Newsflash
Interviuri

Vindecând cu graţie

de Dr. Monica-Emilia CHIRILĂ - ian. 28 2022
Vindecând cu graţie

Antrenamentul în tehnicile de chirurgie a sânilor reprezintă doar o foarte mică parte din pregătirea unui chirurg. Acest lucru trebuie să se schimbe, pentru ca noile tehnici să devină mai disponibile, spune profesorul Lynda Wyld, chirurg oncoplastician.

Professor Lynda Wyld

Lynda Wyld este profesor de chirurgie oncologică la Universitatea din Sheffield și consultant chirurg oncoplastician mamar la Doncaster Teaching Hospital (Marea Britanie). A fost președinte al Comitetului de educație și formare al ESSO (Societatea Europeană de Chirurgie Oncologică) și a supervizat crearea a aproximativ 20 de cursuri postuniversitare pentru chirurgi oncologi. Profesor Wyld este secretarul Comisiei de examinare a UEMS (Uniunea Medicilor Specialiști), Breast Examination Board, și fost membru al consiliului EUSOMA (Societatea Europeană a Specialiștilor în Cancerul de Sân). De asemenea, este fost președinte al Asociației de Oncologie Chirurgicală din Marea Britanie și membru al consiliului de conducere al Asociației de Chirurgie Mamară din aceeași țară. Interesele de cercetare academică includ psihooncologia și cercetarea calității vieții, cancerul de sân la femeia în vârstă și cancerul de sân familial. A publicat peste 100 de lucrări „peer-reviewed”, precum și numeroase capitole de carte.

Vă rugăm să ne împărtășiţi din experienţa dumneavoastră cu privire la principalele progrese din domeniul chirurgiei oncoplastice.

Am început să profesez în anii ,90. În acea perioadă, chirurgia reconstructivă după mastectomie era foarte neobișnuită și majoritatea chirurgilor nu știau cum să o facă. De atunci, chirurgi inovatori au dezvoltat și popularizat diferite tehnici oncoplastice și există o conștientizare tot mai mare a faptului că și rezultatele cosmetice sunt importante. Majoritatea pacientelor supravieţuiesc cancerului de sân, rata de supravieţuire generală fiind de aproximativ 80%, și trăiesc timp de multe decenii cu aspectul rămas în urma intervenţiei chirurgicale. Prin urmare, a devenit tot mai important să evităm ca pacientele să fie nefericite de fiecare dată când se privesc în oglindă. A fost foarte interesant pentru mine să practic chirurgia sânului în ultimii 30 de ani, pentru că am văzut cum s-au schimbat lucrurile în timp și cu cât sunt mai bune acum.

Pregătire standardizată și certificată

În ce măsură chirurgii folosesc noile tehnici?

Evoluţia diferitelor tehnici a depășit, în unele privinţe, dobândirea acestor abilităţi de majoritatea chirurgilor de sân, nefiind cu toţii instruiţi în întreaga gamă de tehnici disponibile. Unul din factori este reprezentat de faptul că aceasta nu este o specialitate recunoscută în sine, aflându-se în cadrul Chirurgiei generale sau Chirurgiei ginecologice. Antrenamentul se face în principal pe chirurgie generalistă sau ginecologă, mai degrabă decât în calitate de chirurgie mamară, aceasteia din urmă alocându-i-se doar o parte foarte mică din pregătire. Acest lucru trebuie să se schimbe, astfel încât toate femeile care au nevoie de chirurgie oncoplastică să poată beneficia de aplicarea tehnicilor adecvate. [De aceea] m-am implicat într-o organizaţie care încearcă să stabilească o pregătire standardizată pentru intervenţiile de înaltă calitate la nivelul sânilor.

