Newsflash
OPINII

Grilele au ajuns să domine viaţa și gândurile studenţilor noștri

Grilele au ajuns să domine viaţa și gândurile studenţilor noștri

Am fost printre promotorii examinării cu grile, dar de câteva zile îmi revine obsesiv în minte o întâmplare relatată recent de un coleg.

teste grilăEra o dimineaţă obișnuită, cei câţiva studenţi din stagiu ascultau relatarea medicului de gardă ce prezenta cazul internat în urgenţă. După enumerarea simptomelor și a altor câteva date de anamneză, profesorul își îndreptă privirea spre unul dintre studenţi și-l întrebă: „Spre ce diagnostic te orientezi?”.

Studentul, cu privirea în jos, după o scurtă ezitare, mai clipi de câteva ori, ridică ochii spre profesor și-l întrebă cu inocenţă: „Nu-mi daţi și variante?”. N-am mai reţinut continuarea, cred că mintea mi-a luat-o razna, întrebându-mă oare cum aș fi reacţionat eu la o astfel de întrebare.

Sentimentul de vinovăţie

Întâmplarea mi-a tot revenit în memorie, făcându-mă să exersez tot felul de reacţii, baleind toată scara, de la mânie colerică sau ironie sarcastică până la tonul părintesc, înţelegător și atotiertător; sau vom ajunge chiar să ne cerem scuze pentru că am îndrăznit să-l întrebăm așa ceva, sperând să ne înţeleagă că n-am avut deloc intenţia să-l facem de râs în faţa colegilor și că pe viitor îi vom da variante, ba chiar numai una... și bună!

Dar ce mă frământă cel mai tare nu e care ar fi cea mai potrivită reacţie (deși nici această temă nu e trivială), ci cum am ajuns aici? De fapt, nu numai cum, ci și de ce? Trebuie să mărturisesc că, de fapt, am și un sentiment de vinovăţie. Da, am fost printre promotorii examinării cu grile. Poate că și acest aspect a contribuit la decizia mea de a-mi exprima părerea (dar nu regretul).

În perioada de pionierat, această examinare se numea „învăţare programată”. Iniţial, astfel de întrebări erau incluse în manuale, la sfârșitul capitolelor, fiind destinate fixării cunoștinţelor. Noi am elaborat un set de întrebări introduse în 1969 la disciplina de Biofizică a Institutului de Medicină din Timișoara, pe care le-am utilizat în cadrul orelor de laborator.

Intenţia era de a stimula studenţii să citească protocolul lucrării de laborator înainte de a intra la ore, altfel nu mai terminau lucrarea. (În sala de lucrări se executau simultan 10-12 lucrări diferite, deci era practic imposibil să-i verifici oral pe toţi înainte de începerea lucrării).

Monstrulică

Încurajaţi de impactul pozitiv al primelor testări, colectivul nostru a construit chiar un „dispozitiv de examinare programată” (cu memorie cu relee, omologat în 1972), devenit o atracţie pentru studenţi (botezat și „monstrulică”). Ne-am ocupat însă și de bazele teoretice pentru a încadra utilizarea în principiile docimologice ale domeniului, publicând un studiu, destul de elaborat, în Revista de Pedagogie (1).

Cu timpul, această metodă de examinare a ajuns să se extindă din ce în ce mai mult, iar faptul că o serie de examene în străinătate aplicau acest sistem a constituit un fel de „criteriu de validare”. A ajuns să se răspândească la fel ca zvonurile și să se aplice ca tratamentele fără reţetă, chiar să fie folosită uneori fără discernământ.

Să nu omitem totuși că examinarea este o componentă esenţială a procesului educaţional, iar pedagogia este o știinţă cu tradiţie și experienţă milenară. A conduce un proces educaţional este un efort mai complex decât cel de a conduce o mașină; și totuși, se face „fără carnet de conducere”?!

Examinarea MCQ (Multiple Choice Questionnaire) – „cu grile”, în limbajul uzual – are o bază teoretică solidă (2), având, ca orice metodă, avantaje și dezavantaje, fiind recomandată doar în anumite situaţii – mai ales la examene de concurs, în care, pe lângă uniformitatea subiectelor, este importantă și o granularitate fină a scorurilor.

Teren fertil pentru diletantism

Fiind o metodă deseori preluată „din zbor”, aplicată de persoane cu minime cunoștinţe de pedagogie sau docimologie (caz întâlnit în învăţământul medical), s-a creat un teren fertil pentru diletantism. Fără a generaliza, m-aș opri la câteva aspecte discutabile.

