și-l plătești la preţ integral sau te trimit în oraș la policlinică, la un medic specialist în domeniul respectiv care să-ţi dea prima reţetă (iniţierea tratamentului) și să-mi dea mie o Scrisoare medicală cu recomandarea de a continua tratamentul”.

De ce toate astea? Ca urmare a unor protocoale așa-zise medicale (ca să lămurim de la început: prospectul este un document medical, protocoalele sunt niște norme administrative impuse de CAS!). Economic vorbind, înţeleg dorinţa CAS de a face economie, de-a nu risipi banii asiguraţilor, dar medical vorbind, mi se pare o limitare a pacientului de a primi medicaţia necesară și o limitare a competenţelor medicului de familie.

Există astfel de protocoale și în UE, dar ele sunt mult mai limitate, doar pentru anumite medicamente mai speciale (oncologice, de exemplu). În plus, toţi medicii de familie plecaţi din România în UE se descurcă foarte bine cu normele mult mai puţin restrictive decât în România. Pe când o să avem și în România un sistem european?

Linia gri a prescrierilor medicale

Există însă și medicamente care nu au neapărat un protocol, dar pentru care e nevoie de un diagnostic specific pentru a putea scrie o reţetă compensată cu acest medicament. Un astfel de caz este cel al ursofalkului, care, conform prospectului publicat de Agenţia Naţională a

Medicamentului, este indicat pentru:
- Dizolvarea calculilor biliari colesterolici din vezicula biliară;
- Tratamentul gastritelor de reflux biliar;
- Tratamentul cirozelor biliare primitive cu condiţia inexistenţei unei ciroze hepatice decompensate.

Din păcate, se mai întâmplă să primesc câte-o scrisoare medicală din spital sau policlinică, în care ursofalkul să fie indicat pentru alte patologii decât cele menţionate.

În astfel de cazuri, sunt nevoit să refuz să scriu reţeta compensată pentru medicamentul respectiv, întrucât la un control ulterior, CAS îmi va imputa contravaloarea compensată a medicamentului, deoarece am scris reţeta fără a avea unul din acele diagnostice pentru care este recomandat medicamentul.

Am scris cele de mai sus întrucât sunt păţit. Am fost nevoit să plătesc pentru prescripţia unor reţete care nu respectau anumite norme impuse de CAS. Așa că acum sunt atent la aceste norme pentru a evita alte penalizări. Poate dacă și medicii care au recomandat medicamente în afara prescripţiilor și normelor CAS ar fi nevoiţi să plătească contravaloarea compensată a medicamentelor, ar fi mai atenţi la aceste
indicaţii.

Înţeleg să fiu gatekeeper (păzitorul porţilor de intrare în sistem), dar nu pot să fiu de acord să fiu și pe postul Acarului Păun.

Citiți și: Ioan Aurel Pop: „Am văzut de multe ori medici epuizaţi, cu lacrimi în ochi”