În toată Europa există femei care merg la chirurgi care nu le pot oferi neapărat cele mai bune rezultate și am dori să vedem asta schimbându-se. BRESO (Breast Surgical Oncology Certification) este un grup care încurajează chirurgii de sân să solicite certificarea pregătirii sau experienţei lor în acest domeniu, astfel încât femeile să aibă încredere în abilităţile lor.

Sunt, de asemenea, implicată în desfășurarea unui examen pentru specialiștii în chirurgie mamară – European Breast Exam –, desfășurat sub egida Union of European Medical Specialists (UEMS).

Impactul asupra tratamentelor ulterioare

Este important și ca abilităţile dobândite în urma unui curs să fie aplicate într-un centru în care sunt tratate multe paciente cu cancer de sân, pentru a le păstra și perfecţiona?

Cred că este important ca măcar o parte a instruirii să aibă loc într-o unitate mare, un centru multidisciplinar de cancer. Mulţi chirurgi nu-și dau seama de impactul tipului de intervenţie chirurgicală asupra tratamentelor ulterioare, cum ar fi radioterapia, și cât de complexă este aceasta.Trebuie să avem constant discuţii cu medicul radioterapeut, înainte de operaţie, pentru a nu îngreuna etapele terapeutice ulterioare. În mod similar, trebuie să lucrăm îndeaproape cu medicii oncologi și să înţelegem rolul terapiei neoadjuvante, ce se poate obţine cu aceasta și cum să gestionăm ulterior boala reziduală. Acest schimb de informaţii este bidirecţional – radioterapeutul trebuie să înţeleagă cum remodelăm sânul atunci când facem o intervenţie oncoplastică și unde sunt repuse segmentele mamare. Acest lucru modifică volumul-ţintă pentru dozele de boost, care poate fi aplicat ulterior în mai multe locuri în sân.

Faceţi desene care descriu procedeul utilizat?

Da, și cred că majoritatea chirurgilor oncoplasticieni desenează ceea ce au făcut. Astfel, protocolul chirurgical va conţine și text, și imagini, pentru a fi clară repoziţionarea fragmentelor. De asemenea, montăm clipuri la nivelul marginii de rezecţie, acestea fiind vizibile ulterior pe scanările de planificare CT. Clipurile pot ajunge în diferite cadrane ale sânului după o mamoplastie terapeutică, așa că acest lucru este esenţial pentru colegii noștri radioterapeuţi.

Importanţa montării de clipuri

Mai ales când nu avem clipuri, este o provocare în plus și, din păcate, nu le avem întotdeauna.

Majoritatea colegilor primesc acum mesajul corect asupra importanţei acestui element, pentru că face parte din standardele de calitate în chirurgia oncoplastică. Oamenii care au fost instruiţi corespunzător ar trebui să folosească întotdeauna clipuri, dar, așa cum am menţionat mai sus, nu toată lumea este instruită corespunzător în acest moment.

Aţi simţit că a fost un avantaj faptul că sunteţi femeie, în sensul de a înţelege mai bine îngrijorările pacientelor?

Nu știu dacă a fost așa. Am niște colegi minunaţi care sunt foarte binevoitori și receptivi, care au o empatie reală pentru femeile pe care le tratează și înţeleg ce își doresc pacientele, cu ce fel de probleme se confruntă. Probabil că este mai dificil pentru femei să vorbească cu un medic de sex masculin despre unele dintre aceste situaţii, de exemplu despre sexualitate și probleme legate de menopauză. Poate am fost norocoasă, dar cred că nu există nicio diferenţă între tratamentul pe care îl ofer eu, ca medic-femeie, și ceea ce oferă colegii mei.

Chirurgia bazată pe dovezi și pe susținere

Ce v-a influențat sau inspirat să alegeți această specialitate?

