Trăiesc în Toronto de 25 de ani, de când am emigrat.  La început, fiind tânăr și neavând probleme de sănătate, nu am simţit nevoia să am un medic de familie (nu e obligatoriu, ca în România). Când aveam vreo urgenţă, mă duceam la o clinică „walk-in” (adică deschisă tuturor persoanelor cu card de sănătate), unde, după o așteptare, de regulă scurtă, puteam să văd un medic care îmi rezolva problema.

După ceva timp, fiind însurat, cu familie, am ajuns la un doctor român, mai în vârstă (deci cu experienţă destul de mare), care ne-a fost medic de familie un număr de ani. Ulterior, am avut o doctoriţă de familie iraniancă, însă ea s-a mutat în Statele Unite. Acum caut din nou medic de familie, deși – trebuie să recunosc – nu caut foarte activ… 

Nu am fost internat niciodată, dar am fost în câteva spitale în rare ocazii, pentru analize, mici intervenţii sau în vizită la unii prieteni. E curat, personalul știe ce are de făcut, iar medicii sunt buni în general (am întâlnit și excepţii…). Și da, am așteptat de vreo două ori la urgenţă câteva ore bune până să ajung să vorbesc cu un doctor.
Marea problemă a sistemului de sănătate de aici este, după părerea mea, inexistenţa sectorului privat. 

Totul este public, de stat. Și dacă ai vrea să plătești pentru a face o analiză sau un RMN mai repede, nu ai cum, nu ai unde. Din această cauză uneori se așteaptă exagerat de mult pentru o programare. Cei care își permit cu adevărat se duc în Statele Unite pentru investigaţii. În plus, nu multe servicii medicale sunt acoperite de stat. Pentru anumite tratamente se plătește, și nu puţin. 

În concluzie, nu pot spune că sistemul de sănătate canadian e rău, însă are destule aspecte care pot fi ameliorate: în primul rând, existenţa unor unităţi private, care, în opinia mea, în România oferă o alternativă destul de bună la serviciile publice de sănătate.