George
Vithoulkas, specialist în homeopatie, a primit marţi, 5 mai, titlul de doctor
honoris causa din partea Universităţii de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu“
Cluj-Napoca. Este a doua universitate de medicină din România care îi acordă
această distincţie, după UMF „Victor Babeş“ Timişoara, în octombrie 2012.
Vithoulkas este un personaj controversat, respectat de comunitatea internaţională
a homeopaţilor, dar privit cu scepticism de adepţii medicinii bazate pe dovezi.
Vithoulkas a fondat, în Grecia, în 1995, Academia internaţională de homeopatie
clasică, unde, în prezent, conduce departamentul educaţional. Peste nouă mii de
medici şi practicieni ai homeopatiei au învăţat de-a lungul timpului
principiile homeopatiei clasice la această academie.
George Vithoulkas este creditat cu
reîmprospătarea principiilor homeopatiei clasice inventate de Samuel Hahnemann şi
repopularizarea domeniului, motiv pentru care, în 1996, a primit Right
Livelihood Award („Nobelul alternativ“), premiu internaţional acordat celor
care lucrează la soluţii practice şi exemplare ale problemelor actuale ale
umanităţii.
Vithoulkas a explicat pentru „Viaţa
medicală“ că limitele disciplinei sale sunt fazele avansate ale bolilor
cronice: „Când patologia a progresat prea mult, medicina convenţională ar
trebui aplicată, homeopatia fiind necesară în stadiile iniţiale ale bolilor
cronice, când medicina convenţională nu poate face nimic. Când foloseşti
homeopatia corect, are loc o resetare a organismului şi persoana îşi va reveni
la echilibru“. Specialistul homeopat spune că acest lucru se întâmplă inclusiv
în afecţiuni ca scleroza multiplă sau boala Parkinson, dacă pacientul ajunge la
homeopat chiar odată cu instalarea primelor semne ale bolii: „În faza iniţială
putem întârzia boala Parkinson, evoluţia bolilor neurodegenerative. Dacă o
persoană este predispusă genetic, va face Parkinson, dar nu la 50 sau 60 de
ani, ci mai târziu, la 75-80 de ani“.
„Titlul a fost acordat unei personalităţi
care a dezvoltat o altă abordare terapeutică, chiar dacă această abordare este
diferită de cea a universităţii noastre“, a declarat prof. dr. Anca Buzoianu,
decan al Facultăţii de Medicină din cadrul UMF Cluj-Napoca şi şefa disciplinei
de Farmacologie, Toxicologie şi Farmacologie Clinică. Decizia de a acorda acest
titlul onorific homeopatului grec a fost luată de Senatul UMF la 27 noiembrie
2014; prin aceeaşi hotărâre, i-a fost acordat titlul de doctor honoris causa
şi academicianului Ioanel Sinescu, rectorul UMF „Carol Davila“ Bucureşti.
Senatul UMF „Victor Babeş”
Timişoara i-a acordat lui George Vithoulkas titlul de doctor honoris causa
al universităţii în octombrie 2012. La momentul respectiv, rectorul Marius Raica
şi-a exprimat entuziasmul cu privire la deschiderea universităţii de medicină
faţă de disciplina reprezentată de invitatul grec: „Este importantă contribuţia
fiecărei părţi a medicinii, indiferent că este tradiţională, ştiinţifică sau
homeopată. George Vithoulkas este o personalitate foarte cunoscută în întreaga
lume în câmpul homeopatiei şi a avut o contribuţie puternică la implementarea
acestei metode într-un mod ştiinţific pentru a aduce beneficii reale pacienţilor“.
Trei ani mai târziu, rectorul UMF „Victor Babeş“ nu mai ştie foarte clar care
au fost motivele pentru care Senatul universităţii a acordat distincţia
profesorului Vithoulkas, dar un lucru îi este clar: „Noi nu acordăm titlul de doctor
honoris causa pentru că el a studiat o plantă, un animal sau un asteroid,
ci pentru că a adus o contribuţie la dezvoltarea universităţii. Puţin îmi pasă
de plantele lui. (...) Dacă nu ştiţi, profesorul Vithoulkas este doctor
de-adevăratelea. A susţinut cursuri postuniversitare de medicină reală, nu de
homeopatie“, susţine Marius Raica. În plus, „nu este scopul nostru [al
universităţii] de a promova homeopatia, pentru că nu avem un suport ştiinţific
real în acest moment decât pentru anumite componente“.
Săptămâna aceasta, profesorul grec a susţinut
un curs postuniversitar de homeopatie pentru medici rezidenţi şi specialişti la
clinica de neurologie a UMF Cluj-Napoca, sub coordonarea profesorului Dafin
Mureşanu.