 Utilizarea cvasiexclusivă a grilelor pe parcursul studiilor, inclusiv la banalele seminarii periodice. De ce? Pentru că sunt rapid și ușor de verificat pentru cadrele didactice.

 Întrebările, vrând-nevrând, nu pot acoperi integral conţinutul de examinat, ajungând deseori să predomine cele referitoare la diverse detalii, care împing studenţii să se concentreze pe aceste aspecte – se favorizează memorarea, nu raţionamentul; s-au constatat uneori lacune fundamentale la studenţi performanţi la detalii.

 Formularea variantelor incorecte nu acoperă nici pe departe imaginaţia unor minţi înceţoșate de cunoștinţe adunate de-a valma, cu termeni și noţiuni nelegate de context (noi, pentru alcătuirea primului set de întrebări, am folosit un întreg semestru întrebări scurte, fără variante, din care am ales apoi cele mai frecvente răspunsuri greșite; în plus, foloseam destul de des și cazul „nicio variantă nu e corectă”).

 Tot referitor la formularea variantelor incorecte – se apelează des la formulări stufoase: dacă ar fi mai multe elemente corecte, se fac variante în care se combină câteva elemente corecte cu unul incorect; sau se cere să se găsească variantele false – aceste întrebări nu au valoare docimologică ridicată, testând mai curând gradul de atenţie decât cunoștinţele.

Ce pierdem?

Este adevărat că economisim timp și stimulăm pregătirea sistematică. Totuși, ce pierdem? Mult, chiar foarte mult! Să enumerăm câteva minusuri.

 Nu acoperim viziunea de ansamblu asupra unui subiect.

 Nu mai putem urmări dezvoltarea logică a unui raţionament; este stimulată componenta de memorie a învăţării în defavoarea componentei logice.

 Ca orice element neexersat, se diminuează capacitatea de exprimare coerentă și expunere cursivă.

 Și un element nou, specific examinării online – numeroase lacune în asigurarea „antifraudă”. Nu se miră nimeni când se compară notele obţinute la același examen (aceleași grile) în varianta onsite cu varianta online? Că s-a ajuns ca media 9 să cadă în zona „cu taxă”?

Nu cred că ce am expus mai sus este necunoscut. Și totuși, grilele au ajuns să domine viaţa și gândurile studenţilor noștri. De ce? Există locuri în care s-a impus examinarea prin grile la toate examenele. Și există și numeroase argumente care ar justifica o astfel de decizie:

 Studenţii să se deprindă cu sistemul de examinare în vederea importantului concurs de rezidenţiat.

 Se diminuează drastic subiectivitatea examinării, mai ales așa-zisele „pile”. Da, sunt argumente solide, mai ales cel referitor la subiectivitate. Dar merită oare sacrificată calitatea întregului proces educaţional medical pornind de la neîncrederea în profesorii noștri?

Calificaţi astfel a priori ca incapabili de corectitudine? Să ajungem oare să trecem la arhaisme termeni ca „onestitate” sau „competenţă”? Sau au și devenit arhaisme?

Colegialitatea, deja un arhaism?

Scriind aceste rânduri, mi-a fulgerat prin gând ideea înspăimântătoare că aș putea ajunge pe patul doctorului care va aștepta variante de diagnostic. De la...? Colegi? Ar fi prea mult! Nu că n-ar fi și ei în căutare de variante, ci că, se pare, și colegialitatea ajunge arhaism. (Nu știu de ce nu-mi pot imagina o întâlnire în zilele noastre în care să aud ceva arhaic de genul „nu sunt de acord cu distinsul meu coleg, având în vedere că...”)

N-aș dori să închei într-un ton pesimist, având un optimism justificat de derularea unor proiecte de anvergură de reformare a învăţământului medical! Poate că aceste proiecte vor reuși să readucă învăţământul și sănătatea în postura de priorităţi naţionale, așa cum au fost cândva.

Citiți și: Provocările examenului de rezidențiat


Notă autor:

Bibliografie
1. Mihalaș G.I., Plauchithiu M.G., Nagy I. Consideraţii teoretice privind verificarea programată. Revista de Pedagogie, 1970, nr.7, 17-26
2. Mihalaș G.I. Examinarea MCQ. Forum (rev. univ.), 1991, vol. 33, nr. 5-6, 33-46.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe