Bolile respiratorii cronice reprezintă o importantă problemă de sănătate publică, prin impactul pe care îl au asupra pacienților și prin resursele pe care le implică pe termen lung. În cazul BPOC și al astmului sever, diagnosticul tardiv, monitorizarea insuficientă și întârzierea instituirii tratamentului adecvat pot contribui la exacerbări frecvente, spitalizări și un control insuficient al bolii.

Astmul sever, boala care taie respirația

În România, aproximativ un milion de persoane trăiesc cu astm, iar între 4 și 10% dintre acestea se confruntă cu o formă severă a bolii. Pentru acești pacienți, simptomele pot deveni recurente și debilitante, afectând activitățile de zi cu zi, somnul, viața profesională și echilibrul emoțional. Atunci când boala nu este controlată, exacerbările repetate pot duce la vizite medicale frecvente și spitalizări, cu efecte importante asupra pacientului și familiei sale, dar și asupra resurselor sistemului medical.

Astmul sever este, din păcate, încă subdiagnosticat în România și, de multe ori, abordat târziu, motiv pentru care pune presiune pe pacienți, pe familii, pe medici și pe întreg sistemul de sănătate. 

Traseul pacientului cu astm sever în România este adesea lung, plin  de obstacole: de la lipsa diagnosticării corecte și la timp, la accesul întârziat la terapiile moderne și la suprautilizarea corticosteroizilor orali, cu tot șirul de efecte adverse pe care le implică. 

BPOC: o boală care depășește problema respiratorie

BPOC reprezintă o altă provocare majoră pentru sistemul de sănătate. În România, aproximativ 8,3% din populația generală are un diagnostic de BPOC, iar boala este asociată nu doar cu afectarea plămânilor, ci și cu numeroase complicații cardiovasculare. Evoluția sa este marcată de perioade de agravare, iar exacerbările pot schimba semnificativ prognosticul pacientului.

Impactul acestor episoade este important. În primele cinci zile după o exacerbare moderată, riscul de infarct miocardic este de două ori mai mare. O exacerbare moderată a fost asociată cu o creștere cu 17% a riscului de deces, iar după două exacerbări moderate într-un interval de un an, riscul de deces crește cu 80%. Aceste date arată de ce managementul BPOC trebuie să urmărească nu doar tratarea episoadelor acute, ci și prevenirea lor.

În același timp, BPOC poate evolua o perioadă îndelungată înainte ca pacientul să ajungă la un diagnostic corect. Tusea persistentă, dificultățile de respirație sau oboseala la efort pot fi ignorate sau puse pe seama altor cauze. Identificarea persoanelor aflate la risc, utilizarea mai consecventă a spirometriei și implicarea medicului de familie în depistarea precoce și orientarea către pneumolog pot contribui la scurtarea drumului până la diagnostic.

Un management mai bun înseamnă mai puține exacerbări și o presiune mai mică asupra sistemului

Atât în BPOC, cât și în astmul sever, managementul bolii trebuie să înceapă cu identificarea corectă a pacientului și să continue prin evaluare periodică, monitorizare și adaptarea tratamentului. Obiectivul este menținerea controlului bolii și reducerea riscului ca pacientul să ajungă la o exacerbare care necesită prezentarea la urgență sau internarea.

Pentru astmul sever, ghidurile internaționale GINA pun accent pe evaluarea continuă a controlului bolii, pe un diagnostic corect și pe personalizarea tratamentului. În cazul BPOC, recomandările GOLD susțin evaluarea individuală a pacientului, identificarea riscului și prevenirea exacerbărilor. În ambele afecțiuni, monitorizarea evoluției, aderența la tratament și colaborarea dintre diferitele niveluri de îngrijire sunt elemente importante pentru un parcurs mai bine coordonat.

Această abordare presupune și un traseu mai clar al pacientului. Medicul de familie are un rol important în identificarea simptomelor și a persoanelor aflate la risc, în timp ce medicul specialist poate contribui la confirmarea diagnosticului, evaluarea severității și stabilirea strategiei terapeutice. Pentru pacienții cu forme moderate și severe de BPOC, accesul la tratamentele recomandate de ghiduri poate contribui la reducerea exacerbărilor și a spitalizărilor. În astmul sever, evaluarea periodică și ajustarea tratamentului în funcție de evoluția pacientului sunt la fel de importante.

Costurile bolilor respiratorii cronice nu se limitează la tratamentul prescris. Exacerbările severe pot genera prezentări la camera de gardă, spitalizări, investigații și perioade de recuperare, în timp ce pentru pacienți boala necontrolată poate însemna absențe de la serviciu, limitarea activităților cotidiene și scăderea calității vieții. În BPOC, reducerea exacerbărilor prin diagnostic precoce, monitorizare și acces la tratamente eficiente poate avea beneficii atât pentru pacienți, cât și pentru sistemul de sănătate, prin diminuarea resurselor necesare pentru gestionarea agravărilor și complicațiilor.

BPOC și astmul sever sunt afecțiuni diferite, dar au o nevoie comună: un management mai bine coordonat, centrat pe pacient și orientat spre prevenirea agravărilor.