Medicina
dentară a început şi acest an ca o cenuşăreasă a medicinii româneşti. Cu toate
că este un domeniu medical performant, cu medici foarte bine pregătiţi, cu dotări
şi tehnologii aduse la zi, cu toate că nevoia de asistenţă medicală stomatologică
în România este imensă (ca urmare a lipsei cronice de programe naţionale de
profilaxie stomatologică), cu toate că în acest domeniu activează oamenii cei
mai ambiţioşi şi cu curaj managerial, medicina dentară are o percepţie publică
incorectă la nivelul autorităţilor de stat executive şi legislative.
Medicii
dentişti au fost pionierii privatizării în serviciile medicale din România şi
au înfruntat toate greutăţile din evoluţia economiei de piaţă. Astfel, au reuşit
să ofere servicii medicale comparabile cu cele din oricare ţară europeană. Dar
s-a produs o falie între nevoia populaţiei pentru servicii stomatologice şi
oferta generoasă de asemenea servicii. Da, este un paradox generat de
sustenabilitatea economică extrem de redusă a îngrijirilor medicale dentare,
precum şi de lipsa programelor de sănătate orală.
Într-un
sistem social de asigurări de sănătate, cetăţenii asiguraţi plătesc sume
considerabile pentru asigurarea de sănătate, iar angajatorii contribuie şi ei
la aceste fonduri. Mai mult chiar, contribuţia pentru asigurări de sănătate se
plăteşte aproape din orice venituri. Astfel, un cetăţean ajunge să plătească
multipli ai cotei de impozitare pe sănătate. În astfel de condiţii, este normal
ca, printr-un contract, cetăţeanul contribuabil să fie informat ce primeşte în
schimbul banilor plătiţi. Subliniez, este un sistem de asigurări de sănătate în
care banii colectaţi au un fond şi o destinaţie de utilizare proprii, pentru
servicii de sănătate. Casa Natională de Asigurări de Sănătate are o evidenţă
foarte bună a contribuabililor, deci şi a fondurilor colectate. Şi totuşi, la
începutul fiecărui an, cuantumul alocat serviciilor de sănătate rămân o taină
bine păstrată şi nu se negociază cu partenerii societăţii civile şi cu autorităţile
profesionale existente conform legii. Negocierea Contractului-cadru separat de
normele aferente diluează foarte mult eficienţa negocierilor. Medicina dentară
a avut cel mai mult de suferit ca urmare a acestei metodologii.
Finanţarea
serviciilor stomatologice a ajuns în ultimul an la cote dezastruoase. Cuantumul
alocat unui cetăţean asigurat, contribuabil plătitor la asigurări de sănătate,
este la cote alarmante, care se conturează ca premise ale unui dezastru de
imagine, credibilitate şi eficienţă a sistemului de asigurări de sănătate din
România în domeniul medicinii dentare. Un contribuabil din municipiul Bucureşti
are alocat pentru asistenţă stomatologică doar 2,39 lei/an. În unele judeţe,
cuantumul mediu alocat pentru un contribuabil pentru un an de zile este şi mai
mic: în Covasna este de 2,01 lei, în Vrancea 1,94, în Hunedoara 1,69, în
Giurgiu 1,77, în Bistriţa-Năsăud 1,36, iar în Olt se ajunge la ridicola sumă de
0,79 lei. Raportarea unor asemenea sume la contribuţia plătită pentru sănătate
într-un an de un cetăţean reflectă subfinanţarea medicinii dentare. Cetăţeanul
asigurat ar trebuie să fie informat despre oferta CNAS.
Un
studiu efectuat de IRES în colaborare cu Colegiul Medicilor Dentişti Cluj, în
martie 2011, pe un grup reprezentativ pentru populaţia urbană din România, oferă
rezultate notabile privind percepţia cetăţenilor asupra medicilor dentişti şi
asupra cabinetelor acestora, asupra CNAS şi asupra accesibilităţii serviciilor
de medicină dentară. Pregătirea şi profesionalismul medicilor dentişti sunt apreciate
ca foarte bune şi bune de 83% din populaţia urbană, iar dotarea şi aspectul
cabinetelor dentare sunt foarte bine apreciate de trei sferturi din respondenţi.
Într-adevăr, dacă pentru diferite servicii medicale românii pleacă să se
trateze în Austria, Ungaria sau în alte ţări, iată că pentru servicii
stomatologice vin străinii la noi. Relevant, nu-i aşa?
Din
rândurile populaţiei urbane, 52% nu cunosc nimic despre compensarea costurilor
serviciilor de medicină dentară de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi
57% nu ştiu ce servicii sunt oferite în pachetul de servicii contractat pe
domeniul stomatologiei. Din nefericire, 86% din asiguraţi nu ştiu cuantumul
valoric al tratamentelor de care pot beneficia şi respectiv pe care le poate
oferi un medic dentist, în baza contractului cu casele judeţene de asigurări de
sănătate. În consecinţă, 65% consideră că le este îngrădit accesul la
serviciile de medicină dentară. Dar sănătatea orală este o realitate care nu
poate fi eludată şi impactul său social există, chiar dacă nu este recunoscut
de autorităţi.
