Rezultatele examenelor de medic specialist din aceste zile au deschis o dezbatere importantă despre pregătirea medicală în România.

Cred însă că, dincolo de discuțiile despre promovabilitate, avem oportunitatea de a aborda o întrebare mult mai importantă pentru viitorul sistemului nostru de sănătate: cum putem continua să dezvoltăm pregătirea noilor generații de medici și cum putem valorifica la maximum anii dedicați formării lor profesionale?

Examenul de medic specialist reprezintă un moment esențial în parcursul profesional al unui medic. Dar competențele unui viitor medic specialist se construiesc în fiecare zi de rezidențiat, prin experiență clinică, studiu, responsabilitate și, mai ales, prin colaborarea dintre cel care învață și cel care îl formează.

Responsabilitatea noastră nu începe și nu se termină în ziua examenului.

Ca Decan al Facultății de Medicină din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara (UMFVBT) și ca profesor implicat în formarea noilor generații de medici, cred cu tărie că trebuie să privim pregătirea în rezidențiat ca pe un angajament comun, în care progresul profesional să fie nu doar încurajat, ci și urmărit, evaluat și demonstrat prin competențele dobândite.

Această responsabilitate este una comună, dar fiecare dintre noi are un rol esențial în îndeplinirea ei.

Formatorii au misiunea de a oferi medicilor rezidenți acces la experiență clinică relevantă, supervizare, infrastructură educațională și oportunități constante de dezvoltare profesională. Evaluările periodice, obiective și cu rol formativ, însoțite de feedback constructiv, reprezintă instrumente esențiale prin care putem susține progresul fiecărui medic aflat în pregătire.

Instituțiile implicate în formare au responsabilitatea de a asigura cadrul în care acest proces educațional să se desfășoare la cele mai înalte standarde, de a încuraja dialogul permanent cu medicii rezidenți și de a valorifica experiența acestora pentru dezvoltarea continuă a programelor de pregătire.

Medicii rezidenți, la rândul lor, sunt parteneri activi și responsabili în propria formare. Profesia medicală presupune un angajament permanent față de învățare, disciplină, implicare și perfecționare. Fiecare competență dobândită astăzi poate face diferența pentru un pacient mâine.

Excelența profesională se construiește atunci când oportunitățile de formare, dedicarea profesorilor și responsabilitatea individuală se întâlnesc.

Cred că România are acum oportunitatea de a face un nou pas important în dezvoltarea educației medicale postuniversitare: consolidarea unui sistem în care progresul profesional al fiecărui rezident să poată fi urmărit prin obiective clare, evaluări periodice ale competențelor teoretice și practice, feedback bidirecțional și sprijin individualizat pentru atingerea obiectivelor educaționale.

Noile curricule de pregătire în rezidențiat, dezvoltate prin efortul comun al celor șase universități de medicină și farmacie din Alianța G6-UMF, a căror implementare este prevăzută să înceapă din anul 2027, reprezintă o oportunitate importantă în această direcție. Ele pot contribui la consolidarea unei abordări moderne, centrate pe competențe, pe obiective educaționale măsurabile și pe o evaluare continuă, cu rol în dezvoltarea profesională. Această inițiativă demonstrează și valoarea colaborării dintre marile centre universitare medicale ale României, capacitatea comunității academice de a construi împreună și angajamentul nostru pentru viitorul formării medicale.

În același timp, consider că rezultatele examenelor de medic specialist merită analizate cu atenție, obiectivitate și responsabilitate, ținând cont de particularitățile fiecărei specialități și de complexitatea întregului proces educațional. Ele ne pot oferi informații valoroase pentru dezvoltarea permanentă a programelor de formare, fără a constitui, izolat, un verdict asupra unui medic, unui formator sau unei instituții.

Cred în valoarea școlii medicale românești, în profesionalismul colegilor implicați în pregătirea rezidenților și în potențialul noilor generații de medici. Tocmai această încredere trebuie să ne motiveze să investim permanent în dezvoltarea lor.

Îmi asum să susțin această direcție și consider că universitățile, spitalele, coordonatorii de rezidențiat, societățile profesionale, Ministerul Sănătății și reprezentanții medicilor rezidenți trebuie să continue să construiască împreună un sistem de formare performant, adaptat progresului medicinei și nevoilor pacienților.

România are nevoie de medici bine pregătiți. Are nevoie să își păstreze, să își susțină și să își valorifice resursa umană medicală. Iar investiția în pregătirea profesională a medicilor reprezintă una dintre cele mai importante investiții pe care le putem face în viitorul sistemului nostru de sănătate.

Obiectivul nostru trebuie să fie ca fiecare medic care finalizează rezidențiatul să aibă competențele, încrederea și pregătirea necesare pentru a-și exercita profesia la cele mai înalte standarde.

Pentru că, în cele din urmă, dincolo de examene, evaluări și diplome, există un lucru care contează mai mult decât toate celelalte: încrederea pacientului în medicul căruia îi încredințează sănătatea.

Iar această încredere se construiește cu fiecare generație de medici pe care o formăm.
Viitorul medicinei românești începe cu responsabilitatea pe care ne-o asumăm astăzi pentru pregătirea medicilor de mâine.