Chirurgia în sine? Pur și simplu mi s-a părut interesant. Mereu am fost motivată să mă implic în activități practice. Apoi, pe măsură ce am început să mă formez, am devenit interesată de chirurgia mamară. De asemenea, în timpul pregătirii mele, a existat o evoluție rapidă și interesantă a acestui domeniu. Mi-a plăcut și faptul că este, probabil, specialitatea chirurgicală bazată pe cele mai multe dovezi. Se fac o mulțime de studii, lucru care se potrivește cu faptul că sunt foarte interesată de cercetare. A fost încurajator să văd că decizia terapeutică se bazează pe date adecvate, mai degrabă decât pe experiența subiectivă, individuală, de tipul „întotdeauna am procedat așa”. Au fost deci multe motive pentru care m-am specializat în acest domeniu.

De asemenea, am avut niște colegi carismatici care m-au încurajat și m-au făcut să-mi dau seama cât de interesant este. Cei care m-au inspirat să intru în chirurgia mamară au fost în mare parte chirurgi bărbați, dar acest fapt se leagă probabil de faptul că, atunci când eram stagiar, erau foarte puține femei chirurg. Am avut deci niște mentori bărbați amabili, care m-au susținut foarte mult. Nu am fost niciodată dezvantajată sau discriminată în timpul pregătirii și nu-mi amintesc să fi avut vreodată pe cineva care să mă trateze mai puțin bine decât pe un coleg stagiar. De fapt, uneori a fost invers. Dacă un stagiar de sex masculin făcea ceva greșit, se putea ridica tonul, făcându-i-se observație. În situații similare, mi-a fost oferit feedback în mod politicos, pentru că au considerat că este nepotrivit „să strige la doamne”. Și așa, în loc să fiu admonestată în fața tuturor, cum au pățit cursanții bărbați, am fost invitată calm în birou, unde mi s-a spus „Nu procedăm așa (cu respectiva procedură chirurgicală), ci facem astfel. Nu-ți face griji, e bine”. Formatorii mei au fost întotdeauna foarte amabili cu mine, dar știu că nu este experiența tuturor femeilor chirurg, unele trecând printr-o perioadă grea. Știu pentru că mai multe mi-au mărturisit asta. Am fost foarte norocoasă, cred…

Întrebarea legată de supraviețuire este cea mai dificilă. Unele paciente doresc să știe, dar nu toate. Din fericire, pentru multe femei, rezultatul va fi bun. Trebuie să fii sincer, dar să le dai motive să spere și să meargă mai departe. (Prof. Lynda Wyld)

Care sunt, în experiența dumneavoastră, cele mai frecvente temeri și îndoieli sau cele mai frecvente întrebări pe care le au pacientele?

Probabil că lucrul care le îngrijorează cel mai mult e cel despre care întreabă cel mai puțin, pentru că se tem că răspunsul ar putea fi unul nedorit. Întrebarea legată de supraviețuire este cea mai dificilă. Uneori, pacientele vin cu soțul, care întreabă care sunt șansele de supraviețuire și trebuie să o întreb pe pacientă dacă vrea să știe această estimare. Unele dintre ele doresc să știe, dar nu toate.

Femeile mai tinere vor fi adesea foarte afectate la gândul că și-ar putea pierde fertilitatea. Pierderea sânului poate fi de asemenea o problemă mare pentru multe paciente. Femeilor le este frică și de chimioterapie, și mai ales de căderea părului, deoarece acest lucru este ceva ce nu pot ascunde cu ușurință de lumea exterioară.

Deci, acestea sunt cele patru lucruri mari în care oamenii au temeri cu adevărat semnificative. Uneori îi poți liniști, dar nu întotdeauna –  pentru că unele dintre paciente nu vor supraviețui, altele își vor pierde fertilitatea, sânii sau părul, situații peste care se trece cu dificultate. Din fericire, pentru multe femei, rezultatul va fi bun și, chiar dacă perioada de tratament va fi o provocare uriașă, le puteți oferi speranța că se vor vindeca în majoritatea cazurilor. Trebuie să fii sincer, dar să le dai motive să spere și să meargă mai departe.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe