Visăm
la un nou început, apar copii, copiile noastre fidele, de la care te aştepţi să
reuşească acolo unde tu ai eşuat. (Evelyn, mama)
Din clipa în care vizionezi trailerul Legături
suspecte (Stoker), eşti pur şi
simplu urmărit de privirea tulburătoare a Miei Wasikowska, interpretând rolul
unei tinere de 18 ani care îşi pierde tatăl şi, de fapt, cel mai bun prieten.
Un accident tragic asupra căruia se ridică o mulţime de întrebări, în urma căruia
apar brusc moştenitori necunoscuţi dornici de îmbogăţire. Park Chan-Wook nu
aduce o poveste de-a dreptul răvăşitoare, dar este binecunoscut pentru
construirea unui suspans aparte, iar coloana sonoră, imaginea splendidă şi
jocul misterios al actorilor îi susţin întru totul discursul cinematografic. De
la genericul de început până la cel final, Chan-Wook surprinde, ţine în şah, se
joacă cu mintea spectatorului. Wasikowska este de-a dreptul răvăşitoare în
rolul Indiei, copila ajunsă la majorat, care îşi ascunde durerea şi cade în
cealaltă extremă: un comportament impasibil ce îi maschează sentimentele,
gândurile profunde, simţurile acute pe care numai tatăl său le putea desluşi.
Dar regizorul reuşeşte să pătrundă parcă în sufletul ei: descrie un traseu greu
de digerat şi străbătut, anevoios, prin subsolurile semiobscure ale casei în
care trăiesc. Dincolo de toate amintirile şi cadourile primite de la tatăl său
(fiecare an aduce o nouă pereche de pantofi, acelaşi model, în mărimea potrivită
vârstei respective), India trebuie să îl accepte în preajma sa pe fratele tatălui
său apărut misterios la înmormântare. Toate acestea pe fondul unei relaţii
degradate cu mama sa, o seducătoare înnăscută, inconfundabila şi diafana Nicole
Kidman. O adevărată dramă psihologică pe acest palier al poveştii: cele două
femei se urăsc profund, iar tensiunea mocnită dintre ele pare a fi mai
periculoasă decât orice răbufnire dureroasă cauzată de moartea celui care le
lega. O concurenţă bolnăvicioasă pentru captarea atenţiei, pentru hrănirea
orgoliului rănit. Chan-Wook radiografiază atent profilul psihologic:
frustrarea mamei abandonate în defavoarea fiicei, atenţia hiperprotectivă ţesută
în jurul copilei a cărei vârstă nu a fost conştientizată, maturizarea bruscă a
amândurora în momentul dispariţiei celui care le făcuse deopotrivă bine şi rău.
Cea mai delicată secvenţă rămâne cea a confesiunilor dure: Evelyn – femeie, mamă,
văduvă – afirmă dur şi răspicat ura pe care i-o poartă Indiei. „De multe ori
m-am întrebat de ce ajungem în punctul în care să ne dorim copii: e acel punct
cheie în care realizezi că lucrurile sunt mult prea deteriorate şi nu există
cale de întoarcere. Speri să te realizezi prin copii. Eu de-abia aştept să te văd
cum te distrugi.“
Ciudatul unchi Charlie, cel care găteşte
spectaculos, dar care nu se atinge nicio secundă de mâncare, cu o privire pătrunzătoare
şi obsedantă de sub influenţa căreia nu reuşeşti să scapi uşor, pare a fi mai
mult decât o apariţie întâmplătoare. Coincidenţele se dovedesc a fi suspecte
şi stranii atunci când vine vorba de trecutul acestei familii. „Nu foarte multă
lume rezistă în preajma voastră“ menţionează şeriful care vine sa investigheze
dispariţia mătuşii aflate într-o scurtă vizită.
Iar dacă tensiunea dintre India şi Evelyn
ajunge oarecum la un punct culminant, acela se datorează lui Charlie. Le
antrenează într-un periculos joc al seducţiei, iar cele două femei devin, în
cele din urmă, prada perfectă a acestui necunoscut.
Chan-Wook explorează eficient trăirile celor
două femei. Nicole Kidman este desprinsă din vitrina unui magazin luxos –
perfectă, distinsă, distrusă deopotrivă. Relaţiile părinţi-copii sunt cele mai
complicate, copleşitoare şi chinuitoare construcţii care pot exista. Acolo se
manifestă cele mai multe frustrări, acolo răbufnesc cele mai multe conflicte,
acolo, în interiorul acestei relaţii la care te întorci (de voie, de nevoie),
oricând, oricum, indiferent de bagajul emoţional. Este poate cea mai brutală
relaţie, deopotrivă încărcată de emoţii atât de diferite, puternice. Acolo te
manifeşti, iubeşti, urăşti cu aceeaşi intensitate, oricum, oricând, indiferent
de consecinţe. Este relaţia la care te şi întorci oricum, oricând, nelimitat.
India şi Evelyn descoperă toate aceste lucruri destul de târziu, atunci când
doar ele două se mai pot sprijini una pe cealaltă. Dar mai bine mai târziu
decât niciodată.
N. red.:
Articolul „Albă ca Zăpada, varianta spaniolă“, apărut în numărul trecut, pe
acest spaţiu, la aceeaşi rubrică, a fost semnat de Ilinca Belciu.