Computerele
și tehnologiile digitale au ajuns să domine în aproape toate domeniile de
activitate. Evident, medicina și stomatologia nu sunt în afara acestei
tendințe. Stomatologia digitală este conceptul care definește practica
stomatologică în care sunt utilizate tehnologii care folosesc sisteme digitale
sau aparate care funcționează prin tehnologii digitale. Și acestea nu sunt
deloc puține în medicina dentară actuală. Găsim astfel de tehnologii în
gestionarea datelor, în stabilirea diagnosticului, în aplicarea unor tratamente
și în elaborarea lucrărilor protetice. Dar în același timp ele nu sunt
suficiente, respectiv nu includ toate ofertele potențiale de pe piață.
Pacienții
așteaptă și doresc să fie rezolvați prin astfel de tehnologii moderne, mai
puțin dureroase, mai operative, mai estetice și mai sigure. Medicii stomatologi
le doresc implementate, iar pe piața de astfel de produse există o ofertă
generoasă. Totuși, ceva se întâmplă și aceste trei elemente nu se află într-un
acord armonios.
În
experiența mondială există constatarea că medicina dentară este un domeniu
codaș în absorbirea și utilizarea tehnologiilor inovative, inclusiv a celor
digitale. Decalajul, comparat cu alte domenii, este de aproximativ zece ani.
Unele tehnologii inovative au fost implementate rapid, de exemplu, brațul cu
șnur de tip Doriot pentru acționarea pieselor de mână a fost înlocuit cu piese
cu micromotor în numai trei ani. În alte situații însă, lucrurile au mers mai
greu. Tehnologia digitală de proiectare și de executare a lucrărilor protetice,
cunoscută sub denumirea generică de CAD/CAM (Computer-Aided
Design/Computer-Aided Manufacturing), există de peste douăzeci de ani, dar abia
acum se poate vorbi despre o implementare resimțită semnificativ pe piața de
servicii medicale. Imagistica a câștigat enorm în relevanță și în protecția
pacientului prin tehnologia digitală de tip CBCT (Cone Beam Computed
Tomography) dar implementarea a necesitat peste un deceniu.
Abordarea
stomatologiei digitale a constituit recent tema Congresului de medicină dentară
Transilvania, desfășurat la Cluj-Napoca în perioada 12-14 octombrie. Acest
subiect complex a fost abordat de către lectorii invitați din SUA, Germania,
Polonia și Bulgaria, care au împărtășit din experiența lor colegilor din
România. Lor li s-au adăugat numeroși lectori și speakeri autohtoni.
Participanții la congres au reușit să înțeleagă complexitatea, specificul și
condiționările acestui fenomen.
Pentru
ca o tehnologie nouă să fie implementată, aceasta trebuie să demonstreze în
prealabil următoarele: îmbunătățirea eficienței cu relevanță din punctul de
vedere al costurilor și al economiei de timp, îmbunătățirea preciziei
comparativ cu metoda anterioară, un nivel acceptabil de siguranță pentru pacient
și un nivel ridicat de previzibilitate al rezultatelor. Dar dincolo de aceste
premise raționale există și determinările financiare.
Medicina
dentară este practicată în sistem liberal în toată lumea, cu excepția
sistemelor economice de tip socialist. Caracterul liberal al profesiei este
considerat factorul care îngreunează implementarea tehnologiilor inovative
digitale. Costurile care condiționează investiția trebuie să fie justificate și
sustenabile pentru medicul titular al cabinetului. Pe de o parte, puterea
economică a unui cabinet dentar în care lucrează unul sau doi medici este cu
totul alta decât cea a unui furnizor de servicii medicale de mare calibru. Iar
pe de altă parte, capacitatea de investiție a medicului dentist este
condiționată de cifra de afaceri a cabinetului și de condițiile de creditare de
pe piața bancară. Aceste două aspecte sunt considerate ca fiind cauze ale
implementărilor tardive de tehnologii noi în stomatologie.
Din
acest punct de vedere, în România sunt de subliniat încasările modeste ale
medicilor dentiști și dobânzile mari și imprevizibile ale creditelor.
Veniturile medicilor sunt modeste din mai multe cauze: sustenabilitate mică în
sistemul social de asigurări de sănătate și venituri anuale mici pentru
majoritatea populației, cele două cauze fiind complementare. Sănătatea orală a
unui cetățean român este susținută formal de sistemul de asigurări de sănătate
– în medie cu aproximativ cinci lei pe an –, iar restul costurilor le suportă
pacientul din veniturile proprii.
Populația
din centrele urbane cu economie prosperă are venituri mai mari și beneficiază
de o supraofertă de servicii medicale stomatologice. Medicii deschid cabinete
dentare în astfel de zone, care pot fi profitabile. Restul populației are o
accesibilitate redusă la serviciile stomatologice. Sănătatea cetățeanului din
punct de vedere stomatologic este lăsată în totalitate pradă efectelor
concurenței de pe piață, pentru că distribuirea rațională a cabinetelor în
teritoriu și practicarea unor tarife corecte pentru serviciile acordate sunt
considerate la noi ilegale și anticoncurențiale.
Trebuie
menționat că dobânzile creditelor bancare sunt mari în România în comparație cu
dobânzile aplicate creditelor acordate medicilor dentiști din alte state
europene. Avem astfel un tablou realist al situației în ceea ce privește
implementarea tehnologiilor digitale și inovative. Constatăm astfel că se
conturează o piață polarizată a serviciilor medicale stomatologice.
Stomatologia digitală este o realitate accesibilă în mare măsură și în România.
Dar pacienții trebuie să știe că nu vor găsi aceleași servicii peste tot și
acest lucru este condiționat de determinări obiective.
În
interesul cetățenilor și al sănătății lor, investițiile în medicină și în
stomatologie trebuie să fie susținute și încurajate. Finanțările nerambursabile
prin proiecte au adus îmbunătățiri în acest domeniu, iar rezultatele sunt ușor
perceptibile. Dar în același timp, aceste finanțări au demonstrat că premisele
modernizărilor în cabinetele stomatologice sunt cele descrise mai sus.
Acordarea unor credite speciale, cu dobânzi dedicate investițiilor în sănătate,
ar trebui să fie luate în considerare, cel puțin până când reglementarea
finanțării decente și echitabile a îngrijirilor medicale stomatologice va fi
realizată.
